Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
I. Prin decizia penală nr. 146 din 24 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 54 din data de 27 ianuarie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.
Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al instanţei supreme a reţinut, în esenţă, că petentul A. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive (decizia penală nr. 54 din data de 27 ianuarie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020). În acest sens, s-a apreciat că petentului nu îi este recunoscută calea de atac exercitată împotriva deciziei indicate, întrucât a fost formulată împotriva unei soluţii nesusceptibile de reformare.
Împotriva deciziei penale nr. 146 din 24 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, contestatorul A. a exercitat calea de atac a revizuirii.
II. Prin decizia penală nr. 13 din data de 31 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 146 din 24 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021.
Soluţia instanţei a fost pronunţată din perspectiva dispoziţiilor art. 453 din C. proc. pen., potrivit cărora sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
Or, decizia împotriva căreia contestatorul a formulat cererea de revizuire a fost pronunţată într-o cauză ce avea ca obiect contestaţia formulată de petentul A. împotriva soluţiei dispuse într-o contestaţie în anulare formulate împotriva deciziei penale nr. 784 din 24 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 321/RC din data de 24 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
III. Împotriva deciziei penale nr. 13 din 31 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, revizuentul A. exercitat calea de atac a contestaţiei în anulare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2022, primul termen fiind stabilit în mod aleatoriu la data de 21 martie 2022, termen la care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători examinând contestaţia în anulare formulată, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea în principiu, prin prisma dispoziţiilor art. 431 alin. (2) raportat la art. 426 şi următoarele din C. proc. pen., constată că este inadmisibilă, şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători reţine că revizuentul A. a exercitat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare care, potrivit dispoziţiilor legale, poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, fiind un remediu procesual prin care se pot repara erori de neînlăturat pe alte căi procesuale.
Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare pentru vicii, nulităţi privind actele de procedură şi, prin urmare, motivul contestaţiei în anulare nu îl poate constitui o nulitate care ar privi fondul cauzei (vitio sau errores in iudicando).
În acelaşi sens, Curtea Constituţională a constatat că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi doar în condiţiile reglementate expres în cuprinsul dispoziţiilor art. 426-432 din C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 426 din C. proc. pen., "împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când deşi legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre aceasta imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă."
Astfel cum a subliniat în mod constant în jurisprudenţa sa, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reaminteşte faptul că hotărârile penale definitive ce pot fi atacate cu contestaţie în anulare, conform art. 426 alin. (1) C. proc. pen. vizează, exclusiv, hotărârile penale definitive prin care se soluţionează fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii unei căi extraordinare de atac.
Se constată că în prezenta cauză s-a formulat contestaţie în anulare împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, revizuirea exercitată împotriva deciziei penale nr. 146 din 24 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, decizie prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva unei alte hotărâri definitive.
Prin urmare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că prin hotărârea atacată, respectiv decizia penală nr. 13 din 31 ianuarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, nu a fost soluţionată acţiunea penală şi/sau acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, astfel încât aceasta nu are natura şi aptitudinea unei hotărâri ce poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare.
În acelaşi sens, Curtea Constituţională a statuat că "indiferent de motivul invocat, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei" (decizia nr. 501 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 21 septembrie 2016, paragraful 18).
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În consecinţă, se constată că nici decizia prin care s-a respins, ca inadmisibilă, revizuirea formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 146 din 24 mai 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători Penal 2-2021 în dosarul nr. x/2021, nu este susceptibilă a fi atacată printr-o contestaţie în anulare.
Astfel cum s-a arătat, în mod constant, în jurisprudenţa instanţei supreme, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, a principiului unicităţii căilor de atac reglementate de lege şi a dispoziţiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 13 din data de 31 ianuarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 13 din data de 31 ianuarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2021.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 martie 2022.
Procesat de GGC - LM