Asupra contestaţiei la executare de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate pe rolul Completurilor de 5 Judecători în materie penală la data de 29 iunie 2022, Penitenciarul Bucureşti - Jilava a solicitat să se stabilească dacă din pedepsele aplicate condamnaţilor A. şi B. prin sentinţa penală nr. 181 din 28 martie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, se deduce şi perioada executată de la data de 5 iunie 2018 până la data de 19 decembrie 2018, respectiv 20 decembrie 2018, când au fost admise în principiu contestaţiile în anulare formulate împotriva deciziei penale nr. 93 din 5 iunie 2018 şi s-a dispus suspendarea executării pedepselor ori se deduce doar perioada executată de la data încarcerării ca urmare a pronunţării decizie penale nr. 41 din 7 aprilie 2022 prin care Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a respins contestaţiile în anulare.
Analizând sesizările formulate, în raport cu actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 181 din 28. 03. 2017 a Completului de 3 judecători pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, s-a dispus, printre altele, şi condamnarea inculpaţilor A. şi B. după cum urmează:
1. inculpatul B. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzute de art. 48 raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.
Conform art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 7 februarie 2015 la 16 iunie 2015.
2. inculpatul A. la:
- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.
- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen.
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen.
Conform art. 863 raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen. anterior, a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi a constatat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. este concurentă cu faptele reţinute în prezenta cauză.
În baza art. 36 alin. (1) coroborat cu art. 34 şi art. 35 din C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului A. şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. anterior.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, de la 4 februarie 2014 la 10 iunie 2014, din 2 februarie 2015 şi de la 5 februarie 2015 la 22 iunie 2015.
În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 din C. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 181 din data de 28 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2015, au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, inculpaţii C., A., B., D., E., F. şi G., precum şi părţile civile SNTGN ... S.A., S.N. ... S.A., Societatea Naţională ... S.A., SNGN ... S.A. şi ... S.A.
Prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, a dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2015.
1. A desfiinţat în parte sentinţa apelată, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., sub aspectul încadrării juridice date faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina sa şi al omisiunii aplicării pedepsei accesorii şi, rejudecând:
2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. anterior în pedepsele componente astfel:
- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.
- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen.
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi
- 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pedepse pe care le-a repus în individualitatea lor;
3. În baza art. 386 din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor de evaziune fiscală reţinute în sarcina inculpatului A., din infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi art. 33 lit. a) din C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969 şi art. 5 din C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. anterior.
4. În baza art. 36 alin. (1) coroborat cu art. 34 şi art. 35 din C. pen. anterior a contopit:
- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) din C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. cu
- pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din C. pen. şi cu
- pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 983 din 17 iunie 2015 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 495 din 22 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. anterior.
5. În baza art. 71 din C. pen. anterior a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) din C. pen. anterior.
6. A menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa apelată.
7. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C., B., D., E. şi G., precum şi de părţile civile SNTGN ... S.A., SN ... S.A., Societatea Naţională ... S.A., SNGN ... S.A. şi ... S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A luat act de retragerea apelului declarat de inculpata F. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de apelul formulat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de către inculpatul A. au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen., a obligat apelanţii intimaţi inculpaţi şi apelantele părţi civile la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: pe apelanta intimată inculpată C. la plata sumei de 1000 de RON, pe apelantul intimat inculpat B. la plata sumei de 700 de RON, pe apelanţii intimaţi inculpaţi D., E. şi G. şi pe apelantele părţi civile civile SNTGN ... S.A., SN ... S.A., Societatea Naţională ... S.A., SNGN ... S.A. şi ... S.A. la plata sumei de câte 600 RON, iar pe apelanta intimată inculpată F. la plata sumei de 200 de RON.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi C., A., B., D., E., F., G., precum şi pentru apelantul intimat inculpat H., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 130 RON, s-au suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au formulat contestaţii în anulare Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi condamnaţii C., B., E. şi A. fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 426 lit. d) din C. proc. pen., iar în susţinerea acestora a fost invocată Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, prin care instanţa de contencios constituţional a admis sesizarea formulată de prim ministrul Guvernului României şi a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 302/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013.
La termenul din data de 19 decembrie 2018, s-a dispus admiterea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de condamnatul A. şi admiterea cererii de suspendare a executării sentinţei penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare, iar la termenul din data de 20 decembrie 2018, s-a dispus reunirea cauzei nr. x/2018 la cauza y/2018, admiterea în principiu a contestaţiilor în anulare formulate de condamnaţii C. şi B. şi admiterea cererilor de suspendare a executării sentinţei penale nr. 181 din 28 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a contestaţiilor în anulare.
Prin decizia nr. 41 din data de 7 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, în majoritate, s-au respins, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi condamnaţii C., B., E. şi A. împotriva deciziei penale nr. 93 din data de 5 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2017.
De asemenea, s-a constatat că, prin încheierea nr. 210 din data de 19 decembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, reunit la prezenta cauză, s-a dispus admiterea cererii formulate de contestatorul condamnat A. privind suspendarea executării sentinţei penale nr. 181 din 28 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017 de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare, iar prin încheierea din data de 20 decembrie 2018, s-a dispus suspendarea executării deciziei penale nr. 93 din 5 iunie 2018, pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei în anulare, în ceea ce îi priveşte pe condamnaţii C. şi B..
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorii condamnaţi C., B., E. şi A. au fost obligaţi la plata sumei de câte 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatorii condamnaţi C. şi B. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 627 RON, au rămas în sarcina statului.
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că, potrivit dispoziţiilor procesual penale, contestaţia la executare este reglementată ca un procedeu jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează exclusiv incidente, limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive, cu scopul de a se asigura legalitatea executării hotărârilor judecătoreşti, fără a se putea, însă, modifica soluţia pronunţată, soluţie care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Prin intermediul contestaţiei la executare nu se poate modifica o hotărâre, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat. Pe această cale pot fi invocate numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor, fără a se pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea.
Hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări şi schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situaţii apare necesitatea de a se pune de acord conţinutul hotărârii definitive în executare cu situaţia obiectivă şi a se aduce modificările corespunzătoare în desfăşurarea executării.
Cazurile în care se poate formula contestaţie la executare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 598 lit. a) - d) din C. proc. pen., respectiv:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza a I-a din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
Nelămurirea hotărârii care se execută vizează lipsa de precizie a dispozitivului hotărârii sau caracterul echivoc al acestuia.
Or, în cauza de faţă nu este vorba de o lămurire, întrucât dispozitivul deciziei penale nr. 41 din 7 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, este clar redactat.
Solicitarea formulată de Penitenciarul Bucureşti - Jilava nu are legătură cu aspecte care ţin de neclaritatea dispozitivului hotărârii, ci vizează aspecte ce ţin de evidenţa perioadelor executate de către condamnaţi din pedeapsa aplicată, aspecte care formal pot fi încadrate în cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.
În raport cu aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că sesizarea formulată de către Penitenciarul Bucureşti - Jilava nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât aspectele învederate nu necesită o lămurire, dispoziţiile deciziei penale nr. 41 din 7 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2018, fiind clare, neavând nevoie de lămuriri suplimentare din partea instanţei care a pronunţat hotărârea.
Totodată, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., pentru cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen. competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare sau instanţei în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, iar pentru cazurile prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare) competenţa aparţine instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Având în vedere că solicitările formulate de Penitenciarul Bucureşti - Jilava nu vizează o nelămurire a hotărârii care se execută, ci vizează aspecte legate de evidenţa perioadelor executate de către condamnaţi, aspecte care pot fi circumscrise cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este instanţa de executare, respectiv Tribunalul Bucureşti, conform dispoziţiilor art. 598 alin. (2) cu referire la art. 553 alin. (2) din C. proc. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători va trimite cauza având ca obiect contestaţie la executare la Tribunalul Bucureşti, spre competentă soluţionare, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cauza având ca obiect contestaţie la executare la Tribunalul Bucureşti, spre competentă soluţionare.
În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2022.
Procesat de GGC - LM