Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
1. Hotărârea dată în revizuire
Prin Decizia nr. 1605 din 23 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de doamna A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 1282/AP din 17 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în Dosarul nr. x/2019.
2. Recursul declarat împotriva hotărârii date în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs doamna A., fără a-şi încadra formal criticile în motivele reglementate de art. 488 din C. proc. civ.
În esenţă, recurenta susţine că în mod greşit instanţa a calculat termenul pentru introducerea revizuirii de la data pronunţării ultimei hotărâri potrivnice în opinia sa, deşi art. 184 din C. proc. civ. reglementează regula conform căreia termenele încep să curgă de la comunicarea hotărârii atacate.
În ceea ce priveşte dispoziţiile din C. proc. civ., care reglementează termenul de introducere a cererii de revizuire pentru hotărâri potrivnice, respectiv art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (recurenta referindu-se în mod eronat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care reglementează motivul de revizuire pentru hotărâri potrivnice), dispoziţii care au fost declarate constituţionale de Curtea Constituţională, recurenta solicită a fi înlăturate deciziile instanţei de contencios constituţional având în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin care s-a statuat că principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene impune instanţelor naţionale să lase neaplicate dispoziţiile dreptului intern, indiferent dacă sunt de natură legislativă sau constituţională (Hotărârea în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19, C-397/19).
Printr-o altă critică, recurenta critică faptul că instanţa de revizuire nu i-a pus în vedere, prin citaţie, faptul că, la termenul din 23 iunie 2021, va fi pusă în discuţie excepţia tardivităţii cererii de revizuire.
3. Întâmpinarea formulată în cauză
Intimata Casa Judeţeană de Pensii Braşov a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii recursului, iar, în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii atacate.
În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii, intimata arată că litigiul are ca obiect, în fond, o contestaţie împotriva unei decizii emise de casa judeţeană de pensii, motiv pentru care, potrivit ar. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., hotărârea pronunţată în apel este definitivă, nefiind supusă recursului, conform art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
4. Considerentele instanţei de recurs
4.1. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că este neîntemeiată pentru considerentele arătate în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea anterioară a lucrărilor cauzei, prezentul recursul este exercitat împotriva unei hotărâri prin care secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a soluţionat o cerere de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Astfel fiind, sunt incidente dispoziţiile art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 513. - [...]
(6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul este de competenţa Completului de 5 judecători."
Potrivit dispoziţiilor citate, recursul ce formează obiectul cauzei este admisibil, neputând fi primite susţinerile intimatei fundamentate pe prevederi care reglementează numai calea de atac a apelului în litigiile de asigurări sociale, întrucât, în speţă, nu suntem în prezenţa unui recurs declarat împotriva hotărârii date în apel într-un asemenea litigiu, ci ne aflăm în ipoteza particulară reglementată de art. 513 alin. (6) din C. proc. civ.
4.2. Cu privire la recurs
Analizând criticile din recurs, în raport cu dispoziţiile incidente şi circumstanţele cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
În cauză, revizuirea întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este îndreptată împotriva Deciziei nr. 1282/AP din 17 decembrie 2020 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, susţinându-se că este potrivnică Deciziei nr. 827/AP din 13 iunie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: [...] 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".
Sunt necontestate aspectele reţinute în mod corect în hotărârea atacată cu privire la faptul că ultima dintre hotărârile invocate în revizuire (Decizia nr. 1282/AP din 17 decembrie 2020) a rămas definitivă la data pronunţării - 17 decembrie 2020 - iar cererea de revizuire a fost formulată la 1 aprilie 2021, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Susţinerile din recurs în sensul că termenul prevăzut de dispoziţiile citate se calculează de la data comunicării ultimei hotărâri, iar nu de la data pronunţării, nu pot fi primite având în vedere că dispoziţiile procedurale prevăd expres şi lipsit de orice echivoc momentul de la care începe să curgă termenul, în acest sens fiind atât jurisprudenţa Completului de 5 judecători (Deciziile nr. 330/2017, nr. 331/2017, nr. 34/2018, nr. 191/2018, nr. 9/2019, nr. 10/2019, nr. 33/2019, nr. 175/2020, nr. 4/2021, nr. 120/2021, nr. 152/2022), cât şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 823/2021).
În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe jurisprudenţa CJUE, se reţine că, prin Hotărârea din 18 mai 2021, pronunţată în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19, C-397/19, s-a statuat că "Principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări de rang constituţional a unui stat membru, astfel cum este interpretată de instanţa constituţională a acestuia, potrivit căreia o instanţă inferioară nu este autorizată să lase neaplicată din oficiu o dispoziţie naţională care intră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 şi pe care o consideră, în lumina unei hotărâri a Curţii, ca fiind contrară acestei decizii sau articolului 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE". Susţinerile din recurs nu pot primi relevanţa propusă de recurentă, în condiţiile în care, pe de o parte, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu intră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928, iar, pe de altă parte, nu a fost identificată şi nici recurenta nu indică vreo hotărâre a CJUE care să fie încălcată prin modalitatea expusă de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor procedurale menţionate din dreptul intern, nefiind argumentate în recurs nici elementele de contrarietate cu dispoziţiile articolului 19 alin. (1) al doilea paragraf TUE.
Nici critica referitoare la faptul că recurenta nu a fost citată de instanţa de revizuire cu menţiunea că urmează a fi pusă în discuţie excepţia tardivităţii cererii de revizuire nu este întemeiată, întrucât la termenul de judecată, aşa cum rezultă din practicaua Deciziei nr. 1605 din 23 iunie 2021, părţile nu s-au prezentat la strigarea cauzei, însă au solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 223 din C. proc. civ., instanţa procedând cu respectarea normelor procedurale.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din acelaşi Cod, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de doamna A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii Braşov.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1605 din 23 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2022.
GGC - ED