Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 187/2022

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Dosarul nr. x/2021, aflat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, are ca obiect recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 1459/2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În Dosarul nr. x/2021, recurenta A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului, înregistrată la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 iulie 2022.

În temeiul art. 522 alin. (2) pct. 1 şi 4 din C. proc. civ., titularul contestaţiei arată că instanţa nu a soluţionat cauza într-un termen optim şi previzibil, având în vedere că recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti la data de 20 decembrie 2021, iar termenul de judecată în recurs a fost fixat la 18 mai 2013 cu încălcarea dispoziţiilor art. 490 coroborat cu art. 4711 alin. (5) din C. proc. civ., referitoare la fixarea termenului de judecată în raport cu data depunerii întâmpinării, precum şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 17 alin. (1), art. 19 alin. (3) şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 201 alin. (3) şi (5) din C. proc. civ., conform cărora fixarea primului termen de judecată se face în cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei.

În concluzie, se solicită dispunea măsurilor necesare pentru înlăturarea situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii dosarului, în sensul ca, în termen de 3 zile de la data comunicării hotărârii, instanţa care judecă procesul să revină asupra termenului stabilit şi să fixeze primul termen de judecată, cu citarea de îndată a părţilor, la un interval necesar pentru îndeplinirea procedurii de citare.

Analizând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 522 şi art. 525 alin. (6) din C. proc. civ.:

"Art. 522. - Subiectele contestaţiei şi motivele ei

(1) Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată.

(2) Contestaţia menţionată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

1. când legea stabileşte un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunţare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;

2. când instanţa a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanţei, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informaţii rezultate din evidenţele ei şi care erau necesare soluţionării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanţa nu a luat, faţă de cel care nu şi-a îndeplinit obligaţia, măsurile prevăzute de lege;

4. când instanţa şi-a nesocotit obligaţia de a soluţiona cauza într-un termen optim şi previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluţionării cauzei, deşi timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Art. 525. - (...)

(6) Dacă instanţa găseşte contestaţia întemeiată, va dispune ca instanţa care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea şi stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor."

Cazurile de tergiversare a procesului reglementate de art. 522 alin. (2) din C. proc. civ. vizează pasivitatea instanţei de judecată fie în ceea ce priveşte propria conduită, fie în ceea ce priveşte dispunerea măsurilor necesare pentru a asigura soluţionarea cauzei într-un termen optim şi previzibil.

Prin prisma dispoziţiilor art. 525 alin. (6) din C. proc. civ., contestaţia privind tergiversarea procesului reprezintă remediul procedural pentru soluţionarea cauzei într-un termen optim şi previzibil.

Incidenţa cazurilor reglementate de art. 522 alin. (2) din C. proc. civ. se examinează prin prisma unor criterii cu caracter obiectiv, cum sunt, spre exemplu, volumul de activitate al instanţei/completului, complexitatea cauzei ori caracterul urgent al pricinii.

Este necontestat faptul că art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 prevede în mod expres faptul că, în materia contenciosului administrativ, recursul se judecă de urgenţă. Însă, această dispoziţie este aplicabilă în privinţa tuturor litigiilor supuse dispoziţiilor legii menţionate, astfel că acest imperativ este condiţionat de alte împrejurări obiective specifice instanţei, cum este, în cazul de faţă, volumul de activitate al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, susţinerile din contestaţia privind tergiversarea procesului nu pot fi primite exclusiv prin prisma dispoziţiilor procedurale şi ale Legii nr. 554/2004, care fie stabilesc termene de dispunere a anumitor măsuri, fie prevăd urgenţa soluţionării, în condiţiile în care termenele de judecată sunt fixate la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în raport cu gradul de încărcare al completurilor de judecată. De altfel, fixarea primului termen de judecată în recurs în Dosarul nr. x/2021 denotă faptul că instanţa nu a avut o conduită pasivă în sensul dispoziţiilor art. 522 din C. proc. civ.

În aceste condiţii şi în contextul în care, în cuprinsul contestaţiei, nu sunt expuse argumente care să demonstreze conduita pasivă a instanţei, iar contestatoarea nu invocă vreo vătămare concretă prin conduita instanţei, nu sunt identificate cauze de tergiversare a soluţionării cauzei în sensul art. 522 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 525 alin. (5) din C. proc. civ., va fi respinsă contestaţia privind tergiversarea procesului, formulată de recurenta A. în Dosarul nr. x/2021 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de recurenta A. în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2022.

GGC - ED