Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/10.06.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR şi COMISIA DE ATESTARE A OPERATORILOR ECONOMICI PENTRU ACTIVITATEA DE EXPLOATĂRI FORESTIERE, suspendarea executării Hotărârii nr. 5/21.05.2020 până la pronunţarea instanţei de fond, în temeiul disp. art. 997 şi următoarele C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 22.06.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. şi-a precizat cererea, învederând că înţelege să solicite suspendarea executării Hotărârii nr. 5/21.05.2020, până la soluţionarea contestaţiei în procedură prealabilă, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 172 din 6 iulie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR şi, în consecinţă, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI, APELOR ŞI PĂDURILOR; s-a respins cererea, astfel cum a fost precizată, înaintată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMISIA DE ATESTARE A OPERATORILOR ECONOMICI PENTRU ACTIVITATEA DE EXPLOATĂRI FORESTIERE, având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 5/21.05.2020.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a susţinut că hotărârea a cărei suspendare o solicită este într-un total dezacord cu realitatea, întrucât potrivit prevederilor legale invocate de pârâtă, respectiv art. 21 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi componenţa comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum şi criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului a Apelor şi Pădurilor nr. 1106/2019, modificat şi completat prin Ordinul Ministrului Mediului a Apelor şi Pădurilor 485/2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 265/31.03.2020:"Certificatele de atestare/reatestare emise se retrag după caz de către Comisie în una dintre următoarele situaţii: b) în baza unui înscris cu privire la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive în materie de infracţiuni Ia regimul silvic, prin care instanţa a dispus atragerea răspunderii penale a operatorului economic conform C. proc. pen.."; astfel, în opinia sa, măsura este abuzivă şi nefondată, întrucât în prezenta cauză, retragerea atestării s-a dispus în baza unei simple plângeri penale formulate împotriva societăţii, şi nu în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive, aşa cum este prevăzut de legislaţia în vigoare; mai mult decât atât, prin adresa comisiei de atestare nr. 3211/29.04.2020, sunt clar precizate condiţiile de retragere a atestatului, or, în situaţia de faţă, nu există o hotărâre penală irevocabilă, împotriva societăţii nefiind începută nici măcar urmărirea penală.
Recurenta a susţinut că retragerea atestării s-a dispus în neconcordanţă cu legea în vigoare, întrucât a respectat întru totul prevederile contractului de vânzare-cumpărare nr. x/16.01.2020 pentru partida 606, încheiat cu Direcţia Naţională a Pădurilor-Romsilva.
În ceea ce priveşte prevederile art. 21 alin. (1) lit. g) şi i) din Regulament, recurenta consideră că nu i se impune aplicarea acestora, întrucât anterior controlului desfăşurat, a sesizat potrivit prevederilor contractuale, Ocolul Silvic Mehadia, prin adresa nr. x/26.03.2020, cu privire la faptul că, urmare a lucrărilor de exploatare, pe suprafaţa parchetului există un număr de 6 arbori prejudiciaţi, care nu au putut fi evitaţi, solicitând luarea măsurilor legale în acest sens.
Având în vedere Ordinul mai sus menţionat, recurenta a apreciat că se pune problema aplicării legii civile, în conformitate cu art. 6 alin. (1) C. civ. şi art. 15 din Constituţia României.
A mai arătat că în acord cu art. 13 lit. n) din Instrucţiunile aprobate prin O.M. 1540/2011, Ocolul Silvic avea obligaţia de a constata, inventări şi marca aceşti arbori. Cu toate că cererea sa a fost înregistrată la Ocolul Silvic în data de 26.03.2020, dat fiind faptul că Ocolul Mehadia nu a luat măsurile legale, în prezent societatea este învinuită de tăiere ilegală de arbori.
Astfel, cu privire la temeinicia aspectelor constatate de către Garda Forestieră Timişoara, a precizat că, aşa cum se menţionează şi prin Raportul x/08.05.2020, administratorul societăţii a încercat să prezinte organelor de control mai multe documente (menţionându-se în Raport doar Decizia internă nr. x/17.01.2020), însă aşa cum se reţine "organele de control care au întocmit prezenta nota de constatare au doar calitatea de agenţi constatatori, neavând calitate de organe de cercetare ", fiind îndrumaţi să se adresăm instanţei de judecată.
Prin urmare, consideră că nu poate fi reţinută vreo culpă în ceea ce o priveşte, urmare a pasivităţii Ocolului Silvic, aceasta cu atât mai mult dacă se are în vedere faptul că a exploatat din partida în cauză, peste 3.000 mc, fiind inevitabil ca la un asemenea volum să nu apară mici prejudicii de exploatare.
Cu privire la condiţia pagubei iminente, reclamanta precizează că şi aceasta este îndeplinită în prezenta cauză, paguba fiind certă, actuală şi exigibilă, având un caracter iminent; astfel, în situaţia în care actul administrativ este executat, consecinţa va fi aceea a încetării în totalitate a activităţii sale, cu consecinţe extrem de grave atât asupra societăţii, cât şi asupra celor 86 de angajaţi ai acesteia.
A mai arătat că are sume mari de bani, reprezentând taxe forestiere, cauţiuni şi garanţii blocate de Direcţia Silvică Caraş-Severin, unde a achitat masa lemnoasă şi în avans, între societate şi Direcţia Silvică existând 7 contracte în derulare.
De asemenea, are contracte şi cu alte societăţi de a livra produse finite (cherestea, semifabricate, lemn de foc etc.) pe care în acest moment nu le mai poate livra, punând şi aceste societăţii în declin.
Nu în ultimul rând, mai are în derulare contracte de vânzare-cumpărare masă lemnoasă pe picior pentru un volum total de 23.000 mc, contracte ce nu vor mai putea fi executate, aspect de natură să atragă plata de penalităţi şi posibil insolvenţa şi falimentul societăţii. Totodată, societatea are credite bancare la diferite instituţii pentru implementarea unor planuri de afaceri.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii-pârâţi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatări Forestiere au depus întâmpinări la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă în raport cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit prevederilor ar. 14 din Legea nr. 554/2004, "(1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămata poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond."
După cum se cunoaşte, suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există.
Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.
În plus, instituţia juridică analizată trebuie să ofere cetăţeanului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează şi Legea nr. 554/2004, modificată.
În altă ordine de idei, se impune a fi făcută precizarea că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate (actul emană de la cine se afirmă că emană) şi pe prezumţia de veridicitate (actul exprimă ceea ce în mod real a decis autoritatea emitentă).
De aici, rezultă principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este el însuşi titlu executoriu.
Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o bună ordine juridică, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, la care judecătorul de contencios administrativ poate să recurgă atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004.
Totodată, din lecturarea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă că, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Înalta Curte reţine că, întotdeauna, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Or, prin sentinţa recurată, instanţa a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ şi a reţinut că nu sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat.
Astfel, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că invocarea de către reclamantă a prevederilor art. 21 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 1106/2018, în sensul inexistenţei unei hotărâri penale definitive, este lipsită de relevanţă în speţă, în condiţiile în care nu aceste dispoziţii legale au stat la baza luării măsurii retragerii atestatului, ci cele ale art. 21 alin. (1) lit. g) şi i) din acelaşi act normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) lit. g) şi i) din Regulamentul aprobat prin Ordinul MAP nr. 1106/2018, cu modificările şi completările ulterioare:
"Certificatele de atestare/reatestare emise se retrag, după caz, de către Comisie, în una dintre următoarele situaţii:… g) în condiţiile existenţei unui raport de control, aprobat de către conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură sau de către conducătorul structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, după caz, prin care se propune retragerea certificatului de atestare pentru operatorii economici ca urmare a încălcării regimului silvic;… i) dacă sunt constatate vătămări ale seminţişurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depăşeşte de cinci ori preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; sancţiunea se aplică operatorului economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase, consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entităţii din care face parte agentul constatator, prin care se propune retragerea certificatului de atestare."
Ori, Hotărârea Comisiei de retragere a certificatului de atestare seria x nr. x/27.09.2018 a fost luată în baza Raportului de control întocmit de Garda Forestieră Timişoara nr. 5290/08.05.2020, precum şi a Notei de constatare nr. x/07.05.2020, în aplicarea dispoziţiilor anterior menţionate.
În cauză, nu poate fi vorba nici de încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, astfel cum a invocat recurenta - reclamantă, având în vedere împrejurările legate de starea de fapt şi de drept reţinute.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, în mod corect a apreciat instanţa de primă jurisdicţie că această condiţie nu se mai impune a fi analizată în raport cu faptul că prima condiţie, a cazului bine justificat, nu este îndeplinită.
Apreciind că soluţia instanţei de fond nu a fost dată cu aplicarea sau încălcarea normelor de drept material, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 172 din 6 iulie 2020 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2021.