Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27.02.2018, sub nr. x/2018, reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Justiţiei, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Neamţ, au solicitat emiterea unui nou ordin de încadrare prin care indemnizaţia de încadrare pentru fiecare dintre reclamanţi să fie stabilită, începând cu data de 09.04.2015, prin completarea Ordinului nr. 4680/C/2016, astfel cum a fost pus în aplicare prin Ordinul 1476/C/2017 şi să fie calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, ţinând seama, de la 01.12.2015, şi de majorarea de 10%, conform Legii nr. 293/2015, în vederea realizării unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă dacă persoanele îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
De asemenea, reclamanţii au mai solicitat ca pârâţii să calculeze şi să achite, începând cu data de 09.04.2015, diferenţa dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială menţionate anterior şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2559 din 4 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantele A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministrul Justiţiei, Curtea de Apel Bacău şi Tribunalul Neamţ; a anulat parţial Ordinul nr. 1476/C/2017, emis de pârâtul Ministerul Justiţiei, în partea ce le priveşte pe reclamante, în sensul recalculării indemnizaţiei de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015, la care se adaugă, începând cu data de 01.12.2015, majorarea de 10 % prevăzută de Legea nr. 293/2015; a obligat pârâtul la acordarea diferenţelor salariale rezultate din emiterea ordinelor de încadrare salarială conform prezentei hotărâri şi venitul efectiv plătit, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.
A precizat recurentul - pârât că prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018, intimatelor-reclamante li s-au stabilit indemnizaţiile de încadrare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială mai mare decât cea solicitată prin cererea de chemare în judecată.
Ţinând cont de faptul că prin OMJ nr. 2066/C/2018 s-a dispus că, începând cu data de 9.04.2015 indemnizaţia de încadrare brută lunară se stabileşte prin luarea în calcul a valorii de referinţă sectorială 421,36 RON, iar începând cu data de 1.12.2015 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON, reclamantele nu mai justifică interes în susţinerea pretenţiilor formulate întrucât, aşa cum se poate observa, prin acest ordin s-a acordat mai mult decât au solicitat intimatele-reclamante.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul M.J. nr. 2066/C/2018 s-a dispus că, începând cu data de 9.04.2015 indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru magistraţi se stabileşte prin luarea în calcul a valorii de referinţă sectorială 421,36 RON iar începând cu data de 1.12.2015 prin raportare la valoarea de referinţă sectorială 463,5 RON.
Potrivit art. 29 din C. proc. civ., acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, iar art. 32 din acelaşi cod reglementează condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, una dintre acestea fiind formularea unei pretenţii. Aşadar, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul acţiunii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.
Obiectul acţiunii civile de faţă este reprezentat de pretenţia reclamantelor de a le fi recunoscute drepturile salariale, în cuantumul stabilit în conformitate cu textele de lege indicate în acţiune, prin anularea ordinului colectiv nr. 1476/C/24.05.2017, de a li se emite, pentru fiecare în parte, noi ordine de salarizare, precum şi plata diferenţelor salariale astfel rezultate.
Lipsa de obiect a acţiunii a fost susţinută de recurentul-pârât prin raportare la emiterea Ordinului ministrului justiţiei nr. 2066/C/24.05.2018, prin care a fost recunoscut dreptul judecătorilor la calcularea indemnizaţiei lunare brute prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,63 RON, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 463,50 RON, pe perioada 01.12.2015 - 31.12.2017.
Înalta Curte constată că acest ordin colectiv emis de Ministerul Justiţiei la data de 24.05.2018, poate fi calificat ca act de achiesare la hotărârea pronunţată, iar nu ca motiv de respingere a acţiunii reclamantelor ca lipsită de obiect.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 2559 din 4 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2021.