Şedinţa publică din data de 23 februarie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 10 mai 2021, sub numărul x/2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul Romaniei- Senatul şi Secretarul General al Senatului, anularea ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă nr. 320/02.03.2021 precum şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a acestei indemnizaţii, începând cu data de 27.02.2021 la zi.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
Prin sentinţa nr. 1377 din 24 septembrie 2021, Tribunalul Tulcea a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Tulcea şi, pe cale de consecinţă a declinat competenţa soluţionării cauzei având ca obiect anulare act formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
În argumentele expuse în susţinerea soluţiei, instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte natura juridică a actului contestat, s-a reţinut că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Lg. nr. 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Arată instanţa că, Ordinul contestat în prezenta cauză are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual emise de o autoritate centrală, supuse jurisdicţiei contenciosului administrativ .
Astfel, prin art. 1 alin. (1) din acest Legea contenciosului administrativ s-a reglementat că "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".
În ceea ce priveşte litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale, competenţa de soluţionare în fond a acestora aparţine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal de la curţile de apel în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Lg. nr. 554/2004.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 7/CA din 17 ianaurie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Senatul şi Secretarul General al Senatului, având ca obiect anulare act administrativ, către Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Î.C.C.J în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut că indemnizaţia pentru limită de vârstă, deşi nu se achită din bugetul asigurărilor sociale, are natura juridică a unei pensii de serviciu, situaţie în care, având în vedere şi excluderea persoanelor alese în funcţie de demnitate publică din categoria funcţionarilor publici, conform art. 382 lit. e) din Codul administrativ, nu poate fi decât un drept de asigurări sociale, cu atât mai mult cu cât se suportă din bugetul statului şi se acordă doar pentru parlamentarii care îndeplinesc condiţiile vârstei standard de pensionare stabilite de Legea nr. 263/2010 şi doar de la data încetării mandatului.
Conchide instanţa în sensul că, natura indemnizaţiei pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalităţii şi temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plăţii acestei indemnizaţii nu poate intra decât în sfera de competenţă a instanţei de drept comun cu competentă în soluţionarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Tulcea, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:
Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte reţine că, în cauză, reclamantul A. a a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României-Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, anularea Ordinului nr. 320/02.03.2021 de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă, obligarea pârâtului la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi.
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă este aceea dacă, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care instituie o competenţă materială în raport de criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat, sau dacă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Or, calitatea emitentului ordinului de respingere a cererii de acordare a indemnizaţiei nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.
Ordinele respective au fost emise potrivit art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, astfel cum era în vigoare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021, conform căruia deputaţii şi senatorii care îndeplineau condiţiile vârstei standard de pensionare, eşalonate, după caz, în Anexele nr. 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleaşi legi sau ale altor legi speciale, aveau dreptul la acordarea, la încetarea mandatului, la indemnizaţie pentru limită de vârstă, dacă nu erau realeşi pentru un nou mandat.
Reţine Înalta Curte că aceste drepturi au fost introduse prin Legea nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006, din expunerea de motive care a însoţit adoptarea acestei legi reieşind că intenţia legiuitorului a fost aceea ca această indemnizaţie să aibă natura juridică a unei pensii de serviciu.
Deci, obiectul acţiunii priveşte un drept acordat foştilor parlamentari ca urmare a împlinirii limitei de vârstă de pensionare şi doar la data încetării mandatului, drept care poate fi asimilat drepturilor prevăzute de Legea privind sistemul unitar de pensii publice.
De asemenea, Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la Legea nr. 554/2004, astfel că, raportat la obiectul cauzei, modalitatea în care emitenţii actelor au aplicat prevederile referitoare la stabilirea drepturilor din legea menţionată şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, litigiile vizând refuzul acordării unor astfel de prestaţii sociale sunt de competenţa tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii şi asigurări sociale.
Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Faţă de toate considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României-Senatul şi Secretarul General al Senatului în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 februarie 2022.