Ședințe de judecată: Martie | | 2026
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1090/2022

Decizia nr. 1090

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 23.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţionala a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale şi Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti Bucureşti, obligarea acestora să-i asigure medicamentul AVASTIN pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare de 100%, până la soluţionarea dosarului de fond nr. x/2020 al Curţii de Apel Galaţi şi obligarea acestora la includerea pe lista de medicamente compensate în sistemul asigurărilor de sănătate, în Nomenclatorul de produse compensate, a acestui medicament pentru indicaţia glioblastom.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 7 din 13 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate de pârâţi, ca nefondate; a admis în parte cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, şi a obligat pârâţii să asigure reclamantului medicamentul AVASTIN (BEVACIZUMABUM) pe bază de prescripţie medicală în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală) până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 al Curţii de Apel Galaţi.

3. Recursurile exercitate în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 7 din 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal au promovat recurs pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, criticând-o pentru nelegalitate.

3.1. Pârâtul Ministerul Sănătăţii şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., criticând sentinţa de fond sub aspectul insuficientei motivări şi a încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material, conform argumentelor prezentate în cererea de recurs. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei cu consecinţa respingerii cererii de ordonanţă preşedinţială.

3.2. Prin cererea de recurs formulată de pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei de fond şi rejudecarea cauzei în sensul respingerii ca netemeinică şi nelegală a cererii reclamantului A., în considerarea argumentelor expuse pe larg în cuprinsul cererii.

3.3. Pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale a formulat, la rândul său, recurs împotriva sentinţei de fond, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum au fost dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs.

A solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei de fond în ceea ce priveşte obligarea sa la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripţie medicală în regim de compensare 100% a medicamentului Bevacizumab (denumire comercială Avastin), pentru indicaţia glioblastom, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curţii de Apel Galaţi.

4. Apărările formulate în cauză.

În cauză nu au fost formulate apărări.

5. Încheierea de suspendare a judecăţii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25 martie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursurilor formulate de Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi de Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei nr. 7 din 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., constatând că a survenit decesul intimatului-reclamant, conform certificatului de deces depus în copie la dosar.

Termenul de judecată din data de 24 februarie 2022 a fost fixat în conformitate cu dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375 din 17.12.2015, pentru a se verifica dacă mai subzistă cauza ce a determinat suspendarea judecăţii, astfel cum rezultă din conţinutul rezoluţiei consemnate în referatul ataşat la dosar.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia de perimare a cererilor de recurs, excepţie invocată din oficiu la termenul de dezbateri din data de 24 februarie 2022, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată, urmând să constate că recursurile pârâţilor s-au perimat, pentru argumentele ce succed.

Prealabil, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., care reglementează instituţia perimării cererii, prevede că:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, art. 412 alin. (1) din acelaşi Cod statuează că:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. Prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

În speţă, Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă din data de 25 martie 2021 a fost dispusă suspendarea judecăţii recursurilor, având în vedere că a survenit decesul intimatului-reclamant, astfel cum a rezultat din copia certificatului de deces depusă la termenul respectiv de către reprezentantul recurentei-pârâte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Încheierea de şedinţă din data de 25 martie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 25 septembrie 2021.

Înalta Curte reţine că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părţile din proces, conform dovezilor de comunicare ataşate la dosar, iar în faţa instanţei de recurs s-au prezentat recurentele-pârâte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin consilier juridic B., şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, prin consilier juridic C., astfel cum rezultă din practicaua încheierii de şedinţă întocmită pentru termenul de judecată din 25.03.2021.

Deşi încheierea de şedinţă din data de 25 martie 2021 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., părţile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) din C. proc. civ., ţinând cont de faptul că această încheiere le-a fost comunicată la 9 şi 12 aprilie, prin funcţionarii/persoanele însărcinate cu primirea corespondenţei, conform dovezilor de înmânare ataşate la dosar.

De asemenea, este de observat că, în interiorul termenului de 6 luni care s-a împlinit la 25 septembrie 2021, niciuna dintre părţile interesate nu a manifestat stăruinţă în soluţionarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere a cauzei pe rol, de " redeschidere" conform dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., acesta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalităţi a încheierii de suspendare.

Totodată, se reţine că în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, în condiţiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept,chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii,timp de 6 luni", iar părţile interesate nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici nu au făcut dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa lor.

Or, în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate supra, perimarea reprezintă o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează de drept, atât în etapa judecăţii în prima instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, precum şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.

Aşadar, în analiza prioritară a excepţiei absolute şi peremptorii de perimare a judecăţii recursurilor promovate în prezenta cauză, excepţie invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanţa va reţine că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu data de 25 martie 2021, din vina părţilor, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii, deşi le-a fost comunicată încheierea în discuţie, din care rezultă motivul dispunerii măsurii de suspendare a judecăţii, precum şi temeiul legal al acesteia, şi nici nu au făcut dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a părţilor, fiind menţinută mai mult de 6 luni.

În aceste condiţii, constatând că de la momentul suspendării judecăţii, şi anume 25.03.2021, până la 25.09.2021, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părţile nu au formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispoziţiilor art. 415 pct. 1 din acelaşi Cod, că în aceeaşi perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu există vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată şi că nu există nici vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum sunt prevăzute la art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că excepţia perimării este fondată şi, implicit, constată că recursurile promovate în cauză s-au perimat.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

În considerarea argumentelor expuse la pct. 6 din prezenta decizie, având în vedere lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., care prevede că termenul de perimare este de 6 luni dacă a rămas cauza în nelucrare din vina părţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va constata perimate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei nr. 7 din 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinţei nr. 7 din 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.