Şedinţa publică din data de 17 februarie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată, reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială A Municipiului Bucureşti, au solicitat să fie încadrate în Decretul-Lege 118/1990 prin acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice.
Prin sentinţa civilă nr. 8109/05.12.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a - contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi respinsă cererea în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; prin aceeaşi sentinţă civilă, a fost respinsă cererea în cauza privind pe reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 976 din 28 octombrie 2019, a respins excepţia nulităţii recursului ca nefondată, a admis recursul promovat de recurentele-reclamante A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 8109/05.12.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale şi Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, a casat în parte sentinţa civilă recurată şi, rejudecând, a admis în parte acţiunea, a anulat deciziile nr. 2749/20.04.2018 şi nr. 2750/20.04.2018 şi a obligat pârâta la soluţionarea motivată a cererilor reclamantelor de acordare a beneficiilor prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990, menţinând în rest sentinţa civilă recurată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond recurentele-reclamante A. şi B. au declarat recurs.
4. Soluţia instanţei de recurs
În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi ţinând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.
Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurente nu este prevăzută de lege.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Conform art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. şi art. 129 din Constituţia României, presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".
În cauză, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, ci sunt pronunţate de o instanţă de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. şi pct. (5) din C. proc. civ. au caracter definitiv.
Recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeaşi cale de atac.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante A. şi B. împotriva sentinţei nr. 46 din 23 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2021.