Şedinţa publică din data de 17 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, să se dispună anularea parţială a Normelor metodologice privind înregistrarea, evidenţa unitară, circuitul sesizărilor penale şi coordonarea administrativă a activităţilor dispuse organelor de poliţie de către procuror, aprobate prin Ordinul comun nr. 56/2014 (M.A.I.) - 12/C/2014 (P.Î.C.C.J.), mai exact a art. 13-15 din aceste norme, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 121 din 6 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi de interes a reclamantei, invocate prin întâmpinare.
A fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Afacerilor Interne.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a apreciat în mod neîntemeiat că recurenta nu a fost prejudiciată prin actul administrativ contestat.
A apreciat recurenta că actul administrativ contestat instituie o pseudo clasare din moment ce dosarul va fi trecut într-o evidenţă cu autori neidentificaţi, stând astfel în nelucrare până la îndeplinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale. Această procedură contravine mai multor principii ale procesului penal: principiul aflării adevărului, caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal.
Recurenta a mai susţinut că actul administrativ este nelegal şi prin prisma scopului urmărit, iar persoanele vătămate/părţile civile nu au căi legale deschise pentru atacarea acestor măsuri nelegale, astfel că este evident că actul administrativ care instituie această operaţiune de muşamalizare a dosarelor de urmărire penală îi produce un grav prejudiciu.
4. Apărările intimaţilor
4.1 Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
4.2 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea parţială a Normelor metodologice privind înregistrarea, evidenţa unitară, circuitul sesizărilor penale şi coordonarea administrativă a activităţilor dispuse organelor de poliţie de către procuror, aprobate prin Ordinul comun nr. 56/2014 (M.A.I.) - 12/C/2014 (P.Î.C.C.J.), respectiv anularea art. 13-15 din normele menţionate.
Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Criticile recurentei privesc faptul că hotărârea instanţei de fond ar fi dată cu încălcarea normelor de drept material în materia actelor administrative, cât şi a celor care reglementează principiile esenţiale ale procesului penal, principiul aflării adevărului, caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal.
Analizând aceste susţineri, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, în mod corect reţinând instanţa de fond că ordinul atacat a fost emis în aplicarea prevederilor C. proc. pen. şi a Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, scopul actului fiind acela de a reglementa în mod unitar la nivelul tuturor organelor de cercetare penală modul în care se înregistrează şi se ţine evidenţa cauzelor cu autori necunoscuţi.
De asemenea, cu just temei a apreciat curtea de apel că măsurile criticate au fost instituite în interesul aflării adevărului, al celerităţii procedurii şi al operativităţii de care trebuie să dea dovadă organele de cercetare penală, nefiind încălcate prevederile C. proc. pen.
Măsura contestată de reclamantă este una pur administrativă ce are rolul de a permite o evidenţiere clară şi completă a cauzelor penale ai căror autori nu au putut fi identificaţi. Această măsură nu echivalează cu soluţia de clasare sau cu suspendarea urmăririi penale, soluţii prevăzute în C. proc. pen.
Totodată, prima instanţă a reţinut întemeiat că, fiind o măsură administrativă care reglementează modul în care se desfăşoară cercetarea penală după trecerea unor termene şi neidentificarea autorilor, aceasta nu este supusă controlului instanţei de judecată, plângerea formulată împotriva acestei măsuri fiind inadmisibilă, potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite nr. LVII (57)/24.09.2007, privind recursul în interesul legii, cu privire la aplicarea art. 2781din C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 11.04.2008, prin care s-a pronunţat soluţia:
"Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Stabilesc că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781alin. (1) din C. proc. pen., este inadmisibilă."
Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 121 din 6 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 121 din 6 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 17 februarie 2022.