Hotărâre CNCD de constatare a inexistenței faptei de discriminare. Lipsa motivării în fapt a hotărârii. Nelegalitate
OG nr. 137/2000, art. 2
O hotărâre CNCD care nu conţine nicio referire la situaţia de fapt reclamată, repectiv la faptele de discriminare care au făcut obiectul sesizării, la probele propuse de ambele părţi implicate şi la apărările persoanei acuzate de săvârșirea respectivelor fapte, este nelegală - prezentarea pur teoretică a noţiunii de discriminare şi menţiunea lipsei raportului de cauzalitate neputând reprezenta o motivare la nivelul cerut unei hotărâri administrativ-jurisdicţionale.
În lipsa acestei motivări şi soluţionării în concret de către autoritatea administrativă pârâtă, instanţa nu se poate substitui competenţei acesteia şi nu poate verifica în mod direct existenţa sau inexistenţa unui tratament discriminatoriu.
.
ÎCCJ, SCAF - Decizia nr. 2729 din 16 mai 2022
1. Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal, reclamantul A a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 723/13.12.2017 emisă de CNCD prin care solicită anularea hotărârii CNCD nr. 723/13.12.2017 ca netemeinică și nelegală; constatarea discriminării salariale la care am fost supus de către pârâtă pe motiv de apartenență și activitate sindicală; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cerere.
Prin sentința civilă nr. 2517 din 12 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis in parte cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâţii S.C. B SRL şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
S-a dispus anularea prevederilor cuprinse la punctul 3 din Hotărârea CNCD 723/13.12.2017. S-a dispus obligarea paratei sa solutioneze motivat petitia reclamantului inregistrata la CNCD sub numarul 3724/13.07.2017.
A fost respinsă, in rest, cererea ca neîntemeiată.
S-a dispus obligarea paratei CNCD sa plătească reclamantului suma de 3500 lei, onorariu de avocat redus, cu aplicarea art.451 alin.2 din Codul de procedura civila.
Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recursuri pârâţii pârâţi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B SRL criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursurile declarate de recurenţii-pârâţi sunt întemeiate pe dispoziţiileart.488(1) pct.4,5,6 şi 8 Cod procedură civilă criticându-se ca nelegală soluţia de admitere în parte a acţiunii şi de anulare a Hotărârii CNCD nr.723/13.12.2017 pentru motivul de nelegalitate reţinut de prima instanţă al motivării hotărârii prin care s-a respins cererea reclamantului-intimat având ca obiect faptele de discriminare reclamate.
Recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B SRL este întemeiat pe dispoziţiile art.488(1) pct.4,5,6 şi 8 Cod procedură civilă dar sunt dezvoltate numai motivele de recurs prevăzute de art.488(1) pct.5 şi 8 Cod procedură civilă.
În raport de dispoziţiile art.488(1) pct.5 Cod procedură civilă se invocă încălcarea normelor de procedură a căror nerespectarea atrage sacţiunea nulităţii absolute.
Se arată că în mod nelegal prima instanţă a constatat nelegalitatea hotărârii CNCD apreciind-o ca nemotivată – aplicând greşit dispoziţiile art.425(1) lit.b Cod procedură civilă pe aspectul aprecierii probelor de către autoritatea emitentă.
Se arată că modul de apreciere a probatoriului administrat este un atribut exclusiv al autorităţii în cadrul procedurii administrativ jurisdicţionale finalizată cu emiterea hotărârii prin care s-a apreciat în lipsa unui raport de cauzalitate că nu poate fi reţinută fapta de discriminare a angajatorului pârât fapta reclamată de intimatul-reclamant.
În raport de dispoziţiile art.488(1) pct.8 Cod procedură civilă se invocă greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art.2 şi art.7 din OG nr.137/2000 de către prima instanţă în ceea ce priveşte analiza legalităţii Hotărârii CNCD contestate şi pe care prima instanţă a apreciat-o nelegal ca fiind nemotivată.
Se arată că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente reţinând nelegal faptul că hotărârea CNCD ar fi nemotivată în condiţiile în care însuşi reclamantul nu a argumentat şi probat săvârşirea unei fapte de discriminare salarială la care a fost supus de societate în calitate de angajator.
În cadrul acestui motiv de recurs se fac precizări cu privire la culpa reclamantului în calitate de salariat şi la lipsa unui comportament discriminatoriu din partea anagajatorului.
Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate în sensul respingerii în tot a acţiunii formulate de reclamantul Anghel Ion şi menţinerea în integralitate a Hotărârii CNCD nr.723/13.12.2017.
Recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în calitate de autoritate emitentă a Hotărârii nr.723/2017 este întemeiat pe dispoziţiile art.488(1) pct.8 Cod procedură civilă.
Se invocă nelegalitatea sentinţei de fond pe aspectul interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor art.2(1) din OG nr.137/2000 în analizarea faptelor reclamate ca fiind acte de discriminare salarială.
Se apreciază că Hotărârea CNCD este motivată în fapt şi în drept conţinând suficiente elemente care fac posibil controlul soluţiei de respingere de către instanţă fiind nelegală aprecierea instanţei de fond pe aspectul pretinsei nemotivării a faptelor reclamate.
În cauză recurentul-pârât apreciază ca nemotivată hotărârea contestată, argumentul principal pentru respingerea sesizării fiind lipsa legăturii de cauzalitate între faptele reclamate de intimatul-reclamant şi criteriul de discriminare invocat de aceasta în plângere.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate respingerea în tot a acţiunii şi menţinerea ca legală în tot a Hotărârii nr.723/13.12.2017.
La dosar reclamantul-intimat a formulat întâmpinare pe cele două recursuri solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
În cadrul întâmpinării reclamantul face referiri la principiul material suportat ca urmare a faptelor de discriminare comise de recurenta-pârâtă societate în calitate de anagajator.
Recurenta-pârâtă societate a depus la dosar răspuns la întâmpinare în care arată lipsa de temei a pretenţiilor materiale ale reclamantului în raport de soluţia admiterii în parte dispusă de prima instanţă.
Se arată că instanţa de fond a respins restul pretenţiilor reclamantului în raport de soluţia de obligare a CNCD la reanalizarea petiţiei reclamantului iar acesta nu a promovat recurs principal sau incident.
La dosar – în termenul de amânare a pronunţării reclamantul-intimat a depus concluzii scrise.
Curtea analizând recursurile declarate în cauză le apreciază prin considerente comune ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de casare prevăzute de art.488(1) pct.5 şi pct.8 Cod procedură civilă.
Motivul de recurs prevăzut de art.488(1) pct.5 Cod procedură civilă invocat de recurenta-pârâtă societatea B SRL în calitate de angajator este nefondat.
În cauză nu poate fi reţinută nelegalitatea sentinţei pe aspectul încălcării normelor de procedură, respectiv încălcarea art.425(1) lit.b Cod procedură civilă de către prima instanţă.
În mod legal prima instanţă a făcut aplicarea art.425(1) lit.b Cod procedură civilă şi a constatat imposibilitatea exercitării controlului de legalitate asupra hotărârii CNCD nr.723/13.12.2017 pentru nemotivarea, respectiv neanalizarea în concret a sesizării formulate a faptelor şi probelor aduse de reclamant, în raport de dispoziţiile art.1 şi 2 din OG nr.137/2000.
În mod legal s-a făcut aplicarea art.425(1) lit.b Cod procedură civilă faţă de caracterul administrativ jurisdicţional al procedurii în faţa CNCD.
În lipsa unei analize în concret a situaţiei reclamante, în mod legal prima instanţă a anulat în parte hotărârea CNCD şi a obligat autoritatea să soluţioneze motivat petiţia reclamantului.
Hotărârea CNCD nu a analizat deloc susţinerile reclamantului şi apărările formulate de recurenta-pârâtă societate în calitate de angajator, simpla menţiune a lipsei legăturii de cauzalitate nefiind suficientă a fi apreciată ca nemotivată o hotărâre emisă în cadrul unei proceduri jurisdicţionale.
În mod legal prima instanţă nu s-a investit cu pretenţii materiale formulate de reclamant în raport de soluţia dispusă.
Acestea urmează a fi analizate de autoritatea competentă în cadrul soluţionării nemotivate a petiţiei reclamantului, neputând fi analizate prima dată de către instanţă.
Motivul de recurs prevăzut de art.488(1) pct.8 Cod procedură civilă este nefondat în cauză neputând fi reţinute interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art.2 din OG nr.137/2000.
În mod corect prima instanţă a constatat că hotărârea CNCD contestată nu este motivată, deoarece nu conţine nicio referire la situaţia de fapt a reclamantului la faptele de discriminare reclamate, la probele propuse de ambele părţi implicate şi de apărările societăţii angajatoare.
În lipsa acestei motivări şi soluţionării în concret de către autoritate, instanţa nu se poate substitui competenţei pârâte şi nu poate verifica instanţa direct existenţa sau inexistenţa unui tratament discriminatoriu în raport de apartenenţa reclamantului la sindicat.
Prezentarea pur teoretică a noţiunii de discriminare şi menţiunea lipsei raportului de cauzalitate nu poate reprezenta o motivare a unei hotărâri administrativ-jurisdicţionale.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art.496-497 Cod procedură civilă a respins ambele recursuri ca nefondate menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.