Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 6205 din 8 decembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 577 din 14 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut considerentele ce vor fi redate în continuare.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte a constatat că, deşi revizuentul s-a raportat la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 130/2018, nu sunt incidente în cauză.
Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, ulterior înregistrării cererii de chemare în judecată (11 iunie 2018) formulate de reclamantul A. pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Or, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
Instanţa de revizuire a analizat, cu prioritate, condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. incidente în cauză.
Astfel, s-a constatat că, în speţă, pretinsa contrarietate de hotărâri este invocată ca existând între decizia nr. 577 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, având ca obiect verificarea legalităţii Deciziei nr. 318/17.07.2017 a Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare în Silvicultură "B." Bucureşti (prin care s-a "constatat" existenta unei situaţii juridice menţionate de I.T.M. Suceava, conform căreia, reclamantul A. nu mai este salariat al Institutului sau al vreunei subunităţi, începând cu 27.04.2017 - "data limită până la care avea obligaţia de a semna un CIM valabil şi legal") şi sentinţa nr. 167 din 5 martie 2020 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, respectiv decizia nr. 605 din 12 octombrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.
Referitor la decizia nr. 577 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, obiect al cererii de revizuire pendinte, Înalta Curte a constatat că, prin această decizie, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "B." Bucureşti împotriva încheierii din 10.10.2018 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018; a admis recursul declarat împotriva sentinţei nr. 67 din 08 februarie 2021 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018; a casat sentinţa atacată şi a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Argumentul care a stat la baza adoptării acestei soluţii s-a raportat la faptul că, în condiţiile în care, până la termenul stabilit în mod obiectiv de către angajator, faţă de măsurile dispuse de I.T.M. Suceava, reclamantul nu a semnat actele transmise de angajator în forma propusă de acesta, nu a fost realizat acordul de voinţă al părţilor, necesar pentru desfăşurarea unui raport de muncă, astfel cum prevede art. 16 din Codul Muncii. Pe cale de consecinţă, angajatorul a emis Decizia nr. 318/17.07.2017 prin care a constatat că reclamantul nu mai are calitatea de salariat începând cu 27.04.2017, cu respectarea prevederilor art. 16 din Codul Muncii.
Revizuentul a susţinut că aceste statuări contravin celor cuprinse în hotărârile pronunţate în dosarul nr. x/2019, în care se reţine că este legal încheiat şi că produce efecte Contractul individual de muncă nr. x/26.04.2017, cel puţin până la data comunicării Deciziei nr. 318/2017.
Faţă de susţinerile revizuentului, Înalta Curte a constatat că nu se poate reţine că decizia nr. 577 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, ar fi contrară sentinţei nr. 167 din 5 martie 2020 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi deciziei nr. 605 din 12 octombrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât, în privinţa celor două cauze, nu este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză juridică, dat fiind faptul că obiectul celor două litigii, finalizate cu hotărârile pretins contrare, este diferit.
Astfel, instanţa de revizuire a constatat că ceea ce a lămurit Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2019, a fost legat de faptul că perioada scursă până la constatarea nulităţii contractului de muncă, prin Decizia nr. 318/17.07.2017, nu este afectată de sancţiunea nulităţii, astfel că reclamantului i se cuvin drepturile salariale până la data comunicării către acesta a Deciziei nr. 318/17.07.2017.
Prin urmare, acest litigiu nu a avut a dezlega problema legalităţii Deciziei nr. 318/17.07.2017 emisă de intimatul Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare în Silvicultură "B." Bucureşti, motiv pentru care nu se poate reţine că decizia nr. 577 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, ar fi potrivnică celor statuate anterior prin hotărârile pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019.
2. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii menţionate la punctul 1 de mai sus, a declarat recurs A., solicitând: admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire a deciziei nr. 577 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2018; anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Suceava, spre rejudecarea recursului intimatului declarat împotriva sentinţei nr. 67 din 8 februarie 2021 a Tribunalului Suceava, motivat de încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în raport cu hotărârile din dosarul nr. x/2017 (reînregistrat sub nr. x/2019).
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul invocând greşita interpretare a dispoziţiilor legale care reglementează revizuirea pentru contrarietate de hotărâri.
Criticile de nelegalitate ale recurentului vizează, în esenţă, greşita respingere, de către instanţa de revizuire, a cererii sale întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dat fiind faptul că, în speţă, erau îndeplinite condiţiile legale pentru a fi reţinut efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat ce rezultă din considerentele sentinţei nr. 167 din 5 martie a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi ale deciziei nr. 605 din 12 octombrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2017, în raport cu decizia nr. 577 din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018.
Astfel, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri formulată de recurentul-revizuent a fost respinsă în mod nelegal de către instanţa de revizuire pentru neîndeplinirea condiţiei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, câtă vreme, pentru aplicarea efectului pozitiv al lucrului judecat, este suficient ca aceeaşi chestiune juridică litigioasă să fi fost soluţionată prin hotărârea anterioară.
3. Întâmpinarea
Intimatul Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "B." a depus întâmpinare, prin care a solicitat: (i) admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât cererea de recurs nu a fost formulată cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., sancţiunea fiind cea reglementată de art. 486 alin. (3) şi de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. (ii) respingerea recursului formulat împotriva deciziei nr. 6205 din 8 decembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibil, nelegal şi nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, ca legală şi temeinică.
II. Considerentele Înaltei Curţi
În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi, prin care a fost respinsă, ca nefondată, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Examinând hotărârea recurată, în raport cu criticile formulate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Din analiza cererii de recurs cu care a fost învestită instanţa, rezultă că, deşi aceasta este întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează situaţia "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", normele de drept pretins încălcate, la care recurentul face referire, sunt norme de drept procesual, criticile formulate putând fi încadrate, aşadar, eventual, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, recurentul critică, în esenţă, hotărârea atacată pentru nelegala respingere a cererii de revizuire ca urmare a neîntrunirii condiţiei triplei identităţi (de părţi, obiect şi cauză), susţinând că instanţa de revizuire a omis să constate faptul că, în cauză, se impunea, aşa cum s-a solicitat prin cererea de revizuire, valorificarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat ce rezultă din considerentele sentinţei nr. 167 din 5 martie 2020 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia nr. 605 din 12 octombrie a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019. Or, pentru recunoaşterea şi aplicarea, într-un litigiu ulterior, a efectului pozitiv al considerentelor unei hotărâri judecătoreşti prin care a fost soluţionată o chestiune litigioasă, nu se impune îndeplinirea condiţiei identităţii de acţiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase.
Înalta Curte constată că, prin hotărârea recurată, a fost soluţionată o cerere de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform căruia:
"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
[...]
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
În raport cu dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ., fundamentul motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. îl reprezintă instituţia autorităţii de lucru judecat, iar în litigiile în care au fost pronunţate hotărârile potenţial potrivnice este necesar să existe tripla identitate de obiect, cauză şi părţi.
La data declanşării procesului finalizat cu pronunţarea deciziei nr. 6205 din 8 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, respectiv la 11 iunie 2018, dispoziţiile legale care reglementau calea de atac a revizuirii nu prevedeau posibilitatea exercitării căii de atac extraordinare a revizuirii în cazul hotărârilor potrivnice, pentru motivul încălcării efectului pozitiv al lucrului judecat.
Astfel, la 11 iunie 2018, când pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost înregistrată cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2018, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. prevedeau că "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;".
Relevante sunt, de asemenea, dispoziţiile art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la aceeaşi dată, respectiv data de 11 iunie 2018, anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 310/2018.
Potrivit acestor dispoziţii legale, care reglementau limitele judecăţii în calea de atac a revizuirii, "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".
Din coroborarea textelor legale citate, rezultă că soluţia pe care o putea pronunţa instanţa de revizuire în cazul hotărârilor definitive potrivnice (art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) era anularea celei din urmă hotărâri, pentru încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat, sub forma efectului negativ, care presupune tripla identitate, de obiect, cauză şi părţi, în dosarele în care au fost pronunţate hotărârile (art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.).
Efectul pozitiv al lucrului judecat presupune ca o soluţie dată raporturilor deduse judecăţii să nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent că soluţia s-ar regăsi în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (art. 430 alin. (2) şi art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.). Prin ipoteză, în cazul puterii de lucru judecat sub aspectul pozitiv, părţile din cele două dosare trebuie să fie aceleaşi, diferind fie obiectul, fie cauza cererilor.
Or, aşa cum s-a arătat, în forma în vigoare la data declanşării procesului în care s-a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire, dispoziţiile legale incidente nu prevedeau posibilitatea ca şi hotărârile judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat să facă obiect al revizuirii, limitând posibilităţile de soluţionare a cauzei de către instanţă la dispoziţia anulării celei din urmă hotărâri.
Doar ulterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 310/2018, textul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. a prevăzut posibilitatea ca şi hotărârile judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat să facă obiect al revizuirii, stabilind următoarele:
"Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".
Cum procesul în care s-a pronunţat decizia atacată cu revizuire a fost pornit la data de 11 iunie 2018, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 (21 decembrie 2018), în condiţiile art. 27 din C. proc. civ., modificarea intervenită prin această lege, care permite formularea cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri şi în situaţia încălcării aspectului pozitiv al lucrului judecat, nu este aplicabilă în cauza de faţă.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 6205 din 8 decembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 6205 din 8 decembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2022.
Procesat de GGC - LM