Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin încheierea din 16 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de recuzare, formulată de recurenţii-reclamanţi A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al recurentei B. privind recuzarea a doi membri judecători ai Completului de judecată nr. 4, învestit cu soluţionarea pricinii care formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii pronunţate în recurs
Împotriva încheierii menţionate la pct. 1, a declarat recurs A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al recurentei B., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, sub nr. x/2022.
Prin memoriul de recurs, recurentul susţine că în cauză sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 5 şi 6 din C. proc. civ.
Astfel, se arată că încheierea din data de 6 aprilie 2022 a fost emisă cu încălcarea regulilor de procedură intrinseci şi cu încălcarea normelor privind compunerea completului de judecată. De asemenea, o altă critică este aceea că instanţa nu i-a comunicat adresa cu privire la taxa judiciară de timbru solicitată, emisă la data de 29 martie 2022 şi recurentei B. şi că a achitat taxa judiciară în termenul de 10 zile precizat în comunicarea primită prin poştă.
Pentru toate argumentele expuse în cererea de recurs, recurenţii solicită casarea încheierii emise la data de 6 aprilie 2022.
3. Apărările părţilor
La data de 7 iulie 2022, intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca inadmisibilă, motivat de faptul că, pe de o parte, poate fi atacată cu recurs numai o încheiere prin care s-a respins recuzarea ca nefondată şi nu încheierea prin care cererea de recuzare a fost anulată, cum este cazul în speţă, iar pe de altă parte, de vreme ce recursul se adresează instanţei ierarhic superioare, nu va putea fi exercitat împotriva unei încheieri pronunţate de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ultimul grad de jurisdicţie.
La data de 23 iulie 2022, intimata C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deoarece nu are nicio legătură cu obiectul acestei cauze, litigiul fiind unul care îi implică pe membrii completului de judecată şi pe recurentul-reclamant. A invocat, de asemenea, excepţia nulităţii recursului pe care o apreciază întemeiată pentru că motivele invocate prin cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători
În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţie de procedură ce face inutilă cercetarea pe fond a cauzei, pentru considerentele arătate în continuare:
În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii, instanţa fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secţie non-penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins o cerere de recuzare, fiind incidente, în privinţa căilor de atac, dispoziţiile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 53. - (1) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."
Încheierea din 6 aprilie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor procedurale citate, atunci când hotărârea prin care a fost soluţionată este definitivă, încheierea de respingere a cererii de recuzare poată fi atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară.
Însă, Completul de 5 judecători nu este instanţă ierarhic superioară secţiilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât ierarhia instanţelor judecătoreşti este expres reglementată prin art. 94 - 97 din C. proc. civ., şi anume: judecătoriile, tribunalele, curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Completul de 5 judecători este o formaţiune de judecată constituită în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu competenţă specială, reglementată de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora Completurile de 5 judecători în alte materii decât cea penală soluţionează cauzele în materie disciplinară potrivit legii şi alte cauze date în competenţa lor prin lege, precum şi recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de un alt complet de 5 judecători.
Completul de 5 judecători are o competenţă expres şi limitativ reglementată de C. proc. civ. în ceea ce priveşte căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile non-penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi anume: conflictul dintre două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 136 alin. (3); renunţarea la dreptul pretins în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 410); perimarea constatată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie art. 421 alin. (2); revizuirea pentru hotărâri potrivnice soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (art. 513 alin. (6); contestaţia privind tergiversarea procesului formulată în cauzele care se judecă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (art. 525).
În consecinţă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., se apreciază că împotriva încheierii prin care a fost respinsă recuzarea într-o cauză soluţionată prin hotărâre definitivă pronunţată de o secţie non-penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este deschisă calea de atac a recursului.
În acest sens este şi jurisprudenţa anterioară a Completului de 5 judecători, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 8/2019, nr. 23/2019, nr. 83/2019, nr. 94/2019, nr. 132/2019, nr. 150/2019, nr. 236/2020, nr. 72/2021, nr. 73/2021, nr. 74/2021, nr. 104/2021.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 24 din Legea nr. 304/2004, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de A., în nume propriu şi în calitate de mandatar al recurentei B., împotriva încheierii din 6 aprilie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2022.
Procesat de GGC - LM