Deliberând asupra apelului de faţă în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei nr. 1114 din data de 03 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 Judecători, în Dosarul nr. x/2009.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul A., în raport cu dispoziţiile legale în materie şi cu actele dosarului, Înalta Curte, secţia penală, a constatat următoarele:
Revizuentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1114 din 03 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, hotărâre rămasă definitivă prin Decizia nr. 782 din 19 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători.
Înalta Curte a reţinut că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal, prevăzut de art. 457 alin. (1) din C. proc. pen., revizuentul a fost parte (inculpat) în cauza a cărei revizuire o solicită, conform art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., iar prin hotărârea anterior menţionată s-a rezolvat fondul cauzei, dispunându-se condamnarea sa.
Cererea de revizuire a fost formulată şi motivată în scris, cu menţionarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuentul invocând faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.
Cu referire la cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte a reţinut că, pentru a fi incidente aceste dispoziţii, este necesar ca faptele sau împrejurările noi invocate în revizuire să nu fi fost cunoscute de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârea de condamnare şi aceste împrejurări sau fapte să fie în măsură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, mai precis să conducă la adoptarea unei soluţii diametral opuse, respectiv de achitare a revizuentului sau de încetare a procesului penal.
Aşadar, pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. nu este necesar ca probele propuse să fie noi, ci teza probatorie pentru care se solicită a se administra aceste probe, respectiv faptele sau împrejurările ce pot fi relevate să fie unele necunoscute şi neanalizate de către instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Raportând consideraţiile teoretice mai sus arătate la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte a constatat că, în realitate, aspectele menţionate în cererea de revizuire şi susţinute oral în faţa instanţei reprezintă apărări de fond, temeiul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. fiind invocat în mod formal, iar motivele menţionate de revizuent în motivarea cererii neputând fi circumscrise cazurilor de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 453 din C. proc. pen.
Astfel, s-a constatat că apărarea revizuentului vizează o prelungire a probatoriului administrat în cadrul procesului penal, după rămânerea definitivă a sentinţei, în condiţiile în care, înscrisurile la care s-a făcut referire au fost avute în vedere de către ambele instanţe la judecarea cauzei în fond şi apel, motiv pentru susţinerea referitoare la existenţa unor înscrisuri care să nu fi fost cunoscute de către respectivele instanţe şi care să fie apte să dovedească netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., nu a putut fi primită.
De altfel, a reţinut instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, instanţele de fond şi apel au fundamentat soluţia de condamnare a inculpatului A. pe un amplu probatoriu ce a determinat reţinerea vinovăţiei inculpatului, probatoriu evidenţiat pe larg în cuprinsul sentinţei atacate.
Prin urmare, s-a constatat că aspectele susţinute de revizuent nu constituie fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, ci apărări pe fond cu privire la întrunirea elementelor constitutive al infracţiunii de luare de mită, nevinovăţia inculpatului fiind invocată pe parcursul procesului penal, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de control judiciar, de către apărătorul ales al acestuia.
Mai mult, Înalta Curte a reţinut că rolul revizuirii nu este acela de a proceda, conform nemulţumirilor condamnatului, la o rejudecare a cauzei şi la o reinterpretare a probelor administrate. Scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a înlătura anumite erori de fapt evidente, erori datorate anumitor aspecte necunoscute în momentul soluţionării fondului.
Or, în prezenta cauză, instanţa a constatat că nu este îndeplinită această cerinţă, apărările revizuentului fiind deja supuse analizei şi cenzurii instanţelor care au soluţionat cauza.
Pentru toate aceste argumente, nefiind îndeplinite cerinţele cumulative de admisibilitate în principiu a cererii de revizuire, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei nr. 1114 din data de 03 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 Judecători, în Dosarul nr. x/2009.
Împotriva Sentinţei penale nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, în termen legal a formulat apel revizuentul condamnat (la data de 27 ianuarie 2022, conform filei 5 dosar apel), cauza înregistrându-se la data 7 martie 2022 pe rolul Completului de 5 Judecători Penal 1 - 2022 sub nr. x/2022, cu prim termen iniţial fixat la 4 aprilie 2022, termen la care cauza a fost amânată în vederea angajării unui apărător ales de către apelantul-revizuent A., în condiţiile dispoziţiilor art. 356 alin. (3) C. proc. pen.
La termenul din 16 mai 2022, în raport de particularităţile cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 şi art. 67 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în cauză, va participa la judecarea apelului declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, un procuror din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, motiv pentru care cauza a fost amânată fiind acordat termen de judecată la data de 06 iunie 2022.
Prin încheierea de şedinţă din data de 6 iunie 2022, constatând lipsa la acest termen de judecată atât a apelantului revizuent A., cât şi a apărătorilor aleşi ai acestuia, văzând şi poziţia reprezentantului Ministerului Public şi întrucât completul de judecată a fost în imposibilitate de a se întruni la ora 13:00, astfel cum s-a solicitat prin cererea apărătorului ales al apelantului-revizuent cauza a fost amânată la data de 12 septembrie 2022.
La termenul din data de 12 septembrie 2022 apelantul condamnat revizuent a lipsit, deşi a fost legal citat, însă a fost reprezentat de apărătorul ales, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a acordat cuvântul asupra apelului formulat, concluziile apărătorului ales al apelantului revizuent condamnat, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în detaliu în încheierea de şedinţă de la acel termen, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., constată că este fondat apelul formulat de condamnatul revizuent A. împotriva Sentinţei penale nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x urmând a fi desfiinţată sentinţa penală sus-menţionată şi trimiterea cauzei spre rejudecare la secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători reţine că motivul prioritar pentru care se impune admiterea apelului declarat de condamnatul revizuent A. vizează împrejurarea că din compunerea completului colegial de 3 judecători din cadrul secţiei Penale, complet care a pronunţat Sentinţa penală nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022, în Dosarul nr. x/2021 pe rolul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată împotriva Sentinţei nr. 1114 din data de 03 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 Judecători, în Dosarul nr. x/2009 a făcut parte şi un judecător care a participat la judecarea cauzei în recurs (pronunţând Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 în Dosarul nr. x/2009 pe rolul Completului de 9 Judecători al instanţei supreme).
În cauză, a susţinut apărătorul revizuentului A., judecătorul în privinţa căruia este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (3) din C. proc. pen., este doamna B., judecător care a făcut parte atât din compunerea completului de 9 judecători şi participat la soluţionarea recursului împotriva Sentinţei penale nr. 1114 din 3 iunie 2009 a secţiei penale a instanţei supreme, pronunţând Decizia penală nr. 782 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, cât şi din compunerea completului de 3 judecători, în etapa admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire pronunţând sentinţa apelată în dosarul de faţă.
Examinând criticile formulate, instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.
Referitor la imparţialitatea magistratului, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că imparţialitatea poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă (parag. 30).
Această definiţie este reluată şi în Hotărârea din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului arată că imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară (parag. 47).
În schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate (Hotărârea din 15 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Kyprianou împotriva Ciprului, parag. 121).
În ceea ce priveşte critica vizând presupusa stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat doamna judecător B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, apreciază întemeiată critica formulată, şi doar sub acest aspect apelul formulat va fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din C. proc. pen.:
"Judecătorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei după desfiinţarea ori casarea hotărârii."
În sistemul noului C. proc. pen. sunt prevăzute două tipuri de căi de atac, ordinare şi extraordinare. Singura cale de atac ordinară de reformare prevăzută este apelul, revizuirea fiind, astfel cum este reglementat în Titlul III, Capitolul V, Secţiunea 3, una din cele 4 căi extraordinare de atac.
În redactarea dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din C. proc. pen., legiuitorul nu distinge între căile de atac ordinare şi cele extraordinare, astfel că nu se poate adăuga la lege şi să se considere că un judecător care a participat la soluţionarea unei cauze - în speţa de faţă în apel - să poată participa la soluţionarea unei căi de atac (chiar extraordinare).
Situaţia de incompatibilitate menţionată are în vedere exact ipoteza reglementată de art. 64 alin. (3) din C. proc. pen. şi anume aceea a judecătorului care este considerat incompatibil a soluţiona căile de atac formulate împotriva soluţiilor pronunţate anterior.
Prin urmare unul dintre judecătorii care au luat parte la judecarea cauzei în recurs - şi care a pronunţat decizia ce face obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii - nu poate lua parte la soluţionarea cererii de revizuire, dat fiind faptul că şi în etapa admisibilităţii în principiu are loc o judecată în privinţa căreia legiuitorul a reglementat cazul de incompatibilitate de la art. 64 alin. (3) din C. proc. pen. - "judecarea aceleiaşi cauze".
În speţă, judecătorul învestit cu soluţionarea unei astfel de căi extraordinare de atac este pus în situaţia de a-şi evalua propria hotărâre, chiar şi sub aspectul admisibilităţii în principiu.
Aşadar, raportând dispoziţiile legale incidente la contextul cauzei şi reţinând că garanţiile dreptului de acces la un tribunal imparţial presupun un examen detaliat al circumstanţelor cauzei care să determine dacă există sau nu o suspiciune obiectiv justificată cu privire la lipsa imparţialităţii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că prin soluţionarea în recurs a cauzei doamna judecător B. a devenit incompatibilă să participe la soluţionarea dosarului penal nr. x/2021 aflat pe rolul secţiei penale a instanţei supreme, dosar ce vizează aceeaşi cauză, aflată însă, într-un alt stadiu procesual (în calea de atac extraordinară a revizuirii), aspectele relevate fiind de natură a conduce la concluzia admiterii apelului formulat în cauză, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi retrimiterea cauzei la secţia Penală în vederea rejudecării.
În ceea ce priveşte celelalte critici formulate în apel de revizuentul condamnat A. urmează a fi avute în vedere şi analizate de prima instanţă cu ocazia rejudecării.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentului apel vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinţei penale nr. 17 din data de 20 ianuarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021.
Desfiinţează sentinţa penală sus-menţionată şi trimite cauza spre rejudecare secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentului apel rămân în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent condamnat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 septembrie 2022.
GGC - ED