Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin încheierea din 8 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a suspendat judecata recursului formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 120 din 18 iunie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Recursul
Împotriva încheierii menţionate la pct. 1, a declarat recurs B.
, recursul fiind înregistrat pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.
3. Apărările intimaţilor
Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat: excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., deoarece criticile din recurs nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din acelaşi Cod; excepţia lipsei de obiect a recursului, întrucât cauza în care a fost pronunţată încheierea de suspendare a fost soluţionată prin Decizia nr. 3438 din 14 iunie 2022. Totodată, prin întâmpinare, intimata solicită amendarea recurentului în temeiul art. 187 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ. şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
4. Considerentele Înaltei Curţi
Potrivit celor consemnate în practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 414 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului.
În temeiul art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., în funcţie de efectele pe care le produc excepţiile invocate în cauză, Înalta Curte va soluţiona cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac, excepţie de procedură ce are finalitatea de a stabili dacă partea are deschisă calea de atac, în cadrul căreia ar putea fi analizate excepţia nulităţii cererii şi excepţia lipsei de obiect a recursului.
Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al excepţiei inadmisibilităţii recursului pentru considerentele arătate în continuare.
În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea în condiţiile legii a respectivei căi de atac. Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală, şi să respingă orice cale de atac neconformă acestora.
În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecării cauzei.
Potrivit art. 414 alin. (1) din C. proc. civ.:
"(1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
Potrivit dispoziţiilor citate, încheierea recurată în cauză, fiind pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este o hotărâre definitivă, care nu se circumscrie categoriilor de hotărâri supuse recursului, prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., de art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau de alte dispoziţii legale speciale.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. (7) din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor. Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) raportat la art. 414 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., va fi admisă excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de instanţă din oficiu, care primează în raport cu excepţia nulităţii cererii şi excepţia lipsei de obiect a recursului, urmând a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de B..
În ceea ce priveşte cererea intimatei A. S.R.L. de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, se constată că la dosar nu a fost depusă dovada existenţei şi întinderii lor, aşa cum dispun art. 452 din C. proc. civ., motiv pentru care cererea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B. împotriva încheierii din 8 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.
Respinge cererea intimatei A. S.R.L. de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2022.