Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 1201 din 18 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 4 din 14 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă cererea formulată de petentul A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2020.
2. Recursul
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs recurentul A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.
3. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată de recurentul A.
În dosarul nr. x/2022, recurentul A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Minutei întâlnirii privind problemele de drept interpretate şi aplicate neunitar în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale, în trimestrul II/2015, înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. 2836/A/2 iulie 2015 ("Minuta nr. 2386/2015"), în ceea ce priveşte soluţia însuşită de majoritatea judecătorilor prezenţi în sensul că "Cererile de recuzare nu sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, fiind aplicabile dispoziţiile art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul taxării acestora cu suma de 100 RON".
4. Soluţia dată cererii de sesizare a Curţii Constituţionale
Prin încheierea de la 26 septembrie 2022, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Minutei întâlnirii privind problemele de drept interpretate şi aplicate neunitar în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale, în trimestrul II/2015, înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. 2836/A/2 iulie 2015
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
La termenul de judecată de astăzi, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 483 alin. (1) şi (2) şi art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte a invocat din oficiu şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, excepţie de procedură care face inutilă, în tot, expunerea şi analiza aspectelor referitoare la fondul cauzei.
Potrivit art. 483 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:
"Art. 483. - Obiectul şi scopul recursului. Instanţa competentă
(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii definitive, conform art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
În succesiunea căilor de atac exercitate, se constată că Decizia nr. 1201din 18 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, fiind o hotărâre judecătorească definitivă nu este supusă recursului în condiţiile art. 483 din C. proc. civ.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului constituţional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţie, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", şi, corelativ, a principiului legalităţii căii de atac, reglementat prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) raportat la art. 483 alin. (1) şi (2) şi art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1201 din 18 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2022.