Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Hotărârea instanţei disciplinare
1. Prin Hotărârea nr. 15J din 6 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), a aplicat doamnei judecător sancţiunea disciplinară constând în "avertisment" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din acelaşi act normativ.
2. Potrivit registrului de evidenţă a redactării hotărârilor din perioada 27.12.2019-07.01.2021, doamna judecător înregistra depăşiri ale termenului de redactare a hotărârilor într-un număr de 150 de dosare, iar, la 27.01.2021, înregistra 157 de hotărâri neredactate în termen.
3. La data efectuării cercetării disciplinare, respectiv 01.04.2021, conform relaţiilor comunicate de Curtea de Apel Bucureşti, doamna judecător înregistra un număr total de 173 de hotărâri neredactate.
4. La data de 07.09.2021, doamna judecător figura cu un număr de 51 de hotărâri în curs de redactare, cea mai veche fiind pronunţată la 20.01.2021 astfel cum rezultă din registrul de evidenţă a redactării hotărârilor depus la dosar, iar, la data de 05.10.2021, înregistra 34 de hotărâri neredactate în termen, cele mai vechi fiind 4 hotărâri pronunţate în 20.01.2021.
5. Potrivit art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "neredactarea hotărârilor judecătoreşti, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege". Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, sub aspect obiectiv, constă în neîndeplinirea obligaţiei de a redacta hotărârile judecătoreşti în termenele-^ prevăzute de lege, iar din punct de vedere al laturii subiective, se impune ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, fiind exclusă orice cauză care exonerează magistratul de răspundere disciplinară.
6. Conform dispoziţiilor art. 426 alin. (5) din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, "hotărârea se redactează şi se semnează în cel mult 30 de zile de la data pronunţării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori". În forma în vigoare anterior acestor modificări, dispoziţiile art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. aveau următorul conţinut:
"hotărârea se va redacta şi semna în cel mult 30 de zile de la data pronunţării".
7. Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, secţia a reţinut următoarele: (i) la 27.01.2021, pârâta figura cu un număr total de 157 hotărâri neredactate în termenul legal; (ii) la finalizarea cercetării disciplinare, pârâta înregistra un număr de 173 de hotărâri neredactate; (iii) la 07.09.2021, pârâta figura cu 51 de hotărâri neredactate în termen; (iv) la 05.10.2021, pârâta înregistra 34 de hotărâri pentru care era depăşit termenul legal de redactare, cele mai vechi fiind 4 hotărâri pronunţate în 20.01.2021.
8. În privinţa celor 173 de hotărâri neredactate la momentul finalizării cercetării disciplinare, s-au reţinut următoarele: (i) cele mai mari întârzieri erau înregistrate în 3 dosare, şi anume: 581 zile (dosar nr. x/2018), 437 zile (dosar nr. x/2018), 425 zile (dosar nr. x/2018); (ii) se înregistrau întârzieri de 393 zile în cazul a 3 hotărâri, 380 zile în cazul a 3 hotărâri, 377 zile în cazul unei hotărâri, 300 zile în cazul a 5 hotărâri, 286 zile în cazul a 4 hotărâri, 204 zile în cazul a 10 hotărâri, 197 zile în cazul a 7 hotărâri, 190 zile în cazul unei hotărâri, 184 de zile în cazul unei hotărâri, 153 zile în cazul a 31 hotărâri, 112 zile în cazul a 8 hotărâri, 91 zile în cazul a 8 hotărâri, 63 zile în cazul a 5 hotărâri; (iii) decizia civilă nr. 6065/20.12.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, ce a stat la originea sesizării Inspecţiei Judiciare, a fost redactată de doamna judecător la data de 07.01.2021, cu o întârziere de aproximativ 334 zile.
9. În raport cu situaţia de fapt reţinută şi necontestată de pârâtă, secţia a apreciază că s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare.
10. În analiza caracterului imputabil al conduitei ilicite, în lipsa unor criterii prevăzute de lege, secţia a avut în vedere toate aspectele care ţin de activitatea profesională desfăşurată de judecător în perioada de referinţă, şi anume: hotărârile pronunţate de doamna judecător în perioada 2019-2021 şi neredactate în termenul prevăzut de lege, precum şi atitudinea pârâtei judecător raportat la îndeplinirea atribuţiilor profesionale.
11. Din perspectiva volumului de muncă: (i) în cadrul secţiei în care îşi desfăşoară activitatea pârâta, cei 32 de judecători înregistrau în total 1395 de hotărâri neredactate în termenul prevăzut de lege, dintre care 157 de hotărâri se aflau în redactarea doamnei judecător A.; (ii) dintre cei 32 de judecători, 10 judecători nu înregistrau întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti; (iii) pârâta judecător a rulat în perioada 27.12.2019 - 07.01.2021 un număr de 1185 dosare, a soluţionat un număr de 401 dosare, a participat la un număr de 26 de şedinţe de judecată din care a condus un număr de 10, revenindu-i pentru redactare un număr de 192 de dosare; (iv) conform declaraţiei preşedintelui de secţie, volumul de activitate este echilibrat în sensul că fiecare complet de judecată are o medie de 30 de dosare pe şedinţă, regula fiind că fiecare complet are trei şedinţe de judecată pe lună; (v) referitor la atribuţiile extrajudiciare, în cursul anului 2020 doamna judecător a fost desemnată sa îndeplinească atribuţii privind cooperarea judiciară europeană în materie civilă şi comercială.
12. În condiţiile reţinute, instanţa disciplinară a reţinut că volumul de activitate nu justifică, în mod obiectiv, numărul mare de hotărâri neredactate în termenul legal şi durata în timp a întârzierilor în redactare.
13. Aspectele invocate în apărare de pârâta judecător referitoare la problemele personale şi activitatea desfăşurată în calitate de formator în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii nu înlătură răspunderea disciplinară, ci constituie, eventul, elemente în circumstanţiere ce pot fi avute în vedere la individualizarea sancţiunii disciplinare. De altfel, îndeplinirea unei activităţi ca şi formator nu poate fi invocată pentru a justifica îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu specifice funcţiei de judecător deţinute de pârâtă.
14. În consecinţă, instanţa disciplinară a reţinut că pârâta judecător a înregistrat în mod constant şi progresiv întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti, intervalele de timp cu care este depăşit termenul de redactare fiind deosebit de mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activităţii de redactare a hotărârilor pronunţate, un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru şi a prioritizării lucrărilor, aspect cu caracter determinant şi care, în condiţiile în care nu i se acordă importanţa cuvenită, poate conduce în timp la imposibilitatea îndeplinirii în termenul legal a activităţii de redactare a hotărârilor pronunţate sau chiar la un blocaj în desfăşurarea acesteia.
15. Volumul de activitate, problemele personale invocate nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară şi nu justifică în mod real situaţia de fapt reţinută şi necontestată de către doamna judecător, în condiţiile în care termenele prevăzute de lege pentru redactarea hotărârilor au fost depăşite în cazul unui număr considerabil de hotărâri şi cu perioade mari de timp.
16. Prin urmare, instanţa disciplinară a reţinut că numărul mare al hotărârilor neredactate în termenul legal şi durata întârzierilor sunt rezultatul deficienţelor în activitatea magistratului şi demonstrează faptul că aceasta nu a conferit suficientă importanţă prioritizării lucrărilor, prin redactarea hotărârilor raportat la data pronunţării acestora, cu consecinţe asupra duratei rezonabile a procesului.
17. Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că modul în care pârâta a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate reflectă atitudinea psihică de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.
18. Faptele săvârşite de pârâtă au avut consecinţe grave, fiind încălcate drepturile procesuale ale părţilor din cauzele în care erau pronunţate hotărârile redactate cu întârziere, întrucât în calculul termenului rezonabil se are în vedere durata judecăţii, atât în primă instanţă, cât şi în cursul căilor de atac, fiind create premisele încălcării cerinţei derulării procedurilor judiciare într-o perioadă rezonabilă, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
19. În consecinţă, s-a apreciat că, din probele administrate în cauză, rezultă că nerespectarea dispoziţiilor, art. 426 alin. (5) din C. proc. civ., în modalităţile descrise anterior, are un caracter imputabil pârâtei, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile, fiind îndeplinite cumulativ elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza întâi din Legea nr. 303/2004.
20. La individualizarea sancţiunii, în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, instanţa disciplinară a avut în vedere faptul că, după declanşarea procedurii disciplinare, pârâta judecător s-a mobilizat şi a redactat cea mai mare parte a hotărârilor restante, înregistrând la data pronunţării hotărârii numai 34 de hotărâri pentru care termenul legal de redactare era depăşit, cele mai vechi fiind 4 hotărâri pronunţate în 20.01.2021, motiv pentru care este justificată aplicarea unei sancţiuni care să atragă atenţia asupra consecinţelor pe care le are abordarea unui mod de lucru necorespunzător.
II. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei disciplinare
21. Doamna judecător A. a declarat recurs, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 şi art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. împotriva hotărârii menţionate la pct. I din prezenta decizie, solicitând casarea în tot a hotărârii şi respingerea acţiunii disciplinare formulate de Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
22. Printr-o primă critică, recurenta invocă nulitatea absolută a acţiunii disciplinare şi a tuturor actelor efectuate în procedura disciplinară, întrucât atât Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie, aprobat prin Ordinul inspectorului-şef nr. 136 din 11 decembrie 2018, cât şi Ordinul inspectorului-şef nr. 61 din 1 aprilie 2019, prin care a fost numit în funcţie inspectorul judiciar B., au fost emise de o persoană care nu avea calitatea cerută de lege, şi anume aceea de inspector-şef al Inspecţiei Judiciare, legal numit în funcţie. Având în vedere că actele respective au fost emise de inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare în perioada în care exercita interimatul funcţiei respective în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018, se susţine că, având în vedere ansamblul contextului legal şi faptic al adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018, rezultă îndoieli legitime legat de impunerea prin dispoziţii legale a interimatului fostei conduceri cu încălcarea procedurii de numire obişnuite, cât şi a prerogativei CSM de a dispune asupra delegării în funcţiile de conducere a Inspecţiei Judiciare în cazul vacantării acestora, iar, pe de altă parte, îndoieli legitime privind utilizarea prerogativelor şi funcţiilor Inspecţiei Judiciare pentru realizarea unor interese de natură politică, ambele aspecte fiind în contradicţie cu art. 2 şi art. 19 din TUE şi cu Decizia 2006/928 a Comisiei Europene, aşa cum sunt interpretate de Hotărârea CJUE din 18 mai 2021.
23. În aceste condiţii, în raport de art. 148 alin. (2) din Constituţie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 este inaplicabilă, ceea ce conduce la concluzia că numirea interimară a domnului C. în funcţia de inspector-şef a Inspecţiei Judiciare pe perioada 01.09.2018-14.05.2019, în temeiul art. II din ordonanţa de urgenţă, este nelegală, ceea ce atrage nulitatea actelor emise de inspectorul-şef în această perioadă, cu consecinţa nulităţii absolute a întregii proceduri de cercetare, precum şi a acţiunii disciplinare exercitate în prezenta cauză.
24. În contextul şi în legătură cu criticile menţionate, recurenta a formulat cerere de suspendare a judecăţii până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 15 din 14 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
25. Printr-o altă critică, se susţine că hotărârea atacată nu este motivată, întrucât nu au fost analizate argumentele esenţiale invocate în apărare de pârâtă în cadrul procedurii disciplinare.
26. În ceea ce priveşte motivarea hotărârii judecătoreşti, recurenta invocă dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţie şi jurisprudenţa CEDO în care s-a reţinut dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor şi faptul că acestui drept îi corespunde obligaţia corelativă a instanţei de a-şi motiva hotărârile, respectiv de a proceda la un examen efectiv al acestor argumente, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa, aceasta întrucât justiţiabilii trebuie să se convingă că s-a făcut dreptate, iar enunţarea problemelor de drept şi de fapt pe care judecătorul s-a întemeiat trebuie să-i permită justiţiabilului să aprecieze şansele de succes ale unui recurs (Hadjianastassiou c. Greciei, §33; Ruiz Torija c. Spaniei, §29; Higgins c. Franţei, §42; Hirvisaari c. Finlandei, §30; Albina c. României; Perez c. Franţei, Jahnke şi Lenoble c. Franţei), precum şi jurisprudenţa aceleiaşi instanţe în care s-a reţinut că, întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată (a se vedea Hotărârea Perez împotriva Franţei (MC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80 şi hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59).
27. În concret, recurenta susţine că, în ceea ce priveşte apărările de la pct. 1-9, în hotărâre s-a reţinut sumar că "nu înlătură răspunderea disciplinară", fără niciun argument, în mod similar procedând şi inspectorul judiciar în cadrul acţiunii disciplinare.
28. Astfel, recurenta critică faptul că instanţa disciplinară nu a examinat în mod concret situaţia sa subsemnatei, neargumentând în niciun fel de ce nu ar prezenta relevanţă factorii obiectivi invocaţi în activitatea profesională.
29. În cadrul unei alte critici, hotărârea atacată este criticată pentru faptul că relevă incertitudine cu privire la plasarea în timp a faptelor analizate/cercetate, fiind adusă atingere dreptului la apărare. Sub acest aspect, se arată că cercetarea disciplinară a fost declanşată pentru nerespectarea termenului de redactare a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2018, hotărâre redactată în circa 7 zile de la data sesizării Inspecţiei Judiciare. Din hotărârea instanţei disciplinare rezultă că cercetarea disciplinară s-a finalizat la 01.04.2021 şi a vizat activitatea profesională din perioada 2019-2021, pentru ca, apoi, să fie analizat volumul de muncă şi hotărârile neredactate numai din anul 2020.
30. Sub aspectul temeiniciei hotărârii atacate, se argumentează că în mod greşit s-a reţinut caracterul imputabil al faptei prin raportare la activitatea şi volumul de activitate al celorlalţi judecători din secţie, prin aprecierea ca nerelevante a problemelor personale invocate şi a colaborării cu INM, precum şi prin aprecierea modului defectuos de gestionare a timpului de lucru.
31. În ceea ce priveşte comparaţia cu ceilalţi judecători ai secţiei în privinţa volumului de activitate şi hotărârilor neredactate în termen, este criticată lipsa de obiectivitate, pentru faptul că nu se precizează în hotărâre perioada evaluată şi nu au fost luaţi în considerare factorii de ordin subiectiv.
32. În raport cu proiectul desfăşurat de Consiliul Superior al Magistraturii în anul 2016, prin care au fost cuantificate unităţile de timp necesare pentru instrumentarea unei cauze, recurenta argumentează că, pentru o şedinţă de judecată a completului pe care îl prezida, cu o medie de 30 de dosare şi o complexitate cumulată medie de aproximativ 490 puncte, rezultă că sunt necesare 7 zile de muncă suplimentară faţă de o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună.
33. Este criticat faptul că în hotărâre nu se răspunde apărării referitoare la faptul că în Raportul de activitate pe anul 2020 al Curţii de Apel Bucureşti, se menţionează că ponderea cauzelor în care s-au înregistrat întârzieri este de 54,20%, iar, la secţia a VII-a, este de 45,2 %.
34. Astfel, în raport de criteriul obiectiv (timpul necesar instrumentării dosarelor) şi criteriul subiectiv (activitatea celorlalţi judecători) rezultă că mai puţin de jumătate dintre judecători manifestă disponibilitate pentru redactarea hotărârilor în timpul liber, peste norma legală de 8 ore zilnice, iar majoritatea judecătorilor manifestă o disponibilitate redusă.
35. Prin urmare, se susţine că instanţa disciplinară în mod netemeinic a sancţionat disponibilitatea sa redusă de a aloca timp liber suplimentar motivării hotărârilor, invocând în apărare Directiva 2019/1158 a Parlamentului European şi a Consiliului privind echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată a părinţilor şi îngrijitorilor, relevând preocuparea legiuitorului european pentru concilierea vieţii profesionale cu cea privată dată fiind "prevalenta în creştere a programului de lucru prelungit şi a orelor de lucru în schimbare, care au un impact negativ asupra ocupării forţei de muncă în rândul femeilor".
36. În privinţa volumului de muncă din perioada evaluată, anul 2020, recurenta arată că, deşi sunt reluate cifrele prezentate în apărare, nu a fost luat în considerare faptul că cifrele sale se situează peste media la nivelul secţiei, şi anume: număr maxim de 26 de şedinţe la nivelul secţiei (media fiind de aproximativ 22); conducerea numărului maxim de 10 şedinţe la nivelul secţiei (comparaţia fiind făcută cu excluderea judecătorilor care au activat şi în alte secţii); rularea numărului maxim de 1158 de dosare (media fiind de aproximativ 708 dosare); soluţionarea a 414 dosare, media secţiei fiind de 343 dosare.
37. În concluzie, recurenta argumentează că rezultatele comparaţiei sunt greşite şi nu justifică aplicarea unei sancţiuni disciplinare.
38. În privinţa circumstanţelor personale invocate în apărare, care nu au fost luate în considerare de instanţa disciplinară, recurenta reiterează faptul că în cursul anului 2020 activitatea şcolară a copiilor săi în vârstă de 4 şi 6 ani s-a desfăşurat online din cauza pandemiei Covid-19, situaţie particulară faţă de alţi judecători incluşi în analiza comparativă. În aceste condiţii, recurenta susţine că trebuie să fie apreciate eforturile intensificate depuse de magistraţii aflaţi într-o asemenea situaţie şi arată că, în anul 2020 a redactat circa 177 de hotărâri, comparabil cu ceilalţi judecători (media la nivelul secţiei fiind de 200 de hotărâri), deşi a asigurat şi formatul online al activităţilor şcolare de debut ale copiilor săi şi a colaborat în continuare cu INM, alocând timp şi efort suplimentare pentru a-şi însuşi metode de formare online.
39. Prin urmare, recurenta susţine că aceste aspecte au fost în mod greşit apreciate de instanţa disciplinară ca reprezentând "probleme personale", în realitate fiind vorba de politica statului în situaţia de urgenţă a pandemiei, cu referire la care s-a considerat în hotărârea atacată că nu a avut niciun fel de influenţă în desfăşurarea activităţii profesionale pentru niciun magistrat, indiferent de situaţia sa particulară.
40. În continuare, recurenta susţine că redactarea cu întârziere a hotărârilor nu este rezultatul gestionării necorespunzătoare a activităţii de redactare, fiind determinată şi de faptul că timpul de redactare a scăzut semnificativ din cauza colaborării cu INM şi EJTN, la care a participat ca reprezentant al sistemului judiciar românesc în faţa organismelor competente europene şi internaţionale, astfel că stocul de dosare restante acumulat a condus la diminuarea semnificativă a timpului de redactare şi la redactarea cu întârziere a unor hotărâri mai vechi, însă păstrând acelaşi ritm de redactare cu ceilalţi judecători.
41. Printr-o altă critică, se susţine că, în condiţiile pandemiei de Covid-19, nu poate fi reţinută o gestionare necorespunzătoare a activităţii de redactare în situaţia sa particulară, ci un rezultat al coroborării tuturor celor 4 factori: situaţie familială, încărcătură specifică pe complet, colaborare cu INM, seminare internaţionale, caree au împovărat şi mai mult o activitate deja situată în afara normei de muncă.
42. În cadrul unei alte critici, se arată că în mod greşit s-a reţinut existenţa unor consecinţe grave ale faptei imputate, sub aspectul încălcării drepturilor procesuale ale părţilor şi afectarea prestigiului justiţiei şi interesului justiţiabililor. În acest sens, se arată, pe de o parte, că hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale sunt definitive, acordând prioritate în redactare hotărârilor date în apel, prin care a fost schimbată în tot sau în parte sentinţa atacată (circa 15% dintre restanţe), având în vedere caracterul executoriu al hotărârilor de primă instanţă. Pe de altă parte, recurenta arată că, deşi se apreciază că depăşirea termenului de redactare încălcă drepturile procesuale ale părţilor şi este afectat prestigiul justiţiei şi interesul societăţii, pentru întârzierile în redactare reprezentând 54,21% din dosarele înregistrate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti în anul 2020, nu s-a apreciat în mod similar şi nu au fost aplicate sancţiuni disciplinare.
III. Întâmpinarea formulată de Inspecţia Judiciară
43. Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, argumentând temeinicia şi legalitatea hotărârii pronunţate de instanţa disciplinară.
IV. Considerentele Înaltei Curţi
44. Analizând hotărârea instanţei disciplinare, atât din perspectiva legalităţii, cât şi sub aspectul temeiniciei, prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte va respinge recursul pentru considerentele arătate în continuare.
45. În ceea ce priveşte criticile referitoare la excepţia nulităţii procedurii disciplinare şi a acţiunii disciplinare în raport cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 şi Hotărârea CJUE din 18 mai 2021, se reţine că pârâta a invocat această excepţie în faţa secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii şi a renunţat ulterior în mod expres la această excepţie, iar instanţa disciplinară a luat act de manifestarea de voinţă a pârâtei la termenul din 8 septembrie 2021. În aceste condiţii, în analiza de legalitate şi temeinicie pe care o efectuează cu privire la hotărârea atacată, instanţa de control judiciar nu se poate pronunţa asupra unei excepţii de procedură care nu a fost soluţionată prin hotărârea atacată, ca urmare a manifestării unilaterale de voinţă a pârâtei în sensul renunţării la excepţie. Cu toate acestea, se cuvine a fi menţionat faptul că, raportat la criticile respective, este obligatorie, conform art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., Decizia nr. 15 din 14 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că "dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii nu sunt de natură să confere Guvernului o competenţă directă de numire în aceste funcţii şi să dea naştere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor şi a funcţiilor Inspecţiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activităţii judecătorilor şi a procurorilor sau de control politic al acestei activităţi".
46. Cu referire la cererea subsidiară de suspendare a judecăţii, se observă faptul că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 15 din 14 martie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 mai 2022.
47. Criticile din recurs referitoare la nemotivarea hotărârii atacate sunt neîntemeiate pentru considerentele arătate în continuare.
48. Din analiza hotărârii atacate şi din expunerea considerentelor acesteia (pct. I din prezenta decizie), rezultă că aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, ca elemente ale silogismului judiciar care fundamentează convingerea instanţei materializată în soluţia din dispozitiv. Motivarea hotărârii nu presupune că instanţa este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, cerinţă pe care o îndeplineşte hotărârea atacată, în cuprinsul căreia secţia pentru judecători în materie disciplinară a expus detaliat motivele pentru care a admis acţiunea disciplinară şi a respins apărările pârâtei.
49. În sensul celor expuse, sunt edificatoare considerentele Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a reţinut că obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (de exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele Perez împotriva Franţei şi Van der Hurk împotriva Olandei,din 19 aprilie 1994), iar noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (de exemplu, hotărârile din cauzele Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997 şi Albina împotriva României, din 28 aprilie 2005).
50. Or, în sensul celor arătate anterior, hotărârea ce formează obiectul recursului răspunde acestor exigenţe, în condiţiile în care instanţei disciplinare nu îi revenea sarcina exorbitantă de a răspunde în concret şi detaliat fiecărui argument ori fiecărui detaliu invocate atât în susţinerea acţiunii disciplinare, cât şi în apărare.
51. Prin hotărârea atacată, instanţa de disciplină a reţinut în privinţa doamnei judecător A. - judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti îndeplinirea condiţiilor cumulative ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004, constând în "neredactarea [...] hotărârilor judecătoreşti [...], din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege".
52. Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, criticile din recurs nu demonstrează o altă situaţie decât cea reţinută de instanţa disciplinară în sensul celor arătate la pct. 7 şi 8 din prezenta decizie, în raport de care nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la incertitudinea cu privire la perioada de referinţă analizată în procedura disciplinară.
53. În acest context factual, nu poate fi contestat că, în privinţa hotărârilor supuse C. proc. civ., s-a făcut dovada încălcării de către pârâta judecător, în mod repetat şi pentru intervale de timp foarte lungi, atât a termenului de redactare de 30 de zile, cât şi a eventualului termen prelungit la 90 de zile, ambele reglementate de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ.
54. În esenţă, prin criticile din recurs, subsumat laturii subiective a abaterii disciplinare, recurenta tind să demonstreze existenţa unei culpe scuzabile justificată de cauze obiective - volumul de activitate, numărul de şedinţe la care a participat şi pe care le-a condus, dosarele rulate, cauzele soluţionate, atribuţiile suplimentare activităţii de judecată şi de redactare a hotărârilor pronunţate - ori cauze de ordin personal - timpul alocat activităţilor pre-şcolare şi şcolare ale copiilor în perioada pandemiei de Covid-19.
55. Însă, aşa cum s-a reţinut şi în hotărârea atacată, apărările recurentei nu sunt apte să înlăture caracterul imputabil al deficienţelor constatate.
56. În raport cu situaţia de fapt, în acord cu instanţa de disciplină, se reţine că amploarea restanţelor în redactarea hotărârilor şi durata întârzierilor în redactare (peste 400 de zile de întârziere în cazul a trei hotărâri şi întârzieri cuprinse între 112 şi 393 de zile în cazul a 93 de hotărâri) sunt de natură a produce consecinţe în privinţa drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor litigante, sub aspectul încălcării duratei rezonabile a procedurilor judiciare, componentă a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţie, iar faptele analizate, săvârşite cu intenţie indirectă, sunt imputabile pârâtei, în contextul în care modul defectuos de desfăşurare a activităţii de redactare a hotărârilor s-a perpetuat în timp.
57. Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (spre exemplu, Decizia nr. 1 din 18 ianuarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători), îndatorirea ce incumbă judecătorului de a asigura supremaţia legii, inclusiv sub aspectul respectării termenelor legale ori, finalmente, a termenului rezonabil, presupune asigurarea unui just echilibru între calitatea actului de justiţie şi gradul de încărcare a activităţii apt să garanteze satisfacerea interesului public preeminent de înfăptuire a justiţiei, ca element definitoriu al statului de drept.
58. Or, în speţă, acest just echilibru a fost perturbat semnificativ prin conduita imputabilă pârâtei constând în nerespectarea termenului legal/rezonabil de redactare a hotărârilor judecătoreşti în privinţa unui număr mare de hotărâri şi pentru perioade îndelungate de timp.
59. În analiza răspunderii disciplinare, susţinerile recurentei vizând existenţa unor cauze obiective şi subiective de înlăturare a caracterului imputabil al întârzierilor în redactare nu pot primi relevanţa exclusivă pe care le-o acordă pârâta, fiind necesar ca acestea să fie examinate prin raportare la scopul actului de justiţie şi din perspectiva respectării drepturilor legitime ale părţilor oricărui litigiu, şi anume de a cunoaşte în termenul legal sau, în ultimă instanţă, într-un termen rezonabil considerentele care fundamentează soluţia pronunţată în cauză pentru a fi în măsură să decidă cu privire la exercitarea căilor de atac, precum şi din perspectiva interesului legitim prezumat de soluţionare cu celeritate a litigiilor deduse instanţelor judecătoreşti spre soluţionare.
60. Volumul mare de activitate poate constitui o cauză care să determine întârzieri în redactarea hotărârilor, însă, în circumstanţele cauzei, nu înlătură caracterul imputabil al faptei analizate în contextul particular al magistratului cercetat şi în raport cu datele comparative la nivelul secţiei în care acesta îşi desfăşoară activitatea, având în vedere volumul restanţelor şi amploarea întârzierilor în redactare. Din această perspectivă, se reţine că, în aceleaşi condiţii de muncă, ceilalţi judecători înregistrează un volum de restanţe şi o întârziere în redactare inferioare celor constatate în privinţa pârâtei.
61. Nici criticile din recurs referitoare la datele generale privind întârzierile în redactare menţionate în Raportul de activitate al Curţii de Apel Bucureşti pe anul 2020 nu pot fi primite, întrucât analiza condiţiilor de angajare a răspunderii disciplinare se realizează în fiecare caz particular, în raport cu circumstanţele de obiective şi subiective. Pentru aceleaşi argumente, nu pot fi primite nici criticile din recurs întemeiate pe aproximările generalizate cu privire la timpul de lucru necesar instrumentării unui dosar cuprinse în Raportul final al Conferinţei din 22 noiembrie 2016 pentru prezentarea rezultatelor Proiectului derulat de Consiliul Superior al Magistraturii şi Consiliul Judiciar din Ţările de Jos, cu sprijinul Ministerului Justiţiei din Ţările de Jos, Ministerul Afacerilor Externe din Ţările de Jos şi Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos.
62. Criticile din recurs referitoare la disponibilitatea redusă a magistratului de alocare a timpului alocat vieţii private pentru activitatea de redactare a hotărârilor judecătoreşti nu sunt de natură a conduce la o altă concluzie decât cea împărtăşită de instanţa disciplinară, întrucât datele analizate din perspectiva imputabilităţii întârzierilor în redactare au vizat judecători aflaţi în situaţii similare din punct de vedere al volumului de activitate. Sub acest aspect, aşa cum afirmă ritos chiar recurenta, instanţa disciplinară a avut în vedere datele referitoare la volumul de activitate indicate în apărare. Susţinerile din recurs formulate sub acest aspect nu relevă o diferenţă care să înlăture caracterul imputabil al faptei. Contrar susţinerilor din recurs, se constată că recurenta înregistra 11,5% din totalul restanţelor înregistrat de cei 32 de judecători ai secţiei, în contextul în care 10 judecători nu aveau restanţe în redactare, ceea ce înseamnă că recurenta înregistra 157 de hotărâri restante, mult peste dublul mediei calculate la 63 de hotărâri restante în raport cu numărul de 22 de judecători care figurau cu întârzieri în redactare.
63. Apărările întemeiate pe activităţile din viaţa personală din cauza pandemiei de Covid-19 nu pot primi relevanţa propusă de recurentă, întrucât măsurile adoptate în perioada pandemiei s-au răsfrânt asupra întregului sistem judiciar, motiv pentru care analiza comparativă realizată de instanţa disciplinară a avut în vedere judecătorii din cadrul secţiei supuşi aceloraşi condiţionări existente la nivelul întregului sistem şi chiar la nivelul întregii societăţi.
64. În ceea ce priveşte apărările întemeiate pe activităţile de colaborare cu INM şi EJTN, se reţine că nici acestea nu au potenţialul de a înlătura caracterul imputabil al faptei. Chiar în contextul aprecierii pozitive a disponibilităţii de care a dat dovadă doamna judecător şi a efortului suplimentar pe care l-a depus în cadrul colaborărilor respective, nu se poate face abstracţie de faptul că aceste activităţi nu pot fi preeminente îndeplinirii corespunzătoare a îndatoririlor specifice funcţiei de judecător.
65. Este de observat că volumul de activitate şi circumstanţele profesionale şi personale invocate în apărare reprezintă elemente de circumstanţiere, care au fost avute în vedere de instanţa disciplinară în procesul de individualizare a sancţiunii aplicate.
66. În consecinţă, în acord cu instanţa disciplinară, se reţine că, sub aspectul laturii subiective, din modul în care au înţeles să gestioneze activitatea de redactare a hotărârilor, rezultă că atitudinea psihică a recurentei-pârâte a fost de prevedere a rezultatelor conduitei sale, rezultate pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor, ceea ce fundamentează caracterul imputabil al faptei analizate.
67. La individualizarea sancţiunii disciplinare, realizând o corectă aplicare a principiului proporţionalităţii sancţiunii cu gravitatea abaterii analizate, instanţa de disciplină cu just temei a avut în vedere circumstanţele profesionale şi personale invocate în apărare, aplicând cea mai uşoară dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, sancţiune având potenţialul adecvat de sancţionare a faptei reţinute şi de a-l determina pe magistrat să conştientizeze conduita culpabilă şi să adopte remediile necesare.
68. Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul criticilor invocate în recurs, motiv pentru care, în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de doamna judecător A. - judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 15J din 6 octombrie 2021, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2022.