Şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2022
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul revizuirii
Prin decizia nr. 99 din 23 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători: a respins cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea unei decizii preliminare; a respins cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi pentru pronunţarea unui recurs în interesul legii; a respins recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 2016 din 20 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat; a obligat pe recurentul A. la plata sumei de 6.960,79 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata S.C. B. S.R.L.
Înalta Curte a reţinut că, în cadrul dosarului nr. x/2021, instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de recurs formulate împotriva unei decizii de respingere, ca tardive, a unei cereri de revizuire, în raport cu dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Astfel, prin decizia nr. 2016 din 20 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 670 din 25 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Instanţa de recurs învestită cu soluţionarea căii de atac împotriva deciziei nr. 2016 din 20 octombrie 2020 este ţinută să examineze numai criticile referitoare la respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire, în raport cu motivele de casare. Or, în cauză, s-a constatat că recurentul a reiterat argumentele din cererea de revizuire, făcând referire la condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Astfel, Înalta Curte a reţinut că, în cauză, susţinerile formulate de recurent nu reprezintă critici concrete şi veritabile de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Admisibilitatea unei cereri de revizuire presupune îndeplinirea anumitor condiţii, printre care şi cea referitoare la promovarea căii de atac în termenul legal, iar constatarea instanţei privind neîntrunirea unei asemenea condiţii nu poate constitui temei al încălcării dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, de vreme ce partea a beneficiat de toate garanţiile procesuale conferite de lege.
În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., instanţa de recurs a reţinut ca fiind nefondată critica privind componenţa completului de judecată, soluţia fiind pronunţată de judecătorii care au participat la şedinţa de judecată, neexistând nicio abatere de la principiul continuităţii completului de judecată.
De asemenea, Înalta Curte a reţinut ca fiind nefondat motivul de recurs invocat de reclamant prin indicarea dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 teza a doua din C. proc. civ., constând în lipsa semnăturilor membrilor completului de pe decizia civilă nr. 2369 din 20 octombrie 2020, ce i-a fost comunicată prin poştă, împrejurarea care aduce atingere dreptului său la un proces echitabil.
Din interpretarea art. 426 alin. (6) C. proc. civ., rezultă că părţilor li se va comunica un duplicat al hotărârii judecătoreşti, iar nu unul din cele două exemplare originale - care sunt semnate de către toţi judecătorii şi de către magistratul-asistent - exemplare care rămân în păstrarea instanţei.
Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte a apreciat că acesta este nefondat, având în vedere faptul că revizuirea s-a cerut pentru motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8. Competenţa de a soluţiona cererea revine "instanţei mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre" conform dispoziţiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, "prima hotărâre" este o decizie pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, iar "instanţa mai mare în grad" faţă de Curtea de Apel Alba Iulia este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este competentă sub toate cele trei aspecte (general, material şi teritorial) să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de către recurent, Înalta Curte a reţinut că argumentele invocate de către acesta din urmă sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menţionată.
Susţinerile din cererea de recurs nu privesc nemotivarea hotărârii, recurentul-revizuent solicitând cenzurarea, de către instanţa de recurs, a considerentelor de la pagina 7, paragraful 2 şi până la pagina 8, paragraful 2 din decizia atacată, referitoare la relevanţa unor decizii ale Curţii Constituţionale şi la inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 310/2018. De asemenea, recurentul a criticat considerentele referitoare la respingerea cererii de repunere în termen cu privire la acurateţea datelor menţionate.
Analizând conţinutul hotărârii în care instanţa şi-a expus considerentele de fapt şi de drept care au determinat-o să nu încuviinţeze cererile formulate de parte, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 424 alin. (5) din acelaşi cod.
Instanţa a argumentat logic şi coerent prin raportare la excepţia procesuală ce a determinat pronunţarea soluţiei de către instanţa de revizuire.
Prin urmare, Înalta Curte a reţinut că soluţia de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire nu mai permite analizarea pe fond a susţinerilor revizuentului, astfel încât critica privind nemotivarea hotărârii apare ca fiind lipsită de suport juridic.
Înalta Curte a constatat că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este, deopotrivă, nefondat.
Textul de lege mai sus-menţionat nu poate justifica examinarea fondului cauzei, respectiv a fondului cererii de revizuire, cu referire la hotărârile pretins contradictorii, invocate drept temei al revizuirii.
În cauză, instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cererii de revizuire, respectiv pe aspectul autorităţii de lucru judecat, ci a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A..
Înalta Curte a reţinut ca fiind, deopotrivă, nefondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.
Prin memoriul de recurs, recurentul a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 186 din C. proc. civ. referitoare la repunerea în termenul procedural a părţii care a pierdut acest termen, dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Înalta Curte a constatat că, în cauză, acest motiv de casare nu este incident, soluţia instanţei de revizuire fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt. S-a reţinut, astfel, că, prin decizia nr. 2016 din 20 octombrie 2020, secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de repunere în termenul de formulare a revizuirii, a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire formulate de către intimată şi a respins cererea de revizuire ca tardivă, cauza nefiind cercetată în fond.
Din actele dosarului, a rezultat că revizuirea a fost declarată după împlinirea termenului prevăzut de lege, iar potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, soluţia instanţei de revizuire - de admitere a excepţiei tardivităţii căii de atac şi de respingere a revizuirii ca tardivă - fiind una corectă.
2. Cererea de revizuire
Împotriva hotărârii menţionate la punctul 1 de mai sus, a formulat cerere de revizuire recurentul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând nerespectarea autorităţii de lucru judecat: a încheierii civile din 22 martie 2019 pronunţate de Judecătoria Târnăveni, în dosarul nr. x/2017, prin a fost respinsă excepţia ridicată de Inspectorul Teritorial de Muncă cu privire la lipsa dovezii de reprezentant al S.C. B. S.R.L., a domnului A.; a sentinţei civile nr. 512 din 20 iunie 2019 pronunţate de Judecătoria Târnăveni, în dosarul nr. x/2017, şi a deciziei civile nr. 189 din 16 februarie 2021 pronunţate de Tribunalului Mureş, în dosarul nr. x/2017.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.
3. Întâmpinarea
Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat: (i) în principal, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă (nu este întrunită identitatea de părţi, obiect; hotărârea cu privire la care se invocă efectul autorităţii de lucru judecat nu este o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul; excepţia autorităţii de lucru judecat a fost invocată şi în recurs); (ii) în subsidiar, respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.
II. Considerentele Înaltei Curţi
În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit cu soluţionarea unei cererei de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Analizând motivele invocate prin cererea de revizuire, Completul de 5 judecători constată că cererea nu poate fi admisă, pentru considerentele arătate în continuare.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:
"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
De esenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite, în privinţa cărora să existe tripla identitate - părţi, cauză, obiect - pentru a putea fi examinată respectarea autorităţii de lucru judecat, iar, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Prin urmare, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile anterior menţionate, este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă.
Prin cererea de revizuire ce formează obiectul prezentului dosar, revizuentul susţine că hotărârea instanţei de recurs a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii civile din 22 martie 2019 şi a sentinţei civile nr. 512/2019 din 20 iunie 2019, ambele pronunţate de Judecătoria Târnăveni, în dosarul nr. x/2017, şi a deciziei civile nr. 189/2021 din 16 februarie 2021 pronunţate de Tribunalul Mureş în acelaşi dosar, cu privire la respingerea excepţiei ridicate de Inspectoratul Teritorial de Muncă prin care s-a invocat "lipsa dovezii de reprezentant al B. S.R.L., a domnului A. persoana care a formulat şi semnat cererea de chemare în judecată" în dosarul nr. x/2017.
Prezenta cerere de revizuire este formulată împotriva unei hotărâri prin care a fost respins, ca nefondat, recursul revizuentului A. împotriva deciziei nr. 2016 din 20 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Prin decizia nr. 2016 din 20 octombrie 2020, a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care acesta din urmă a solicitat anularea deciziei civile nr. 670 din 25 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, motivat de încălcarea, de către această din urmă hotărâre, a autorităţii de lucru judecat stabilite prin decizia civilă nr. 603 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, cu privire la următoarele aspecte: a) natura juridică a sumelor de care a beneficiat cu titlu de avansuri în contul salariilor viitoare - calificate ca fiind veritabile împrumuturi - cu autoritate de lucru judecat în cazul deciziei nr. 603 din 24 iunie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia versus avansuri salariale în cazul decizie civile nr. 670 din 25 iunie 2020 a aceleaşi instanţe; b) calitatea de titlu executoriu a angajamentului de restituire a sumelor cu titlu de avans nr. 22/13.10.2017 cu dată certă în faţa notarului public şi calitatea de titlu executoriu a contractului de ipotecă nr. x/13.10.2017 autentificat la acelaşi notar public BNP C..
În cauză, prin decizia nr. 99 din 23 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2021, vizată de cererea de revizuire ce formează obiectul prezentului dosar, instanţa de recurs a reţinut că, fiind învestită cu soluţionarea căii de atac împotriva decizie nr. 2016 din 20 octombrie 2020, este ţinută să examineze numai criticile referitoare la respingerea ca tardivă a cererii de revizuire, în raport cu motivele de casare invocate.
Înalta Curte constată faptul că, în cauza pendinte, în cadrul dosarului soluţionat prin hotărârea supusă revizuirii, nu a fost invocată şi, în mod firesc, nu a fost supusă dezlegării de către instanţa de recurs excepţia lipsei calităţii de reprezentant al S.C. B. S.R.L. a revizuentului A., cu privire la care revizuentul invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat, condiţia identităţii de obiect nefiind îndeplinită în speţă. De asemenea, excepţia mai sus menţionată nu a fost invocată nici în dosarul soluţionat prin decizia nr. 2016 din 20 octombrie 2020, prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A..
Prin urmare, Înalta Curte constată că apărările formulate de revizuent nu pot fi circumscrise cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. indicat de revizuent drept temei legal al cererii de revizuire, dispoziţiile legale ce reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii fiind de strictă interpretare.
Faţă de considerentele expuse în cele de mai sus, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, situaţie în raport cu care analizarea altor condiţii specifice, reglementate de cazul de revizuire invocat, devine inutilă.
În ceea ce priveşte solicitarea intimatei S.C. B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, formulată, în mod generic, prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte o va respinge, ca nefondată, având în vedere faptul că intimata nu a depus niciun document justificativ în dovedirea efectuării acestor cheltuieli, neprecizând, de altfel, nici cuantumul acestora.
În concluzie, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborat cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire, iar, în temeiul art. 452 C. proc. civ., va respinge cererea intimatei S.C. B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 99 din 23 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022.
Respinge cererea intimatei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2022.