Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

Prin sentinţa penală nr. 174 din data de 2 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus:

1. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută la art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu există.

2. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu există.

3. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la cumpărare de influenţă, prevăzută la art. 47 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât fapta nu există.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

I. Prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 22.02.2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada 4.11.2019 - 27.11.2019, lăsând să se creadă că are influenţă asupra ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, a pretins pentru sine suma de 500.000 de RON de la B., promiţând că îl va determina pe acest ministru să numească, în baza atribuţiilor legale, o persoană indicată de B. în funcţia de director general al Administraţiei Naţionale "Apele Române".

2. B., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada 4.11.2019 - 27.11.2019 i-a promis lui A., persoană ce a lăsat să se creadă că are influenţă asupra ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, remiterea sumei de 500.000 de RON pentru a-l determina pe acest ministru ca, în baza atribuţiilor legale, să numească o persoană indicată de B. în funcţia de director general al Administraţiei Naţionale "Apele Române".

3. C., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada 4.11.2019 - 27.11.2019 i-a solicitat lui B. să îi promită lui A., persoană ce a lăsat să se creadă că are influenţă asupra ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, remiterea sumei de 500.000 de RON pentru a-l determina pe acest ministru ca, în baza atribuţiilor legale, să numească o persoană indicată de B. în funcţia de director general al Administraţiei Naţionale "Apele Române". De asemenea, l-a ajutat pe B. să facă această promisiune prin asigurarea fondurilor pentru plata promisă.

Totodată s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, faptă din perioada iulie - septembrie 2019.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că inculpatul C., era administrator al S.C. D. S.R.L. Bistriţa, societate care, în cursul anului 2019 derula mai multe contracte privind executarea de lucrări hidrotehnice în beneficiul Administraţiei Naţionale "Apele Române" (ANAR), instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, având ca scop cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă, monopol natural de interes strategic, precum şi administrarea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor.

În data de 08.06.2018, inculpatul B. a fost detaşat în funcţia de consilier ANAR de la S.C. E. S.R.L. Piatra Neamţ, societate administrată de F.. În perioada 20.08.1018 - 31.01.2019 a fost delegat în funcţia de director al Administraţiei Bazinale de Apă Siret, iar în perioada 05.02.2019 - 05.08.2019 în cea de director al Departamentului Dezvoltare Investiţii din cadrul ANAR. După încetarea delegării, şi-a continuat activitatea în calitate de inginer în cadrul acestui departament până în data de 15.10.2019 când a fost detaşat ca inginer în cadrul Administraţiei Bazinale de Apă Siret (ABA Siret).

Începând cu vara anului 2019, inculpaţii B. şi C., prin discuţii purtate cu reprezentanţi ai G., aflat la guvernare, au încercat să determine numirea celui dintâi în funcţia de director general al ANAR, demersuri care au rămas însă fără rezultat. Cei doi erau în mod direct interesaţi de o asemenea numire prin prisma activităţilor pe care le desfăşurau.

Inculpatul C. era asociat şi administrator, printre alte societăţi, la S.C. D. S.R.L. Bistriţa, împreună cu H., persoană cu care convieţuieşte. Societatea avea încheiate mai multe contracte de lucrări cu diferite administraţii bazinale de apă aflate în subordinea ANAR.

În aceste condiţii, inculpatul C. avea interesul ca această funcţie să fie ocupată de o persoană pe care să o poată controla pentru a-şi asigura atât obţinerea de contracte cât şi decontarea lucrărilor efectuate.

Întrucât demersurile efectuate au rămas fără rezultat, cei doi au hotărât ca persoana pe care o vor sprijini să devină director general să fie I., director tehnic în cadrul ABA Siret.

Astfel, s-a arătat în cuprinsul actului de sesizare că inculpatul B. a discutat în mod direct cu inculpatul A., deputat în Parlamentul României şi preşedintele J., acesta lăsând să se înţeleagă că are influenţă pe lângă noul ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor, numit în funcţie în data de 4.11.2019.

În schimbul traficării acestei influenţe, în perioada 4.11-27.11.2019, inculpatul A. i-a solicitat inculpatului B. suma de 500.000 de RON în două tranşe, ultima urmând a fi remisă după numirea lui I. în funcţia de director general al ANAR. Propunerea a fost acceptată de inculpatul C., cel care trebuia să asigure plata.

În luna noiembrie 2019, între inculpaţii B. şi A. au avut loc mai multe întâlniri, atât în Piatra Neamţ sau Bucureşti, în cursul cărora inculpatul A. i-a promis inculpatului B. că îl va numi pe I. pretinzând pentru acest demers suma de 500.000 de RON, solicitare care, după ce i-a fost transmisă, a fost acceptată de inculpatul C..

În cuprinsul rechizitoriului, s-a precizat că în data de 25.11.2019, H. a retras din conturile firmelor pe care le controla suma de 200.000 RON pe care i-a dat-o inculpatului C.; având asupra sa această sumă s-a deplasat la Bacău unde s-a întâlnit cu inculpatul B. şi i-a remis banii.

În ziua de 26.11.2019, inculpatul B., având asupra sa suma de 200.000 de RON, s-a deplasat la Bucureşti unde s-a întâlnit cu K., fără a se putea însă stabili dacă i-a predat banii pentru a fi daţi inculpatului A..

În perioada noiembrie- decembrie 2019, inculpaţii C. şi B. erau convinşi de influenţa pe care inculpatul A. o avea asupra lui L., ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, influenţă ce nu a fost infirmată de inculpatul A. pe parcursul discuţiilor purtate cu inculpatul B..

S-a mai arătat că numirea urmărită nu s-a mai produs, director general al ANAR fiind numit în data de 21.01.2020, M., preşedintele J. Tg. Mureş.

II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 februarie 2021, cu nr. x/2021.

În cauză, în termenul prevăzut de art. 344 alin. (3) din C. proc. pen., au fost formulate cereri şi excepţii privind legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi legalitatea actelor de urmărire penală de către inculpaţii trimişi în judecată, A. şi C..

1. Prin încheierea din data de 21 aprilie 2021, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, s-au admis, în parte, cererile şi excepţiile formulate de către inculpaţii A. şi C..

În temeiul art. 102 alin. (2) din C. proc. pen. au fost excluse, ca nelegale, următoarele probe:

- adresa emisă către N. S.A. din data de 09 noiembrie 2020, (aflată la filele x din vol. VI d.u.p.);

- răspunsul emis de N. S.A. nr. x/19.11.2020, ca urmare a adresei nr. x/2020 (aflat la filele x din vol. VI d.u.p).

S-a dispus excluderea fizică din materialul probator a probelor constatate ca fiind nelegale, în sensul celor statuate prin Decizia nr. 22/2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177/26.02.2018.

S-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bacău, în vederea restabilirii legalităţii actelor de urmărire penală, respectiv a îndreptării erorii materiale strecurate în cuprinsul Ordonanţei de începere a urmăririi penale din data de 17.01.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bacău în dosarul nr. x/2020 (fiele 3-4 din vol. I), referitoare la data întocmirii procesului-verbal de sesizare din oficiu din data de 15.01.2020, precum şi a erorii materiale strecurate în cuprinsul Ordonanţei din data de 21.10.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bacău în dosarul nr. x/2019 referitoare la data emiterii mandatului de supraveghere tehnică nr. 353 din data de 21.10.2019 .

S-au respins celelalte cereri şi excepţii invocate în procedura de cameră preliminară de către inculpaţii A. şi C..

Ulterior, Ministerul Public a depus la dosarul cauzei ordonanţa din data de 17 mai 2021, prin care a menţinut dispoziţia de trimitere în judecată a inculpaţilor: A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută la art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, C. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la cumpărare de influenţă, prevăzută la art. 47 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi B. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

2. Prin încheierea nr. 304 din data de 25 mai 2021 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 346 alin. (4) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală cu rechizitoriul nr. x/2020 din 22 februarie 2021 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bacău privind pe inculpaţii A., B., C., legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

3. Împotriva încheierii din data de 21 aprilie 2021 şi a încheierii nr. 304 din data de 25 mai 2021, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, au formulat contestaţie inculpaţii A. şi C., precum şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Prin încheierea nr. 12 din data de 29 septembrie 2021 pronunţată de Completul de 2 judecători de cameră preliminară al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.2 a fost admisă contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii nr. 304 din data de 25 mai 2021 şi a încheierii din 21 aprilie 2021 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

A desfiinţat, în parte, încheierea din 21 aprilie 2021 şi, rejudecând:

A respins cererile şi excepţiile cu privire la nulitatea probelor, formulate de inculpaţii A. şi C..

A menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii menţionate, care nu contravin prezentei hotărâri.

A respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de inculpaţii A. şi C. împotriva încheierii nr. 304 din data de 25 mai 2021 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În faza de cercetare judecătorească, Înalta Curte de Casaţie de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a încuviinţat administrarea probei testimoniale solicitată atât de inculpaţi, cât şi de reprezentantul Ministerului Public, constând în audierea martorilor administraţi în faza urmăririi penale, respectiv I., O., K., P. şi L..

La termenele de judecată ulterioare s-a procedat la ascultarea nemijlocită a martorilor I., K., P., L. şi O., iar la termenul din data 03 februarie 2022, a fost audiat inculpatul A.. Inculpaţii C. şi B. au precizat că nu doresc să dea declaraţie în cauză.

Verificând actele şi lucrările dosarului, în baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale, precum şi prin raportare la probatoriul administrat nemijlocit de instanţa de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a analizat acuzaţiile aduse inculpaţilor prin rechizitoriul Parchetului, într-o dublă perspectivă.

În primul rând, a fost analizată aşa-zisa conivenţă infracţională între inculpatul C. şi inculpatul B., referitor la susţinerea potrivit căreia s-au pus bazele hotărârii infracţionale, în sensul în care cei doi ar fi fost în mod direct interesaţi de o numire preferenţială la ANAR, prin prisma activităţilor pe care le desfăşurau. S-a reţinut că, inculpatul C., în raport de interesul ca această funcţie să fie ocupată de o persoană pe care să o poată controla pentru a-şi asigura atât obţinerea de contracte, cât şi decontarea lucrărilor efectuate, a hotărât împreună cu inculpatul B. ca persoana pe care o vor sprijini să devină director general, să fie I., director tehnic în cadrul ABA Siret.

În al doilea rând, a fost analizată presupusa legătură infracţională între inculpatul B. şi inculpatul A., ca urmare a înţelegerii dintre inculpatul C. şi inculpatul B., în sensul în care inculpatul B. a discutat în mod direct cu inculpatul A., deputat în Parlamentul României şi preşedintele J., în cadrul mai multor întâlniri, în Piatra Neamţ sau Bucureşti, în cursul cărora A. i-a promis lui B. că îl va numi pe I., în funcţia de director ANAR pretinzând pentru acest demers suma de 500.000 de RON, solicitare care, după ce i-a fost transmisă, a fost acceptată de C..

În analiza primului palier, instanţa de fond a procedat la verificarea acuzaţiilor aduse celor doi inculpaţi, C. şi B., prin raportare la situaţia de fapt reţinută, şi a apreciat că nu poate fi admisă ipoteza unei implicări ce ar atrage răspunderea penală a acestora, cu consecinţa condamnării lor.

Astfel, s-a reţinut că situaţia premisă ce reprezintă, în opinia parchetului, punctul esenţial al hotărârii infracţionale de săvârşire a infracţiunilor pentru care cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată, a fost generată de interesul economic al inculpatului C., care în calitate de administrator al S.C. D. S.R.L. Bistriţa, derula în cursul anului 2019 mai multe contracte privind executarea de lucrări hidrotehnice în beneficiul Administraţiei Naţionale "Apele Române" (ANAR), instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, având ca scop cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă, monopol natural de interes strategic, precum şi administrarea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor.

Totodată s-a constatat că, potrivit actului de acuzare, un factor favorizant l-a reprezentat traseul profesional al inculpatului B., arătându-se că în data de 8.06.2018 inculpatul B. a fost detaşat în funcţia de consilier ANAR de la S.C. E. S.R.L. Piatra Neamţ, societate administrată de F., ulterior în perioada 20.08.1018 - 31.01.2019 a fost delegat în funcţia de director al Administraţiei Bazinale de Apă Siret, în perioada 05.02.2019 - 05.08.2019 în cea de director al Departamentului Dezvoltare Investiţii din cadrul ANAR, iar după încetarea delegării, şi-a continuat activitatea în calitate de inginer în cadrul acestui departament până în data de 15.10.2019 când a fost detaşat ca inginer în cadrul Administraţiei Bazinale de Apă Siret (ABA Siret).

Prin raportare la actul de acuzare, potrivit căruia întregul mecanism presupus infracţional a fost generat de interesul major al inculpatului C. şi că pornind de la acest scop şi uzând de sistemul relaţional care avea ca element de legătură pe inculpatul B., s-a realizat conexiunea cu autorul traficului de influenţă, respectiv cu inculpatul A., Înalta Curte, secţia penală a relevat elementele specifice formei de participaţie penală ce caracterizează instigarea, aşa cum este reglementată în dispoziţiile art. 47 din C. pen., reţinând că pentru a putea fi angajată răspunderea penală trebuie îndeplinite anumite condiţii:

- existenţa legăturii subiective între instigator şi instigat, legătură care se realizează când primul concepe comiterea unei infracţiuni şi hotărăşte să determine o altă persoană să o săvârşească. Dacă se instigă la o infracţiune din al cărei conţinut face parte un anumit mobil sau scop, instigatorul, precum şi autorul, trebuie să cunoască şi să acţioneze datorită aceluiaşi mobil şi să urmărească scopul respectiv;

- să existe o activitate de instigare care să constea în îndemn, iar aceasta să aibă ca rezultat determinarea. Se poate vorbi despre o exteriorizare a intenţiei instigatorului, când este manifestată prin îndemn, incitare şi însăşi determinarea, adică însuşirea ideii de către instigat, manifestată prin aceea că hotărăşte să comită infracţiunea la care a fost îndemnat, împrejurare ce reiese din aceea că trece la executarea ei;

- acţiunea de determinare să fie anterioară începerii executării acţiunii sau inacţiunii şi să se refere la o anumită infracţiune care să fie săvârşită într-un anumit timp. Între activitatea de instigare şi luarea hotărârii de către instigat trebuie să existe un raport de cauzalitate;

- instigatul să înceapă săvârşirea acţiunii la care a fost determinat sau să se fi abţinut să efectueze acţiunea cerută de lege.

Din perspectiva acestor condiţii, prima instanţă a reţinut că în rechizitoriu nu s-a precizat în ce a constat actul instigării presupus a fi fost comis de inculpatul C. ca act ce trebuie să fi fost determinant pentru inculpatul B. de a comite aşa zisa infracţiune, ce parte din conţinutul discuţiilor celor doi inculpaţi se circumscrie acestei forme de participaţie şi care este actul ce l-a determinat pe inculpatul B. să cumpere influenţa inculpatului A., iar probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti nu au dovedit aceste aspecte.

Potrivit susţinerilor rechizitoriului, s-a apreciat că perioada 4-6 noiembrie 2019 se impune a fi punctată sub aspectul promisiunii unei sume de bani de către inculpatul C. în scopul urmărit, ce trebuia transmisă prin intermediul inculpatului B., însă din analiza concretă a actului de sesizare nu rezultă în ce constau aceste intervenţii sau acţiuni de determinare ale inculpatului C., tocmai prin raportare la perioada respectivă.

În opinia instanţei de fond, redarea conţinutului convorbirilor telefonice purtate între inculpatul C. şi B. pe perioade care nu au nicio legatură cu acuzaţia concretă, reprezintă aspecte ce nu pot fi valorificate ca şi probe în procesul penal, iar încercarea acuzării de a contura profilul inculpatului C. în sensul de a induce disponibilitatea acestuia de a determina numirea unor anumite persoane în funcţia de director al ANAR nu reprezintă şi nu pot fi valorificate la stabilirea elementului de tipicitate ce caracterizează infracţiunea de instigare la cumpărare de influenţă. S-a reţinut faptul că acuzarea, în propria analiză a conţinutului convorbirilor telefonice, are suficiente dubii pe lipsa probelor şi inexistenţa faptelor, din moment ce s-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului că nu există suficiente probe pentru formularea unei acuzaţii privitoare la remiteri de bani, însă convorbirile sunt relevante pentru disponibilitatea lui C. de a "cheltui" în vederea ocupării de către o anumită persoană, a unei funcţii de conducere în cadrul ANAR.

Indicarea datei de 6 noiembrie 2019 ca dată a parafării aşa zisei înţelegeri infracţionale, nu rezultă din probele administrate, iar simplă lecturare a convorbirilor telefonice nu confirmă supoziţiile formulate pe baza acestora şi cărora li s-a conferit o valenţă ilicită.

Prima instanţă a apreciat că se impune a fi redate conţinutul convorbirilor doar referitor la aşa-zisele momente cheie la care acuzarea a făcut referire, de exemplu convorbirile telefonice purtate la data de 06.11.2019 ora 12:07:00, ora 16:15:13 sau ora 19:14:15 între martorul I. şi inculpatul B..

S-a constatat că redarea convorbirilor telefonice pledează mai degrabă, spre lipsa oricărei implicări infracţionale a inculpatului B., relevantă fiind discuţia acestuia cu preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ care reliefează într-un mod extrem de explicit acest fapt:

B.:

"...[râde - n.n.]... Da şi i-am zis., m-o întrebat ce fac şi i-am zis că mă duc să mă văd cu A. şi... Bă dacă e, poate te sprijină ăsta. Zic n-am nevoie de niciun sprijin că eu din punctul meu de vedere ştiu exact ce am de făcut şi ce vreau ştii... şi., ă... Dar, i-am spus că uite acum mă duc să mă văd cu el, lui Q., mă duc să mă văd cu el şi să susţinem proiectele bă.. Şi cu asta basta, adică noi ce discutăm discutăm cum se spune pe faţă, nu discutăm".

Totodată, instanţa de fond a apreciat că redarea convorbirilor dintre inculpatul C. şi partenera sa de viaţă H. nu pot fi valorificate ca probe în acuzare şi analiza acestora relevă discuţii care se petrec în mod normal şi uzual între doi oameni care convieţuiesc.

În egală măsură, s-a considerat că acuzarea a legat, în mod speculativ, retragerile de bani în numerar ale numitei H., partenera de viaţă a inculpatului C., de o eventuală remitere ce urma să fie realizată de inculpatul B. şi că astfel se confirmă planul celor doi inculpaţi de a sprijini numirea în funcţie a martorului I., atât timp cât nu există în concret nicio probă care să dovedească faptul consumat la care face referire acuzarea. Faptul că inculpatul C. a purtat discuţii cu numita H. referitor la ce şi-ar dori să se întâmple nu poate echivala nici cu o instigare şi nici cu o hotărâre de rezoluţie infracţională.

În opinia primei instanţe, discuţiile dintre inculpatul B. şi inculpatul C. nu conduc şi nu îi plasează în nici un mod în spectrul infracţional, sunt discuţii ce au conotaţii politice şi nu infracţionale şi ca atare nu au nicio relevanţă pentru stabilirea vreunei presupuse fapte. Nu rezultă din probe că inculpatul B., instigat fiind de inculpatul C., a acceptat sau a fost de acord cu o înţelegere de a intermedia practic pentru ca acesta din urmă să obţină pentru martorul I., funcţia de director ANAR în vederea satisfacerii intereselor lui economico-financiare.

Având în vedere că actul de sesizare nu indică, în concret, nici fapta ce i se impută inculpatului C. şi nici fapta la care se presupune că a participat acesta, Înalta Curte, secţia penală a apreciat că se impune analizarea declaraţiei martorului I., presupusul beneficiar al intervenţiilor celor trei inculpaţi, tocmai pentru a reliefa inexistenţa vreunei implicări cu conotaţie penală.

Astfel, s-a reţinut că, fiind audiat în mod direct şi nemijlocit în faţa primei instanţe, martorul a precizat că propunerea de numire ca director al Administraţiei Naţionale a Apelor Române a venit din partea domnului B. pe care îl cunoştea, întrucât la acea dată era subalternul său la ABA Siret. Din discuţiile pe care le-a purtat cu B. a reieşit că acesta ar putea interveni în mediul politic pentru a favoriza numirea ca director la Apele Române însă i-a spus acestuia că este interesat de această funcţie doar dacă numirea sa se va face şi va lua în calcul competenţele sale profesionale.

Martorul a declarat că a avut o întâlnire la un hotel din Bacău, unde locuia pe perioada cât a fost director, cu o persoană al cărei nume nu a putut să îl precizeze şi a discutat 10-15 minute, prezentând viziunea sa pentru situaţia în care va fi numit director la Apele Române.

Cu referire la inculpatul C., martorul a arătat că îl cunoştea pe acesta întrucât era constructor şi avea în executare un contract la momentul respectiv, iar în cadrul discuţiei pe care a purtat-o cu acesta pe tema executării contractului, dar nu a afimat că l-ar susţine sau ar face demersuri sau ar depune diligenţe pentru ca să fie numit director la Apele Române.

Prin raportare la această declaraţie, s-a apreciat că cel mai important martor, în jurul căreia a fost construită întreaga acuzare, nu numai că nu confirmă teza acuzării, ci chiar, în mod vehement, neechivoc, neagă o posibilă conivenţă infracţională.

În consecinţă, Înalta Curte, secţia penală a constatat că Ministerul Public nu a dovedit că ar fi existat vreo discuţie, înţelegere de forma instigării între inculpatul C. - instigator şi inculpatul B. - instigat, cu precizarea că instigarea nu poate fi concret comisă în cadrul unei simple discuţii, fiind necesare actele specifice instigării prevăzută de art. 47 din C. pen.. Totodată, parchetul nu a relevat cum s-a ajuns şi de unde rezultă, dincolo de inexistenţa vreunui act specific instigării, că suma care a fost "tranzacţionată" ca preţ al traficului de influenţă este de 500.000 de RON şi nici contextul în care s-ar fi purtat această discuţie şi cu care inculpatul B. a fost de acord.

Cel de al doilea palier al analizei realizate de prima instanţă, a vizat presupusa legătură infracţională între inculpatul B. şi inculpatul A., ca urmare a înţelegerii dintre cei doi inculpaţi, în sensul în care inculpatul B. a discutat în mod direct cu inculpatul A., deputat în Parlamentul României şi preşedintele J., în cadrul mai multor întâlniri, atât în Piatra Neamţ sau Bucureşti, în cursul cărora inculpatul A. i-a promis inculpatului B. că îl va numi pe I. în funcţia de director ANAR pretinzând pentru acest demers suma de 500.000 de RON, solicitare care, după ce i-a fost transmisă, a fost acceptată de inculpatul C..

Înalta Curte, secţia penală a constatat că, în esenţă, ceea ce se impută inculpatului A. este faptul că, în perioada 4.11.2019 - 27.11.2019, lăsând să se creadă că are influenţă asupra ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, a pretins pentru sine suma de 500.000 de RON de la B., promiţând ca îl va determina pe acest ministru să numească, în baza atribuţiilor legale, o persoană indicată de inculpatul B. în funcţia de director general al Administraţiei Naţionale Apele Romane.

Totodată, instanţa a reţinut că, în privinţa acestui inculpat, spre deosebire de ceilalţi doi inculpaţi, nu apare în nicio convorbire sau discuţie pe care el însuşi să o fi purtat cu vreo persoană referitor la subiectul numirilor ca director general la ANAR.

Potrivit dispoziţiilor art. 291 alin. (1) din C. pen., pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- realizarea uneia dintre modalităţile alternative de săvârşire a faptei, respectiv "pretindere", "primire", "acceptare" de bani, daruri, valori;

- făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public sau asupra unui funcţionar;

- acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă să se fi comis înainte sau concomitent cu îndeplinirea de către funcţionarul pe lângă care s-a promis că se va interveni a actului vizat de cumpărătorul de influenţă.

Instanţa de fond a reţinut că acuzaţia de trafic de influenţă este cel puţin inedită, prin prisma faptului că aşa zisul "traficant de influenţă" se pare că nici măcar nu avea cunoştinţă despre discuţiile care se purtau cu privire la numirea în funcţie de director ANAR al numitului I., ca efect al pretinsei sale influenţe.

Probatoriul administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, reprezentat în esenţă de convorbirile telefonice, nu a evidenţiat existenţa vreunei acţiuni a inculpatului de pretindere (şi nici de primire sau acceptare a unei promisiuni), cu privire la o sumă de bani sau la alte foloase, tot astfel cum nu s-a reliefat nici existenţa vreunei acţiuni sau inacţiuni prin care acesta să fi lăsat să se creadă ca ar putea exercita vreo influenţă asupra ministrului Mediului Apelor şi Pădurilor de la acea dată, astfel cum a susţinut acuzarea.

Deopotrivă, Înalta Curte, secţia penală a constatat că în ceea ce priveşte eventuala pretindere de către A. a sumei de 500.000 RON, deşi reprezintă un important pilon al acuzaţiei, nu se identifică niciun pasaj în rechizitoriu în care să se facă referire la modalitatea în care această pretindere a avut loc, lipsind anumite elemente de fapt esenţiale, care nu pot fi lămurite prin coroborarea niciunui mijloc de probă dintre cele enumerate, respectiv: când s-au pretins acei bani, când a fost acceptată promisiunea, cum s-a determinat suma care s-a pretins, când trebuiau remişi banii.

În vederea aflării adevărului şi fundamentării soluţiei pronunţate în cauză, Înalta Curte, secţia penală a analizat depoziţiile martorilor audiaţi şi de către parchet şi în mod nemijlocit de către instanţă.

În acest sens, a fost avută în vedere depoziţia celui care trebuia să fie beneficiarul traficului de influenţă exercitat de inculpatul A., respectiv martorul I. care a arătat că, în contextul în care el însuşi avea dubii în ceea ce priveşte numirea sa ca director la Apele Române, fără a da nici un fel de explicaţii sau detalii sau alte lucruri, ştie că B. a pomenit de dl. A., nu ştie ce anume a spus, că era preşedinte al Consilului Judeţean, prefect, însă alte chestiuni nu s-au mai discutat cu privire la domnul A.. A mai arătat martorul că el personal nu l-a întâlnit niciodată direct pe dl. A. şi numele inculpatului nu i-a fost indicat în discuţia cu inculpatul B. ca persoana care ar urma să intervină pentru el.

Din depoziţia martorului K. a rezultat faptul că are o relaţie de prietenie de 10 ani cu dl. A., iar pe dl. B. îl cunoştea de aproximativ 3 ani de zile în contextul unei relaţii de afaceri, iar pe dl. C. l-a văzut sigur de 2 ori.

A arătat martorul că nu a purtat niciodată nicio discuţie şi în niciun context despre posibilitatea sau despre susţinerea candidaturii vreunei persoane ca director la Apele Române, s-a întâlnit într-adevăr cu B., însă nu i-a solicitat niciodată B. să îi dea domnului A. vreo sumă de bani. A precizat că nu a purtat niciodată vreo discuţie cu dl. A. despre dl. I. şi nici nu ştie dacă dl. A. îl cunoaşte pe acesta.

Martorul a confirmat întâlnirea cu B. pentru că trebuiau date specificaţii tehnice, anvelope camioane unui prieten comun, însă acest prieten comun nu era A., ci era dl. R.. Martorul a precizat că l-a văzut pe I. o singură dată, crede în zona Băneasa se afla însoţit de B. şi mai erau şi alte persoane, însă el se afla acolo în alt scop, au stat la discuţii cu aceştia maxim 5 minute însă discuţia pe care a purtat-o a avut legătură cu nişte cursuri pe care le făcuse şi dumnealui în America.

Din depoziţia martorului L., s-a reţinut că la data săvârşirii presupuselor fapte de către inculpaţi, mai exact începând cu prima săptămână din noiembrie 2019 a avut funcţia de ministru al mediului şi că îl cunoaşte pe A. din 2004, fiindu-i coleg şi prieten. A precizat că pe B. îl cunoaşte doar din mass-media, ştie că a ocupat funcţii în administraţia publică de-a lungul timpului, însă nu a avut întâlniri personale directe cu acesta niciodată, iar de C. nu a auzit, nu l-a cunoscut şi nu a vorbit cu acesta niciodată. A arătat faptul că dl. A. nu i-a solicitat niciodată să faciliteze numirea vreunei persoane la Apele Naţionale Române şi nu a purtat niciodată vreo discuţie cu A. pe tema numirii nici a unei alte persoane, întrucât în calitatea sa de ministru al Mediului nu avea în competenţă posibilitatea numirii vreunei persoane la Apele Române.

Totodată, prima instanţă a constatat că audierea martorului O. nu relevă nici un aspect care să fie valorificat în sensul acuzaţiei adusă de parchet inculpatului A..

A arătat martorul cu prilejul audierii sale că îi cunoaşte pe inculpaţii din prezenta cauză, şi că este în relaţii de amiciţie cu toţi trei, în relaţii mai apropiate fiind cu inculpatul B.. Discuţia cu B. despre posibilitatea numirii unei persoane la ANAR, era doar parte a discuţiilor pe care le mai purta cu politicieni care mai veneau pe la el la emisiuni, însă nu a fost vorba de vreo altă înţelegere. Nu s-a discutat niciodată despre eventuale sume ce ar urma să fie plătite în situaţia în care s-ar reuşi numirea în funcţia de director ANAR a domnului I. şi că dl B. i-a spus că el nu are nicio şansă pentru că este din G.. A precizat martorul că s-a întânlnit cu A. la hotel Central din Piatra Neamţ, avea CV-ul la el, i l-a prezentat şi totodată, l-a întrebat dacă există vreo posibilitate să îl susţină pe I. în funcţia de director ANAR, iar acesta a spus că este exclus sau că funcţia este rezervată pentru cineva din Mureş sau el a tras ulterior această concluzie şi oricum i-a dat CV-ul înapoi atunci pe loc.

Cu referire la martorul K., a precizat că s-au mai întâlnit împreună atât el, cât şi dl K., cât şi dl A., însă niciodată nu au purtat discuţii pe tema numirii cu excepţia celei precizate anterior şi că aceea a fost singura discuţie cu dl A.. Cu referire la inculpatul C., a arătat că nu a purtat însă niciodată discuţii pe tema numirii vreunei persoane ca director la ANAR.

Prima instanţă a apreciat ca fiind irelevantă depoziţia martorului P., având în vedere că acesta a arătat că îi cunoaşte doar pe inculpaţii B. şi C. şi nu poate afirma că este în relaţie de prietenie cu aceştia şi că nu a participat la nicio discuţie cu dnii B. şi C. şi nici nu i s-a relatat în vreo anume situaţie despre posibilitatea sau susţinerea unei persoane în funcţia de director general la Apele Române.

În consecinţă, Înalta Curte, secţia penală a constatat că nu există nicio probă care să dovedească faptul că cei doi inculpaţi B. şi A. s-ar fi întâlnit, ar fi discutat, s-ar fi înţeles, ca primul să cumpere influenţa celui de-al doilea în sensul în care să faciliteze numirea în funcţia de director ANAR a martorului I., iar acesta a acceptat şi mai mult decât atât a pretins şi suma de 500.000 de RON.

Totodată, s-a reţinut că acuzaţiile nu au fost dovedite în niciun mod, în condiţiile în care sarcina probei aparţine organului de urmărire penală, în timp ce inculpatul nu este obligat nici măcar să-şi probeze nevinovăţia, deoarece s-ar ajunge la încălcarea tuturor principiilor procesului penal, motiv pentru care prima instanţă a reţinut ca temei al achitării inculpaţilor A., B. şi C., dispoziţiile art. 16 lit. a) din C. proc. pen., întrucât fapta nu există.

B. JUDECATA ÎN APEL

Împotriva sentinţei penale nr. 174 din data de 2 mai 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021, în termen legal, a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2022, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu, la data de 12 septembrie 2022.

I. Procedura în faţa Completului de 5 Judecători

Prin încheierea din data de 12 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, analizând cererea de probatorii formulată de reprezentantul Ministerului Public, constatând a fi pertinentă, utilă şi concludentă în examinarea apelului declarat în cauză, în temeiul art. 420 alin. (5) şi (11) din C. proc. pen., raportat la art. 100 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. a încuviinţat proba cu înscrisuri, precum şi proba testimonială constând în reaudierea martorilor I., O. şi K..

Totodată, instanţa a luat act de manifestarea de voinţă exprimată în şedinţă publică de intimaţii inculpaţi A., B. şi C. în sensul că nu doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de apel.

La termenul din data de 10 octombrie 2022, având în vedere probatoriul încuviinţat prin încheierea de şedinţă din 12 septembrie 2022, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a dispus începerea cercetării judecătoreşti cu audierea martorului I..

În vederea continuării administrării probei testimoniale cu martorii K. şi O., a fost acordat termen la data de 7 noiembrie 2022.

La termenul din data de 7 noiembrie 2022, având în vedere probatoriul încuviinţat prin încheierea de şedinţă din 12 septembrie 2022, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a dispus continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorului K..

La termenul din data de 5 decembrie 2022, a fost audiat martorul O..

La acelaşi termen de judecată, la interpelarea instanţei, apărătorii aleşi ai intimaţilor inculpaţi şi reprezentantul Ministerului Public au arătat că nu mai au cereri de formulat, excepţii de invocat ori alte probatorii de solicitat în cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori probatorii de administrat, în temeiul art. 420 alin. (6) coroborat cu art. 387 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a declarat terminată cercetarea judecătorească şi constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbateri.

Susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi ale apărătorilor aleşi ai intimaţilor inculpaţi A., B., C. făcute cu ocazia dezbaterilor în apel, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate în detaliu în încheierea de şedinţa din data de 5 decembrie 2022, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie. În baza art. 391 alin. (1) C. proc. pen., a fost stabilit termen pentru pronunţare la data de 9 ianuarie 2023 şi ulterior la data de 25 ianuarie 2023.

II. Sinteza criticilor formulate

Prin motivele scrise de apel, dar şi prin susţinerile orale formulate în faţa instanţei de control judiciar, Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat sentinţa apelată, sub două aspecte:

- greşita achitare a inculpaţilor A., B. şi C. pentru infracţiunile deduse judecăţii, respectiv, infracţiunile de trafic de influenţă, cumpărare de influenţă şi instigare la cumpărare de influenţă;

- respingerea nemotivată a cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet la finalul cercetării judecătoreşti.

a. Prin criticile formulate, în esenţă, acuzarea a susţinut că întreaga motivare a instanţei este afectată de o apreciere incompletă sau înlăturare nejustificată, sub aspectul lipsei de relevanţă, a probelor administrate în cauză.

Fundamentul soluţiei pronunţate de instanţa de fond cu privire la inexistenţa infracţiunilor dedusese judecăţii are la bază concluzia lipsei conivenţei infracţionale între inculpaţii C. şi B. cu privire la numirea preferenţială a unei persoane în funcţia de director general la A.N.A.R. şi a vreunei legături infracţionale dintre acesta din urmă şi inculpatul A., presupusul autor al traficului de influenţă, în ansamblul activităţii infracţionale descrise în actul de acuzare.

S-a susţinut în cuprinsul motivelor de apel că toate probele administrate în cauză (inclusiv procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice) au fost constatate ca legale în cadrul procedurii de cameră preliminară, astfel încât se impunea analiza lor de către judecătorii fondului, iar nu ignorarea lor ab initio. Conţinutul lor este relevant tocmai pentru aspectele cu privire la care s-a reţinut de către prima instanţă că ar reprezenta simple supoziţii sau aspecte nedovedite.

S-a arătat că interesul inculpatului C., ca administrator de societate comercială ce avea în derulare contracte cu A.N.A.R. şi intenţiona încheierea şi în viitor a unor astfel de contracte, descris în detaliu în cuprinsul rechizitoriului, pentru numirea unei persoane agreate, I., în funcţia de director general al A.N.A.R., este afirmat tranşant chiar de acesta:

"Avem două posturi … care îs discutate… şi sume şi tot.. îi rezolvat (...) Păi ăla mare de la ANAR şi cu directorul de la Minister. Nici nu ne trebuie altele.. (...) Nici nu ne trebuie altele, alea ne interesează pe noi ..". (convorbire din data de 6.11.2019).

S-a apreciat că analiza convorbirilor telefonice dintre C. şi H. nu poate conduce la concluzia că discuţiile dintre cei doi se referă la traiul în comun. Din simpla interpretare gramaticală reiese că nu se exprimă o dorinţă, o speranţă a celor doi, păstrată în cadrul familial, ci o dare de seamă cu privire la acţiuni concrete desfăşurate în legătură cu postul de director general al A.N.A.R. Din conţinutul acestor convorbiri reiese că interesul inculpatului de a numi persoane agreate în funcţii de conducere (iniţial se dorea şi un post pentru inculpatul B.) era urmărit în mod efectiv, prin discuţii cu decidenţi politici.

S-a arătat că, în ordine cronologică, sunt reprezentative convorbirile telefonice care au avut loc în datele de 7.11.2018, 12.11.2018, 18.11.2018, 21.11.2018, 26.11.2018, 27.11.2018, 5.12.2011, iar formulările inculpatului nu lasă loc de îndoială cu privire la intenţiile sale de a influenţa numirea urmărită:

"Cu omul nostru, unde trebuie... Să puie pe cine vrem noi, acolo..."; "să vedem dacă ... putem să-l ... punem pe S.!"; "Asta-i ok! Acuma mere .. eu sper mâine sau poimâine să fie numirea. No ! Şi i-am dat ce-o trebuit să dau ... "; "Sper mâine sau poimâine să-l numească pe acesta... Apoi îţi spun ...şi aşa spun, că după aia chiar mă liniştesc. "; "Crede că luni se vor face schimbările ...Azi o fost şi la ministru, tot îi clar... Şi o zis că săptămâna viitoare este cum am planificat noi totul, da... ".

De asemenea, reiese că inculpatul se aştepta şi era dispus să ofere bani pentru a-şi atinge scopul "Îl punem pe VLAD pe... ce-o fost aicea... să vedem cât cer ăştia, îl pune pă ăsta şi gata.. Na. . Asta mere consilier şi am încheiat treaba.. " (4.11.2019); "Acuma să vedem dacă o fost acceptat tot ce s-o zis... să vedem cât şi ce!", "Avem două posturi., care îs discutate., şi sume şi tot.. îi rezolvat" (5.11.2019); "Adică să-l văd numit o dată şi pe funcţie şi după aia chiar nu-mi mai fac probleme de nici o culoare.. Tu n-ai văzut câte promisiuni am avut din toate părţile? Şi până la urmă o fost cum o fost. Acuma no.. Zice că din toate părţile e ok... Ăştia îs flămânzi toţi, îţi dai seama..."

În cuprinsul motivelor de apel formulate de Ministerul Public s-a susţinut că instanţa de fond nu a argumentat rezonabil motivul pentru care afirmaţiile inculpatului, interceptate şi redate în cauză, ar fi necredibile. Acestea privesc în mod vădit fondul cauzei şi stabilesc, fără îndoială, scopul şi mobilul faptei precum şi faptul că a existat o rezoluţie infracţională, rezoluţie care a şi fost pusă în practică, iar în cadrul acestor discuţii, C. oferea o dare de seamă cu privire la demersurile sale şi la conţinutul convorbirilor purtate cu B..

S-a mai arătat că, dacă se au în vedere, astfel cum a procedat instanţa de fond, doar discuţiile dintre inculpaţi, faptele reţinute în sarcina acestora apar ca lipsite de suport probator, însă coroborate cu discuţiile dintre inculpatul C. şi H. şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, acestea contribuie în mod esenţial la dovedirea infracţiunilor.

Astfel, din toate aceste probe rezultă că, în data de 4.11.2019, C. i-a comunicat lui H. că, în urma discuţiilor cu B., s-a hotărât să "îl punem pe VLAD pe... ce-o fost aicea...să vedem cât cer ăştia. îl pune pă ăsta şi gata.. Na. . Asta mere consilier şi am încheiat treaba.."

În data de 6.11.2019, I. s-a întâlnit cu O.. Ambii au susţinut, în declaraţiile de martor date în cursul urmăririi penale, că motivul acestei întâlniri, intermediată de inculpatul B., a fost o eventuală numire a primului în funcţia de director al ANAR.

Mai mult, O. a arătat că inculpatul B. l-a rugat să vorbească cu I. întrucât ştia că este apropiat de A. şi de alte persoane din mediul politic, de care depindea, în mod esenţial, această numire. A confirmat, de asemenea, că ulterior, s-a întâlnit cu A. şi i-a dat CV-ul lui I..

În aceeaşi zi, 6.11.2019, B. s-a întâlnit cu A., aspect confirmat de inculpatul B. în discuţiile cu inculpatul C. (6.11.2019, ora 19:14:15 "acuma mă duc să mă văd cu domnul A..) şi T. (07.11.2019 ora 13:18:39 "mă duc mă întâlnesc cu A., zic bă salutări de la Q. că, uite am vorbit cu el mai înainte..").

Scopul acestei întâlniri este confirmat chiar de inculpatul C. în data de 6.11.2019, în convorbirea de la ora 20:00:08 (45 de minute după ce discutase cu B.). Este evident din această discuţie că H. s-a interesat de soarta numirilor vizate, iar inculpatul, după ce a confirmat că B. tocmai se întâlneşte cu A., i-a dat asigurări că totul este în regulă.

În fapt, inculpatul B. a fost cel care a purtat discuţiile concrete cu inculpatul A. şi a fost interfaţa inculpatului C. în toate acţiunile sale, astfel cum reiese chiar din discuţiile acestuia, inclusiv după data de 6.11.2019.

Fiind invocate, cu titlu de exemplu, convorbirile telefonice din datele de 18.11.2019, 20.11.2019, s-a arătat că, potrivit afirmaţiilor lui B. din convorbirile interceptate în cauză, în Piatra Neamţ avea programate în acel sfârşit de săptămână "două trei întâlniri pe care nu le ştiu...şi am să ţi le povestesc, când ne întâlnim, că e vorba chiar de una cu posibilul meu şef, adică cu posibilul meu care este deja şef..la Iaşi..." (convorbire din data de 21.11.2019, ora 13:15:36). Referirea inculpatului era la L., şeful J. Iaşi şi cel care ocupa funcţia de ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor, în subordinea căruia se afla şi ANAR, instituţie unde B. era angajat la acea dată.

In fapt, s-a întâlnit cu A. "n-am plecat că aveam nişte întâlniri, trebuia să am şi în seara asta una şi n-am avut-o ...Cu oamenii ăştia, acesta şeful de la J., trebuie să rezolv nişte lucrări, cu el, cu ...". Această concluzie se bazează pe datele oferite de B. în această discuţie, purtată în data de 24.11.2019 ora 00:09:43, cu privire la persoana cu care s-a întâlnit şi din care rezultă că era vorba de liderul J. din Neamţ (raportat la solicitarea acestuia ca B. să îl ajute în relaţia cu primarii din judeţ), persoană foarte apropiată de L.:

"Că acuma şeful cel mare al nostru îi cineva pe care l-a crescut el...", "Dar eu sper totuşi că sunt destul de destupaţi, îs mai tineri ca mine, au 40 de ani amândoi şi dacă erau nişte dobitoci nici nu stăteam de vorbă cu ei, dar îs băieţi deştepţi, şi el şi ministru ".

Prin criticile formulate, s-a arătat că probele - convorbiri telefonice şi extrase de cont - au fost analizate în rechizitoriu şi dovedesc faptul că, în data de 21.11.2019, C. "a primit ok-ul", respectiv i s-a transmis de către inculpatul B., în urma discuţiilor purtate cu A., că persoana indicată de el, I., va fi numită în funcţia de director general al ANAR, în schimbul sumei de 500.000 de RON, din care 200.000 de RON trebuiau remişi imediat, în numerar.

În mod direct, C. afirmă că el a "cerut" postul de director general al ANAR, post care la acea dată era ocupat de U.. Preţul acestei numiri era deja cunoscut atât de inculpat cât şi de H. ca fiind "500". De asemenea, inculpatul a legat în mod concret numirea "omului nostru" de remiterea unei prime tranşe ("daţi şi dă hârtia de numire") al cărei cuantum îl precizează ca fiind "200".

Coroborând aceste discuţii cu faptul că în data de 25.11.2019 H. a scos din mai multe conturi suma totală de 200.000 de RON pe care C. a luat-o cu el la Bacău ("Pân la amiază ce intră şi vedem ce, cum îi scoatem. Tu tre să stai până-i scoţi ş-apoi să pleci"), s-a concluzionat că rezultă cu evidenţă că în discuţiile din data de 21.11.2019 era vorba de sumele de 500.000, respectiv 200.000 de RON.

B. a fost singura persoană, în afară de H., cu care C. a purtat discuţii cu privire la postul de director general al ANAR. B. s-a întâlnit în datele de 6.11.2019 şi 17.11.2019 cu A., cu care a discutat despre ocuparea acestui post. În data de 20.11.2019 B. a confirmat că urmează să discute din nou pe acest subiect în Piatra Neamţ şi a promis că îl sună pe C. imediat ce are un răspuns. Tot B. a confirmat ulterior că s-a întâlnit cu A..

Potrivit convorbirilor purtate de C., în data de 27.11.2018 a fost sunat de B. ("stai că mă sună B.") care i-a spus că numirile plănuite vor avea loc ("acum m-o sunat VLAD, că-i ok şi el crede că luni se vor face schimbările... Azi o fost şi la ministru, tot îi clar ... Şi o zis că săptămâna viitoare este cum am planificat noi totul, da...).

Totodată, aprecierea instanţei de fond în sensul că nu există nicio probă care să dovedească faptul că cei doi inculpaţi - B. şi A. s-ar fi întâlnit, ar fi discutat, s-ar fi înţeles, ca primul să cumpere influenţa celui de-al doilea în sensul în care să faciliteze numirea în funcţia de director ANAR a martorului I., iar acesta a acceptat şi mai mult decât atât a pretins şi suma de 500.000 de RON, este contrazisă, în opinia parchetului, de probele cauzei.

Sunt ignorate astfel o serie de mijloace de probă - convorbirile dintre C. şi H., coroborarea celor din data de 21.11.2019 cu extrasele de cont.

In opinia parchetului, convorbirea purtată de B. cu T., consilier judeţean la acea dată, demonstrează faptul că întâlnirea cu A. a avut loc. Prin analiza conţinutului acestei convorbiri se constată că, în mediul politic din Neamţ, relaţia dintre O. şi A. era bine-cunoscută (Q. i-a spus lui B. că "ştii că ce-ţi doreai tu acuma ai putea să vorb … să vorbim cu O. şi cu A. ştii.. ").

S-a apreciat că motivarea soluţiei porneşte de la o analiză trunchiată a unor paragrafe din rechizitoriu şi, contrar susţinerilor instanţei de fond, s-a arătat că acuzarea nu a avut niciun fel de dubii cu privire la existenţa faptelor şi vinovăţia inculpaţilor.

Convorbirile telefonice, atunci când a fost posibil, au fost coroborate cu alte probe (martori, extrase de cont) tocmai pentru a se demonstra că nu se pot reţine simple discuţii, neurmate de o acţiune concretă. În rechizitoriu, a fost de altfel realizată o analiză a probatoriului, fiecare afirmaţie din actul de acuzare fiind însoţită de redarea pasajelor (din convorbiri sau interceptări) în baza cărora a fost reţinută.

A fost subliniat faptul că inculpatul B. a discutat, în trei ocazii diferite, cu A. cu privire la această numire. De fiecare dată l-a informat pe C.. În data de 21.11.2019, lui C. i s-a transmis că în schimbul numirii trebuie să remită suma de 200.000 de RON, parte din cea de 500.000 de RON solicitată. In zilele următoare, a scos din conturi această sumă de 200.000 de RON pe care i-a dat-o lui B. care pleca la Bucureşti. De la Bucureşti, în data de 27.11.2019, B. i-a comunicat lui C. că luni se va produce schimbarea planificată.

S-a arătat că, raportat la datele certe ce rezultă din probe, prin folosirea unui raţionament bazat pe prezumţii simple, rezultă că această faptă există şi a fost săvârşită de inculpat, iar folosirea de astfel de prezumţii în procesul penal este în concordanţă cu practica judiciară română şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În susţinerea motivului de apel a fost invocată hotărârea Salabiaku vs. Franţa din 7 octombrie 1988 potrivit căreia Curtea a considerat că, în anumite domenii, utilizarea unor prezumţii de fapt pentru a stabili vinovăţia unei persoane nu contravine prezumţiei de nevinovăţie a acesteia.

Totodată, s-a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 47/2016 şi Decizia nr. 633/2018, precum şi jurisprudenţa instanţelor, respectiv a Curţii de Apel Oradea, fiind redate pe larg, consideraţii din cuprinsul unei decizii de speţă, referitoare la prezumţiile simple.

S-a apreciat ca fiind relevantă, chiar dacă nu sub aspect probatoriu direct, existenţa unui mod de operare similar al inculpatului C., în legătură cu activitatea firmei sale, prin comiterea unor fapte cu privire la care s-a pronunţat de către o instanţa judecătorească a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare, nedefinitivă.

b. Cel de al doilea motiv de apel vizează modalitatea în care instanţa de fond a soluţionat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor atribuite celor trei inculpaţi.

S-a indicat faptul că, în primă instanţă, la termenul de judecată din data de 03.03.2022, parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor deduse judecăţii, în temeiul dispoziţiilor art. 363 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. şi art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., astfel:

- pentru inculpatul C., din infracţiunea de instigare la cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 292 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, în infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen., în referire la art. 6 din Legea 78/2000.

- pentru inculpatul B., din infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, în complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 292 alin. (1) din C. pen., în referire la art. 6 din Legea 78/2000.

A fost criticat faptul că prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa de fond a respins ca nesusţinută şi neîntemeiată cererea parchetului, fără a se regăsi în conţinutul acesteia o motivare a acestei dispoziţii, motiv pentru care s-a apreciat ca necesară reiterarea acestei cereri în cuprinsul motivelor de apel.

În opinia parchetului, probele administrate susţin existenţa infracţiunii de cumpărare de influenţă, însă, datele cauzei cu privire la modul de participare a fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, B. şi C., conturează participarea acestora într-o altă formă juridică decât cea reţinută în actul de sesizare.

Fapta inculpatului C. de a solicita inculpatului B. să promită sume de bani autorului traficului de influenţă, pentru propriul său interes se integrează în tipicitatea infracţiunii de cumpărare de influenţă. Ajutorul solicitat şi dat de inculpatul B. a fost determinat de posibilitatea reală a celui din urmă de a se întâlni şi de a discuta despre interesul inculpatului C., în virtutea relaţiilor apropiate pe care le avea cu A..

Faţă de criticile formulate, s-a solicitat, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice în sensul admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice pentru inculpaţii C. şi B. şi al condamnării inculpaţilor C., B. şi A. pentru infracţiunile de cumpărare de influenţă, complicitate la cumpărare de influenţă şi, respectiv, trafic de influenţă.

III. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 din C. proc. pen. cu referire la art. 420 din C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

a. Primul motiv de apel vizează greşita achitare a inculpaţilor A., B. şi C. pentru infracţiunile deduse judecăţii, respectiv, infracţiunile de trafic de influenţă, cumpărare de influenţă şi instigare la cumpărare de influenţă.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat, în cadrul apelului formulat în cauză, soluţia pronunţată de către prima instanţă cu privire la faptele reţinute în sarcina intimaţilor inculpaţi, considerând, în esenţă, că în ceea ce priveşte activitatea acestora, contrar celor reţinute de prima instanţă, în cauză sunt întrunite condiţiile existenţei infracţiunilor de trafic de influenţă şi de cumpărare de influenţă (aceasta din urmă în forma participaţiei penale).

Astfel, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului C. că, în perioada 4 noiembrie-27 noiembrie 2019, i-a solicitat inculpatului B. să îi promită inculpatului A., persoană ce a lăsat să se creadă că are influenţă asupra Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, remiterea sumei de 500.000 de RON pentru a-l determina pe acest ministru, ca, în baza atribuţiilor legale, să numească o persoană indicată de B. în funcţia de director general al Administraţiei Naţionale Apele Române. De asemenea, l-a ajutat pe inculpatul B. să facă această promisiune, prin asigurarea fondurilor pentru plata promisă. În drept, s-a apreciat că aceste fapte întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de cumpărare de influenţă în forma de participaţie a instigării prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În sarcina inculpatului B. s-a reţinut că, în perioada 4 noiembrie -27 noiembrie 2019 i-a promis lui A., persoană ce a lăsat să se creadă că are influenţă asupra ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, remiterea sumei de 500.000 de RON pentru a-l determina ca, în baza atribuţiilor legale, să numească o persoană indicată de inculpat, în funcţia de director general al Administraţiei Naţionale Apele Române, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., în sarcina acestuia s-a reţinut prin rechizitoriu faptul că, în perioada 4.11.2019 - 27.11.2019, lăsând să se creadă că are influenţă asupra ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, a pretins pentru sine suma de 500.000 de RON de la inculpatul B., promiţând că îl va determina pe acesta să numească, în baza atribuţiilor legale, o persoană indicată de inculpatul B., în funcţia de director general al Administraţiei Naţionale Apele Române, acţiuni ce au fost circumscrise în drept infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen.

În cauză, potrivit susţinerilor parchetului, hotărârea infracţională de săvârşire a faptelor a fost determinată de interesul economic al inculpatului C., administrator al S.C. D. S.R.L. Bistriţa, societate care derula în cursul anului 2019 mai multe contracte privind executarea de lucrări hidrotehnice în beneficiul Administraţiei Naţionale Apele Române, instituţie publică de interes naţional, cu personalitate juridică, având ca scop cunoaşterea, protecţia, punerea în valoare şi utilizarea durabilă a resurselor de apă, monopol natural de interes strategic, precum şi administrarea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor, apreciindu-se că în aceste condiţii inculpatul avea interes ca această funcţie să fie ocupată de o persoană pe care să o poate controla pentru a-şi asigura atât obţinerea de contracte, cât şi decontarea lucrărilor efectuate.

Totodată, s-a arătat că prezintă relevanţă traseul profesional al inculpatului B., respectiv că în data de 8.06.2018 inculpatul B. a fost detaşat în funcţia de consilier la Administraţia Naţională Apele Române de la S.C. E. S.R.L. Piatra Neamţ, societate administrată de F.; în perioada 20.08.1018 - 31.01.2019 a fost delegat în funcţia de director al Administraţiei Bazinale de Apă Siret, iar în perioada 05.02.2019 - 05.08.2019 în cea de director al Departamentului Dezvoltare Investiţii din cadrul ANAR şi că după încetarea delegării, şi-a continuat activitatea în calitate de inginer în cadrul acestui departament până în data de 15.10.2019, când a fost detaşat ca inginer în cadrul Administraţiei Bazinale de Apă Siret (ABA Siret).

S-a susţinut că, în acest context, începând cu vara anului 2019, cei doi inculpaţi, prin discuţii purtate cu reprezentanţi ai G., aflat la guvernare, au încercat să determine numirea inculpatului B. în funcţia de director general al Administraţiei Naţionale Apele Române, demersuri care nu au avut rezultatul dorit.

S-a arătat că, ulterior, după învestirea Guvernului condus de V., ca urmare a adoptării moţiunii de cenzură împotriva guvernului anterior, cei doi inculpaţi au hotărât ca persoana pe care o vor sprijini să devină director general să fie I., director tehnic în cadrul A.B.A Siret.

În acest sens, inculpatul B. a discutat în mod direct cu inculpatul A., deputat în Parlamentul României şi preşedintele J., acesta lăsând să se înţeleagă că are influenţă pe lângă noul ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor, numit în funcţie în data de 4 noiembrie 201 şi îl va determina să îl numească pe I. în funcţia de director A.N.A.R., pretinzând pentru acest demers suma de 500.000 de RON, solicitare care a fost acceptată de inculpatul C..

Potrivit rechizitorului, la data de 6 noiembrie 2019 au fost stabilite în principiu solicitările fiecărei părţi, respectiv posturile de conducere şi suma pretinsă, neexistând un angajament ferm, iar în perioada 17-22 noiembrie 2019, în urma unor discuţii purtate între A. şi B. au fost stabilite definitiv toate elementele înţelegerii: postul de conducere urmărit de C., suma pe care trebuia să o plătească şi modul în care urma să fie remisă.

În primul rând, prin raportare la situaţia de fapt prezentată prin actul de sesizare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată întemeiate criticile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie referitoare la greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C. şi B..

Astfel, în cauză, acţiunile descrise de rechizitoriu cu referire la inculpatul C., chiar dacă nu au fost comise în mod nemijlocit, ci printr-un intermediar, corespund unor acte de autorat, întrucât realizează acţiunea tipică din norma de incriminare (promisiunea), inculpatul fiind cel care, potrivit acuzării, avea şi interesul economic ca funcţia director general al Administraţiei Naţionale Apele Române să fie ocupată de o persoană pe care să o poate controla. Împrejurarea că promisiunea a fost făcută printr-un intermediar, respectiv inculpatul B., conferă acestuia din urmă calitatea de complice, transmiterea propunerii reprezentând un act de ajutor nemijlocit la săvârşirea infracţiunii de cumpărarea de influenţă.

Aceste împrejurări prezintă însă relevanţă doar sub aspectul acurateţei încadrării juridice a acuzaţiei formulate împotriva inculpaţilor şi a modului în care se va proceda la analiza situaţiei de fapt, întrucât Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, similar instanţei de fond, constată, aşa cum se va arăta, că nu există probe care să confirme existenţa unor acţiuni ale inculpaţilor care să se circumscrie infracţiunilor de trafic, respectiv cumpărare de influenţă.

Potrivit art. 291 alin. (1) din C. pen., infracţiunea de trafic de influenţă constă în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Fiind o infracţiune comisivă, sub aspectul laturii obiective, respectiv al elementul material, fapta se comite numai printr-o acţiune care constă în pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase patrimoniale sau nepatrimoniale, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul săvârşită de o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să înfăptuiască un anumit act în legătură cu îndatoririle sale de serviciu.

O cerinţă esenţială pentru reţinerea formei de participaţie a autoratului la infracţiunea prevăzută de art. 291 din C. pen. este nu atât elementul pretinderii, primirii sau acceptării unei sume de bani, cât mai ales aspectul tranzacţionării influenţei - reale sau pretinse - de către cel care afirmă că are o astfel de autoritate asupra unui funcţionar public şi, în considerarea acesteia, pretinde, acceptă promisiunea ori primeşte sume de bani, promiţând că îl va determina pe respectivul funcţionar să realizeze un anume act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Prin urmare, activitatea subiectului activ al infracţiunii nu se rezumă la pretinderea sau primirea de foloase necuvenite, ci ea implică şi cerinţa esenţială ca autorul să aibă ori să pretindă că are influenţă asupra unui funcţionar public, şi, totodată, să promită că îl va determina pe funcţionarul public competent, să efectueze sau să nu efectueze actul ce prezintă interes pentru cumpărătorul de influenţă.

Din analiza normei de incriminare prevăzute de art. 292 alin. (1) din C. pen., rezultă că elementul material al infracţiunii de cumpărare de influenţă constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Pentru a se reţine infracţiunea de cumpărare de influenţă, este necesar ca acţiunile incriminate - promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase să vizeze o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, şi să fie realizate în scopul determinării funcţionarului public să realizeze sau să nu realizeze acte privitoare la îndatoririle sale.

Între cele două infracţiuni există o extrem de strânsă legătură, iar în prezenta cauză, astfel cum rezultă din situaţia de fapt prezentată în rechizitoriu, acestea sunt chiar corelative, în sensul că parchetul susţine că s-ar fi realizat un acord între inculpaţii C., prin intermediul lui B., şi inculpatul A. în sensul cumpărării, respectiv traficării influenţei pe care acesta din urmă o avea asupra ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, pentru a-l determina să numească în funcţia de director general al Administraţiei Naţionale Apele Române, o persoană agreată de inculpaţi.

Deşi această corelaţie ar fi trebuit să se regăsească şi sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, pe de o parte, pentru autorul infracţiunii de cumpărare de influenţă se reţine că acesta ar fi avut iniţiativa comiterii faptelor şi i-ar fi promis inculpatul A., remiterea sumei de 500.000 de RON pentru traficarea influenţei sale, în timp ce în sarcina traficantului de influenţă, fapta nu este reţinută în forma acceptării promisiunii, ci, în cea a pretinderii pentru sine a sumei de 500.000 de RON promiţând că îl va determina pe ministrul de resort să numească o anumită persoană în funcţia de director general al Administraţiei Naţionale Apele Române.

Această lipsă de precizie a acuzaţiilor este, în realitate, consecinţa lipsei probelor din care să rezulte existenţa înţelegerii frauduloase dintre inculpatul C., prin inculpatul B., şi inculpatul A..

Contrar susţinerilor din motivele de apel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că prima instanţă a făcut o amplă analiză a mijloacelor de probă pe care parchetul şi-a fundamentat acuzaţia şi a elementelor de fapt rezultând din aceste mijloace de probă şi a relevat aspectele care decurg din cuprinsul convorbirilor telefonice, precum şi din declaraţiile martorilor date în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, prezentând şi argumentele care au concurat la formarea convingerii privind inexistenţa faptelor, cu toate consecinţele juridice ce decurg din aceasta.

Din această perspectivă, se constată că analiza conţinutului convorbirilor telefonice interceptate, dintre cei doi inculpaţi precum şi dintre aceştia şi alte persoane, invocate ca suport probator, dar şi a celorlalte probe administrate în cauză, nu determină identificarea elementelor esenţiale privitoare la momentul şi modalitatea concretă în care inculpatul B. s-ar fi întâlnit cu inculpatului A. şi i-ar fi promis acestuia din urmă remiterea sumei de 500.000 RON pentru a-şi exercita influenţa asupra ministrului de resort, în sensul de a-l convinge să numească o anume persoană în funcţia de director general A.N.A.R.

Din verificarea conţinutului convorbirilor telefonice purtate între inculpatul C. şi B., precum şi ale inculpatului C. cu partenera sa, H., care au avut loc în datele de 7.11.2019, 12.11.2019, 18.11.2019, 21.11.2019, 26.11.2019, 27.11.2019, 5.12.2019 şi pe care parchetul le consideră reprezentative, rezultă, într-adevăr, interesul inculpatului C. de numire a unei persoane agreate la conducerea Administraţiei Naţionale Apele Române "Avem două posturi … care îs discutate… şi sume şi tot.. îi rezolvat (...) Păi ăla mare de la ANAR şi cu directorul de la Minister. Nici nu ne trebuie altele.. (...) Nici nu ne trebuie altele, alea ne interesează pe noi .."(convorbire din data de 6.11.2019), intenţiile sale de a influenţa această numire:

"Cu omul nostru, unde trebuie... Să puie pe cine vrem noi, acolo..."; "să vedem dacă ... putem să-l ... punem pe S.!"; "Asta-i ok! Acuma mere .. eu sper mâine sau poimâine să fie numirea. No! Şi i-am dat ce-o trebuit să dau ... "; "Sper mâine sau poimâine să-l numească pe acesta... Apoi îţi spun ...şi aşa spun, că după aia chiar mă liniştesc"; "Crede că luni se vor face schimbările ...Azi o fost şi la ministru, tot îi clar... Şi o zis că săptămâna viitoare este cum am planificat noi totul, da...", dar şi disponibilitatea de a oferi o suma de bani în acest scop "Îl punem pe VLAD pe... ce-o fost aicea... să vedem cât cer ăştia, îl pune pă ăsta şi gata.. Na. . Asta mere consilier şi am încheiat treaba.. " (4.11.2019); "Acuma să vedem dacă o fost acceptat tot ce s-o zis... să vedem cât şi ce!", "Avem două posturi., care îs discutate., şi sume şi tot.. îi rezolvat" (5.11.2019); "Adică să-l văd numit o dată şi pe funcţie şi după aia chiar nu-mi mai fac probleme de nici o culoare.. Tu n-ai văzut câte promisiuni am avut din toate părţile? Şi până la urmă o fost cum o fost. Acuma no.. Zice că din toate părţile e ok... Ăştia îs flămânzi toţi, îţi dai seama..."

Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că probatoriul administrat în cauză se rezumă doar la dovedirea acestor acţiuni, care pot fi circumscrise unor acte de pregătire a săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă şi nicidecum elementului material al laturii obiective, respectiv promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public pentru a-l determina să realizeze sau să nu realizeze acte privitoare la îndatoririle sale.

Susţinerea parchetului în sensul că, prin B., inculpatul C. i-a şi promis inculpatului A. remiterea sumei de 500.000 RON, pentru ca acesta din urmă, având influenţă asupra ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor, să-l determine pe acesta din urmă să-l numească la conducerea A.N.A.R. pe martorul I. este lipsită de suport probator.

Acuzarea se întemeiază pe convorbirile telefonice în care B. afirmă că urmează să se întâlnească cu A., precum şi cele dintre inculpatul C. şi H. (în care îi relata conţinutul discuţiei cu B.), care au fost coroborate, "atunci când a fost posibil" (conform actului de sesizare) cu alte probe (martori, extrase de cont).

Împrejurarea că inculpatul B. a susţinut, în cadrul unor convorbiri telefonice, că urmează sau că s-a întâlnit cu A. nu constituie o probă a faptului că întrevederile au şi avut loc, fără a mai menţiona că obiectul eventualelor discuţii rămâne total necunoscut, neexistând nicio dovadă concretă referitoare la scopul întâlnirilor şi conţinutul dialogului dintre aceştia.

În legătură cu acest aspect, atât inculpatul B., cât şi inculpatul A., au arătat că s-au văzut de mai multe ori, în toamna anului 2019, însă discuţiile s-au referit doar la subiecte politice, legate de alegerile prezidenţiale ce urmau a avea loc în acel an.

Totodată, spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, se constată că în cazul inculpatului A., nu se identifică nicio convorbire sau vreo discuţie ambientală pe care acesta să o fi purtat cu inculpatul B. sau cu o altă persoană referitor la subiectul numirii directorului general al A.N.A.R.

Înalta Curte - Completul de 5 judecători reţine că, în perioadă în care se susţine că întâlnirile ar fi avut loc (respectiv la 6.11.2019, 17.11.2019, 21.11.2019), inculpatul B. se afla sub puterea mandatului de supraveghere tehnică nr. 353/21.10.2019 emis de Tribunalul Bacău, secţia penală, prelungit cu 30 de zile prin încheierea din 15.11.2019, prin care s-a autorizat nu numai interceptarea comunicaţiilor şi a oricărui tip de comunicare la distanţă, ci şi supravegherea video, audio şi prin fotografiere a acestuia.

Se constată, însă, că în cauză nu există înregistrări video, audio sau fotografii care să îi surprindă pe inculpaţi, deşi organul de urmărire penală era autorizat să le efectueze şi cunoştea, din conţinutul convorbirilor telefonice anterior interceptate (rezumate, într-adevăr, doar la afirmaţiile inculpatului B.), că acestea urmează să aibă loc.

De asemenea, deşi organele de urmărire penală aveau la dispoziţie mijloace procedurale care le permiteau să demonstreze prezenţa inculpaţilor B. şi A. în acelaşi timp şi loc, respectiv obţinerea datelor de trafic şi de localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de telecomunicaţii, şi în acest fel să încerce să facă legătura cu acţiunile inculpatului C., nu a fost utilizată metoda specială de cercetare reglementată de art. 152 din C. proc. pen.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a demonstrat nici existenţa unor acţiuni concrete ale inculpatului A., în scopul urmărit de cumpărătorul de influenţă, care ar fi permis stabilirea unei legături între aceştia.

Astfel cum s-a arătat, ca fundament probator al tezei acuzării, a mai fost invocat conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpatul C. şi partenera sa, H.. În cuprinsul rechizitoriului, s-a arătat că, în data de 25.11.2019, H. a retras din conturile firmelor pe care le controla suma de 200.000 RON pe care i-a dat-o inculpatului C.; având asupra sa această sumă s-a deplasat la Bacău unde s-a întâlnit cu inculpatul B. şi i-a remis banii. În ziua de 26.11.2019, inculpatul B., având asupra sa suma de 200.000 de RON, s-a deplasat la Bucureşti unde s-a întâlnit cu K., fără a se putea însă stabili dacă i-a predat banii pentru a fi daţi inculpatului A..

Contrar opiniei parchetului, potrivit căreia convorbirile telefonice şi extrasele de cont dovedesc faptul că în data de 21 noiembrie 2019 C. a primit ok-ul, respectiv i s-a transmis de către B., în urma discuţiilor cu A., că persoana indicată I., va fi numită în funcţia de director general al A.N.A.R., în schimbul sumei de 500.000 RON, din care 200.000 trebuiau remişi imediat, în numerar, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că nu a fost invocată şi nici instanţa nu a identificat vreo convorbire telefonică având acest conţinut purtată între inculpaţii B. şi C., deşi aceasta era modalitatea în care cei doi comunicau în mod uzual, iar la data de 21 noiembrie 2019 aceştia, potrivit datelor care rezultă tot din discuţiile telefonice, se aflau în localităţi diferite (Alba Iulia si Piatra Neamţ). De asemenea, astfel cum s-a mai arătat, Înalta Curte -Completul de 5 judecători reţine că nu există absolut nicio probă din care să rezulte că, la data de 21 noiembrie 2019, inculpatul B. s-ar fi întâlnit cu inculpatul A. sau că ar fi avut o discuţie telefonică sau prin alte mijloace de comunicare, cu conţinutul indicat de parchet.

Deşi rezultă din convorbirea telefonică dintre inculpatul C. şi partenera sa, H., că suma de bani era destinată influenţării numirii unei persoane agreate la conducerea A.N.A.R., asocierea dintre retragerile în numerar şi remiterea acestor sume de către inculpatul B., este pur speculativă, nefiind administrată nicio probă care să dovedească această susţinere.

Totodată, se reţine că, discuţia telefonică dintre inculpatul B. şi K., din data de 27 noiembrie 2019 nu furnizează elemente de fapt care să servească la constatarea existenţei faptei:

K.: Bună dimineaţa!

B.: Bună dimineaţa prieten drag! Ce faci?

K.: Uite bine, tu?

B.: Ce să fac…uite…Am vorbit cu prietenul nostru comun... K.: Da, da, da.

B.: Şi a zis să ne vedem că vreau să-i transmit ceva, vreau să-i dau ceva. Pe unde te-aş putea întâlni? Că mi-a zis că tu te vezi.

K.: Tu acum în ce zonă.

B.: Eu sunt în zona Unirii, pe aicea am intrat.

K.: După aia.

B.: Păi nu, doar sunt la volan, nu-i o problemă, pot veni oriunde…

K.: Eu încă sunt acasă, lucrez ceva. .

B.: Da. .

.

B.: Oricum.

K.: Hai că ies eu în întâmpinarea ta că oricum eu am treabă şi stăm un minut de vorbă şi după aia ne apucăm.

B.: Exact, exact, exact.

K.: Hai să facem aşa.

B.: Dar tu nu te îndrepţi spre Parlament la un moment dat, sau unde ai întâlnire cu ... ?

K.: Nu. .. O să ies eu pe drum în altă parte, dar el e foarte ocupat, c­am încercat şi ieri să ne vedem şi nu puteam.

B.: De asta, de asta, trebuia să-i dau ceva şi mi-a zis măi, uite, apelăm la bunăvoinţa prietenului nostru comun pentru că trebuie să mă văd mâine cu el şi atunci ... [râde - n.n.].

K.: Da, da, da.

B.: De asta cred, de asta te-a încălţat . . . . . . . . . .[râde - n.n] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .K.: Nu, nu, nu, lasă că eu strâng cercul de iubire, îl strângem frumos... Ţi-am zis, eu ţi-am zis ce am avut de spus, da, punct. Trag o linie şi cu asta.

B.: Da, da, da, bun ... eu sunt prin zona centrală, mă duc la mine la... că oricum trebuie să-mi vizez delegaţia, mă duc să mai vorbesc şi eu cu colegii mei de la, de la Ape şi sunt în zonă, ca să spun aşa.

…

K.: Nu, da hai să plecăm acum, hai să ne vedem la W., ca să nu ieşi tu prin aglomeraţie pe nu ştiu ce, că aicea te mişti bine de la Unirii si te întorci bine.

B.:Da. .

K.:Si ne vedem acum pentru ca eu să fiu halt când zice tovarăşul…

B.: Am înţeles. Bine, păi atunci mă îndrept spre W. îmi spui unde, unde ajung acolo, unde opresc. .

K.: Ştii unde, în parcarea aia din faţa W. că putem parca.

B.: Ok. .

K.: Am stat si m-am gândit . . . . . . . . . .[neinteligibil - n.n.]... adică cred că nai mult fac eu decât tine... Pentru că tu ai treabă, nu ştiu ce şi după asta trebuie să mă văd neapărat cu el, ţi-am zis că nici ieri şi.

B.: Am înţeles.

De altfel, cu privire la motivul întâlnirii dintre inculpatul B. şi martorul K., din data de 27 noiembrie 2022, prin rechizitoriu s-a reţinut că "nu există suficiente probe şi nu se pot administra altele care să dovedească, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că discuţia dintre B. şi K. s-a referit la suma de 200.000 de RON preluată de cel din urmă de la C." .

În plus, astfel cum se va arăta, martorul K. a prezentat motivul acestei întâlniri, susţineri care nu sunt contrazise de nicio altă probă.

Concluzionând, în ceea ce priveşte convorbirile telefonice invocate de parchet, din analiza cronologiei şi a conţinutului lor, se constată că acestea nu relevă aspecte esenţiale din care să rezulte existenţa unei înţelegeri între inculpaţii B. şi A., respectiv modul, locul şi data când aceştia s-au întâlnit, dacă s-au promis ori pretins sume de bani, cuantumul acestora, după cum nu se poate stabili existenţa vreunei acţiuni sau inacţiuni prin care A. să fi lăsat să se creadă că ar putea exercita vreo influenţă asupra ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor pentru ca acesta să desemneze o anumită persoană ca director general al A.N.A.R.

În acest context probator, nefiind dovedită nicio acţiune de promisiune a unei sume de bani transmisă unei persoane care are influenţă sau care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor pentru a-l determina să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, nefiind demonstrat că o atare persoană a pretins o suma de bani în acelaşi scop, Înalta Curte - Completul de 5 judecători constată că retragerea sumei de 200.000 de RON de către inculpatul C., prin partenera de viaţă a acestuia, H., se situează tot în sfera actelor de pregătire.

Pe lângă invocarea conţinutului convorbirilor telefonice, drept suport probator în susţinerea acuzării, parchetul a susţinut că acestea se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Înalta Curte - Completul de 5 judecători apreciază că instanţa de fond a făcut o analiză detaliată şi pertinentă a declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, analiză pe care instanţa de apel şi-o însuşeşte, urmând a prezenta aspectele relevate de către aceşti martori în cadrul cercetări judecătoreşti desfăşurate în calea de atac, din care nu rezultă însă împrejurări de fapt care să demonstreze că în cauză a fost depăşită sfera actelor pregătitoare şi s-au comis infracţiunile de cumpărare şi trafic de influenţă.

Astfel, în ceea ce-l priveşte pe martorul I., beneficiar al pretinsului trafic de influenţă, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că atât în cursul urmăririi penale (declaraţia din data de 28 mai 2020), cât şi în faţa instanţei de fond (declaraţia din data de 12 ianuarie 2022), acesta a arătat că propunerea de numire în funcţia de director al Administraţiei Naţionale a Apelor Române a venit din partea inculpatului B., care, la acea dată, era subalternul său la A.B.A. Siret, şi că acesta i-a comunicat că ar putea interveni în mediul politic pentru a favoriza numirea, însă nu i-a indicat numele vreunei persoane.

Ca urmare, la solicitarea inculpatului B., a avut o întâlnire de 10 - 15 minute cu martorul O., în holul hotelului "unde am stat aproape toată perioada detaşării la Bacău, fiind director tehnic investiţii la Administraţia Bazinală de Apă Siret", scopul acesteia "a fost să îi prezint viziunea mea ca director general la ANAR, ceea ce am şi făcut." ... "dl B. nu mi 1-a prezentat sub nicio calitate şi doar mi-a spus dacă sunt de acord să mă întâlnesc cu un cunoscut al său. În întâlnire cu o durată limitată de cca 15 min, O. m-a întrebat ce vreau să fac dacă aş fi director general ANAR, iar eu i-am răspuns în doar 2-3 cuvinte, pe care nu mi le amintesc acum. Mai arăt că în momentul în care B. mi-a cerut să ne vedem cu acel cunoscut al său mi-a indicat că obiectul discuţiei va fi poziţia de director general ANAR. Încă odată reiau chestiunea pe care am făcu-o cunoscută în alte declaraţii că eu în nici un moment nu l-am luat în serios pe dl B. şi nicidecum nu l-am luat în serios pe acel cunoscut al său (O.)" (declaraţia din 10 octombrie 2022 dată în faţa instanţei de apel).

La întrebarea reprezentantul Ministerului Public, dacă în timpul întâlnirii sale cu martorul O. s-a făcut referire la inculpatul A., martorul I. a arătat în faţa instanţei de apel că "Nu, nu s-a făcut niciun fel de referire la persoana lui A.. Precizez că mai înainte cu dl. O., B. mi-a spus că cunoaşte diverşi preşedinţi de consilii judeţene, organizaţii. Precizez că în niciuna din acele discuţii chiar dacă B. ar fi făcut referire la numele lui A., eu nu am reţinut acel nume, nu era sonor pentru mine".

În declaraţiile din datele de 8 decembrie 2020 şi 12 ianuarie 2022, martorul K. a prezentat contextul în care i-a cunoscut pe inculpaţii din prezenta cauză, respectiv că are o relaţie de prietenie de 10 ani cu inculpatul A., că pe inculpatul B. îl cunoştea de aproximativ 3 ani în contextul unei relaţii de afaceri, iar pe inculpatul C. l-a întâlnit de două ori. Martorul a susţinut că nu a purtat niciodată, în niciun context, nicio discuţie despre posibilitatea sau despre susţinerea candidaturii vreunei persoane în funcţia de director la Administraţia Naţională Apele Române. Referitor la întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul B. în urma convorbirii telefonice din data de 27 noiembrie 2019, martorul a menţionat că avea nevoie de anumite informaţii, respectiv specificaţiile tehnice ale unor anvelope de camioane care se găseau doar pe piaţa din Rusia, pentru un prieten comun, numitul R..

K. a mai susţinut că nu a purtat niciodată vreo discuţie cu inculpatul A. despre martorul I. şi că l-a văzut pe acest martor o singură dată, probabil în zona Băneasa, fiind însoţit de inculpatul B. şi de alte persoane, când s-a discutat în legătură cu anumite cursuri pe care le făcuse în America.

În depoziţia din faţa instanţei de apel (din data de 7 noiembrie 2022), martorul a arătat că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză, şi la întrebările reprezentantului Ministerului Public referitoare la relaţia sa cu inculpatul B., a precizat că:

"De la prima întâlnire cu B. am stabilit că acesta este interesat de nişte cauciucuri din piaţa Rusiei, aşa l-am şi cunoscut de la parteneri de-ai mei, cu care am terenuri în judeţul Prahova, com. Valea Doftanei.

Trebuia să vină partenerul meu în ţară, ceea ce s-a întâmplat, care deţine dublă cetăţenie, română şi ucraineană şi urma să fie cazat la hotelul X. în mun. Bucureşti. În discuţia telefonică avută cu B., trebuia să stabilim locul întâlnirii şi să îi aduc specificaţiile de la partenerul meu din Ucraina cu privire la ceea ce îl interesa.

Întrebare: Când l-aţi cunoscut pe B. şi în ce împrejurare?

Răspuns: Pe B. l-am cunoscut fix de la acest partener ucrainean şi de la alţi prieteni, la Y., partenerul meu numindu-se R.."

De asemenea, la întrebarea adresată de reprezentantul Ministerului Public "îl cunoaşteţi pe I. şi dacă da în ce împrejurări l-aţi cunoscut?", martorul a arătat că "L-am întâlnit o dată pe I., întâmplător, în zona de Nord a capitalei. B. mi-a făcut cunoştinţă cu acesta la acea dată".

În consecinţă, se constată că şi în faţa instanţei de apel, atât martorul I., cât şi martorul K. au susţinut aspectele prezentate în mod constant în declaraţiile anterioare şi nu au fost relevate împrejurări care să confirme situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu.

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi, în acord cu prima instanţă, constată că nici declaraţiile martorului O. nu relevă vreun aspect care să fie valorificat în sensul acuzaţiei aduse inculpaţilor.

Astfel, martorul a arătat (declaraţia din data de 15 mai 2020, respectiv din data de 3 februarie 2022) că, în cursul unei deplasări la Bucureşti, după ce Guvernul fusese demis, a abordat subiectul referitor la eventualitatea numirii unui nou director la A.N.A.R., întrucât auzise de la televiziunea locală despre diversele scandaluri existente, întrebându-l pe inculpatul B. dacă nu există posibilitatea numirii unei persoane care să pună practic capăt conflictului. Întrucât inculpatul i-a comunicat că ştie o persoană serioasă, de încredere, dar care nu are conexiuni politice, martorul i-a solicitat un C.V., iar ulterior, s-a întâlnit cu aceasta, respectiv cu I., la un hotel din Bacău şi au discutat despre posibilitatea numirii în funcţia de director A.N.A.R.

Martorul a precizat că nu s-a pus niciodată problema unor eventuale sume de bani ce ar urma să fie plătite în situaţia în care s-ar reuşi numirea în funcţia de director A.N.A.R. a lui I.. La interval de câteva zile, martorul l-a sunat pe inculpatul A., care la acea dată era preşedintele J., s-a întâlnit cu acesta la hotelul Central din Piatra Neamţ, i-a prezentat CV-ul numitului I. şi l-a întrebat dacă există vreo posibilitate să îl susţină în funcţia de director A.N.A.R., inculpatul replicându-i că este exclus.

În faţa instanţei de apel, la data de 5 decembrie 2022, martorul O. a arătat că "îi cunosc pe inculpaţii din prezenta cauză, iar cu referire la numirea unui director la A.N.A.R., arăt următoarele:

Mă deplasam spre capitala cu B., după căderea guvernului condus de G.., iar la radio ascultam diverse opinii cu privire la numirile de la A.N.A.R. Eu sunt investitor şi construiesc centre de radio terapie, investesc şi in presa locală.

Precizez ca mergeam cu dl B. care lucra la Bucureşti, iar eu, pentru că nu aveam permis de conducere, i-am solicitat să mergem împreună.

In contextul discuţiei de la radio, l-am întrebat pe dl B. dacă nu se găseşte o persoana serioasă care să conducă ANAR, fără să mai fie scandal.

Dl B. a spus că ştie o anumită persoană, dar aceasta nu va fi numita niciodată pentru ca nu are sprijin politic.(…).

Mi s-a citit declaraţia dată în cursul urmării penale, în care am arătat ca dl B. a discutat cu mine despre numirile de la A.N.A.R., cunoscând ca mă înţeleg bine cu dl. A., şi arăt că eu am deschis discuţia despre aceste numiri. Am discutat cu dl. B., cunoşteam că acesta lucrase în cadrul acestei instituţii.

Revenind la discuţia cu dl. B., arăt că eu i-am spus că cunosc oameni de afaceri şi politicieni, şi am putea să facem lobby pentru a numi un om serios la conducea ANAR.

În acest context, l-am rugat pe B. să îmi dea un CV al persoanei la care făcuse referire. Nu îmi amintesc dacă CV l-am primit de la B. sau de la I., dar ştiu că m-am întâlnit cu acesta din urmă în restaurantul unui Hotel din Bacău, am stat de vorbă 5 minute, l-am întrebat daca este de acord să fac lobby, pentru a fi numit în funcţia de director general la A.N.A.R. Acesta a zâmbit, spunându-mi nu are nicio susţinere politică. La aceasta întâlnire B. nu a fost prezent.

Mi s-a citit declaraţia din cursul urmării penale, prin care am declarat că şi dl B. ar fi fost prezent. Arăt că în acest moment nu îmi amintesc cu certitudine dacă acesta a fost prezent.

Referitor la discuţiile pe care le-a avut cu incupatul A., martorul a arătat că "l-am sunat a doua zi pe A., care deţinea funcţia de preşedinte al J. Neamţ pentru a-i prezenta CV lui I.. Nu i-am spus de ce vreau să ne întâlnim, l-am invitat la o cafea. întrucât, aşa cum am arătat, lucram in presa, obişnuiam sa mă întâlnesc cu acesta, dar fiind faptul că era implicat în politică. A. mi-a spus că este la masa cu nişte prieteni şi m-a invitat la hotelul central din Piatra Neamţ.

M-am deplasat la hotel Central, aici A. se afla la masă cu mai multe persoane, între acestea recunoscându-l pe K., iar inculpatul mi-a cerut să vorbesc de fată cu toată lumea. In aceste condiţii i-am relatat despre discuţia cu B., i-am spus ca am auzit că I. este o persoană serioasă şi am vrut să îi înmânez CV-ul. A. mi-a spus că este exclus aşa ceva, că nu se face aşa ceva, fiind funcţii care se hotărăsc in guvern, şi că pe el nu il interesează aşa ceva. Pe mine m-a supărat modul în care mi-a restituit CV-ul lui I.."

În legătură cu numirea unei persoane ca director general la A.N.A.R., martorul a arătat că "nu am avut alte discuţii cu K. în legătură o eventuală numirea la conducerea A.N.A.R. Nu cunosc ca de aceste numiri să fi fost interesată şi o altă persoană, respectiv C.. Am aflat ulterior din presă acest lucru."

La întrebarea reprezentantului Ministerului Public - Direcţia Naţională Anticorupţie "În cursul urmării penale, aţi afirmat că A. v-ar fi comunicat că funcţia de director ANAR este rezervată pentru filialele din Ardeal. Care este adevărul?", martorul a arătat că "îmi amintesc că A. mi-a spus să mă uit in istoricul A.N.A.R. şi să vad dacă vreodată a avut director din Moldova, pentru că de obicei Apele Române şi ROMSILVA sunt rezervate Z., atunci când sunt la guvernare.

Lipsite de relevanţă sub aspectul acuzaţiilor formulate sunt şi depoziţiile martorului L., persoană care, la data presupuselor fapte, deţinea funcţia de ministru al mediului, apelor şi pădurilor. În declaraţia din 12 ianuarie 2022, dată în faţa instanţei de fond, martorul şi-a menţinut declaraţia din cursul urmăririi penale şi a arătat că dintre inculpaţi îl cunoaşte pe doar pe A. din anul 2004, fiind coleg şi prieten, despre inculpatul B. auzind doar din mass-media. Martorul a indicat faptul că inculpatul A. nu i-a solicitat niciodată să faciliteze numirea vreunei persoane la A.N.A.R. Astfel, a arătat că "Nu am purtat niciodată vreo discuţie cu dl A. pe tema numirii nici a unei alte persoane, întrucât în calitatea mea de ministru al mediului nu aveam în competenţă posibilitatea numirii vreunei persoane la Apele Române. Doar pentru situaţia în care existau probleme pentru a fi rezolvate şi primeam semnale în acest sens de la colegi, sesizam ori Corpul de Control ori colegii secretari de stat din subordine sau alte persoane abilitate să rezolve."

De asemenea, martorul P. (audiat în cursul urmăririi penale la data de 8 decembrie 2020 şi în faţa primei instanţe, la data de 12 ianuarie 2022), a precizat că "nu am participat la nicio discuţie cu d-nii B. şi C. şi nici nu mi s-a relatat în vreo anume situaţie despre posibilitatea sau susţinerea unei persoane în funcţia de director general la Apele Române. Nici dl C., nici dl B. nu mi-au relatat, în discuţiile pe care le-am avut cu aceştia, aspecte care îl vizează pe dl A.."

Astfel cum rezultă din cele anterior prezentate, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu oferă elemente de fapt care, coroborate cu cele de deja reţinute (respectiv interesul inculpatului C. de promovare la conducerea Administraţiei Naţionale Apele Române a unei persoane agreate de acesta şi disponibilitatea de a oferi o suma de bani în acest sens), să demonstreze existenţa faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor. Dimpotrivă, din declaraţiile martorilor rezultă faptul că, în urma discuţiei cu inculpatul B., martorul O. a fost cel care l-a abordat pe inculpatul A., prezentându-i C.V.-ul martorului I., context în care inculpatul a exclus orice posibilitate de a interveni în procedura de numire.

Faţă de considerentele anterioare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că în cauză nu există un material probator care să evidenţieze existenţa unor acţiuni ale inculpaţilor C., prin intermediul lui B., şi A. de promisiune, respectiv acceptare a unei promisiuni sau de pretindere a unei sume de banii sau la alte foloase, după cum nu se identifică vreo acţiunea prin care inculpatul A. să fi lăsat să se creadă că are influenţă asupra ministrului Mediului, Apelor si Pădurilor şi că îl va determina pe acesta să numească o anumită persoană în funcţia de director general al A.N.A.R., astfel cum a susţinut acuzarea.

Prin urmare, inexistenţa unor mijloace de probă din care să rezulte cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) din C. proc. pen. că inculpaţii B., C. şi A. au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, determină instanţa de control judiciar să constate inexistenţa faptelor pe care, în norma de incriminare, le descrie verbum regens, respectiv fapta de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului C. în forma instigării şi a inculpatului B. în forma autoratului şi trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului A. şi, pe cale de consecinţă, să menţină ca legală şi temeinică soluţia instanţei de fond dispusă în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., de achitare a celor trei inculpaţi.

b. Cel de-al doilea motiv de apel formulat de Ministerul Public vizează modalitatea în care instanţa de fond a soluţionat cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor, solicitându-se schimbarea de încadrare juridică astfel:

- pentru inculpatul C., din instigare la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 292 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, în infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen., în referire la art. 6 din Legea 78/2000.

- pentru inculpatul B., din infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 6 din Legea 78/2000, în complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 48 din C. pen., raportat la art. 292 alin. (1) din C. pen., în referire la art. 6 din Legea 78/2000.

Deşi, astfel cum s-a arătat în examinarea primului motiv de apel, încadrarea juridică stabilită rechizitoriu nu este cea corectă, având în vedere concluzia la care s-a ajuns în urma analizei probatoriului administrat în cauză, aceea că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu există, fiind incidente dispoziţiile art. 16 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători consideră că o cerere de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor C. şi B. apare ca lipsită de obiect.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 174 din data de 2 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 942 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei penale nr. 174 din data de 2 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 942 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2023.