Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Fonduri nerambursabile FEADR. Neregulă constând în realizare proiectului finanțat cu încălcarea regulilor referitoare la evitarea conflictului de interese. Analiza incidenței principiului ne bis in idem. Lipsa incidenței principiului

OUG nr. 66/2011,

Protocolul nr. 7 la CEDO, art. 4

Analiza incidenței principiului ne bis in idem în raport cu împrejurarea în legătură cu accesarea acelorași fonduri.  Instanța penală a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni a persoanelor față de care, în procedura administrativă s-a constatat existența confictului de interese.

Se reţine faptul că, deşi aparent reclamantei i-au fost impuse sancțiuni diferite de către două autorități diferite, în cadrul unor proceduri diferite, între acestea există o legătură materială și temporală suficient de strânsă pentru a considera că acestea fac parte dintr-un mecanism integrat de sancțiuni reglementat de dreptul naţional, astfel încât această procedura mixtă nu constituie o repetare a procedurii penale în sens restrâns.

Aplicarea principiului non bis in idem nu are ca esenţă ideea evitării dublei executări pe latură civilă a deciziei de recuperare a prejudiciului, ci evitarea repetării- faţă de aceeaşi persoană - a unei „proceduri penale” în sens CEDO.

Lipsa incidenței principiului ne bis in idem într-o astfel de situaţie.

ÎCCJ, SCAF - Decizia nr. 4 din 11 ianuarie 2022

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 iulie 2014 sub nr. x/54/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. (în prezent B. S.R.L.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R., anularea actelor administrative reprezentate de Decizia nr. 10145 din 26 martie 2014 privind soluționarea contestației și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la APDRP sub nr. 5335 din 17 februarie 2014 şi, pe cale de consecință, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 1.341.964, 87 lei, reprezentând cheltuieli afectate de nereguli; cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentința nr.330/2018 din 12 iunie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. (în prezent B. S.R.L.), în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor contestate.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Prin sentința recurată, instanța de judecata a respins contestația, aplicând in mod greșit art. 28 C. proc. pen. privind autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în procesul civil, iar motivarea, în ceea ce privește modalitatea de aplicare a prevederilor acestui articol, este contradictorie.

Astfel, prin sentința penala nr. 453 /2015, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. y/63/2014, definitivă prin decizia penală nr. 833/09.05.2017 a Curţii de Apel Craiova, s-a dispus condamnarea inculpaților C., D., E. şi F. la câte o pedeapsă rezultantă de câte 3 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru mai multe infracțiuni, printre care şi infracțiunea privind folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A fost admisă acțiunea civilă formulată în procesul penal de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și au fost obligați, în solidar, inculpații E. şi C. şi în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.343.964,87 lei despăgubiri civile cu majorări de întârziere, calculate până la data achitării integrale a debitului principal, conform dispozițiilor art. 120 alin. (1) şi (7) din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală. S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții civile Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia pentru Finanțarea Investițiilor Rurale de către inculpatul F., prin achitarea debitului de 61.720,28 lei, conform ordinului de plată din data de 10.02.2015.

În speța de faţă, într-adevăr, sunt aplicabile dispozițiile art. 28 alin. (1) teza. I C. proc. pen. Având în vedere însă, faptul că reprezentantul A. S.R.L. a fost condamnat pentru infracțiuni privind folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rezultă că hotărârea instanței penale are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește acțiunea civilă, privind existenta faptei și a persoanei care a săvârșit-o.

Contrar dispozițiilor de drept material enunțate mai sus, instanța de contencios administrativ consideră că nu este ținută de hotărârea definitivă a instanței penale, astfel că pronunță în cauză o hotărâre nelegală.

Singurul aspect cu care a fost învestită, prin contestația de faţă, instanţa de contencios administrativ a fost anularea actelor administrative emise de A.P.D.R.P. (A.F.I.R.). Făcând în mod corect aplicarea art. 28 C. proc. civ., instanța de fond trebuia să invoce din oficiu excepția autorității de lucru judecat şi să constate nulitatea actelor administrative emise de A.P.D.R.P. (A.F.I.R.) ulterior începerii urmăririi penale în cauza menționata mai sus şi respectiv constituirii ca partea civilă în procesul penal a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

În fapt, S.C. A. S.R.L. a încheiat în data de 29.12.2009 contractul de finanțare nr. C121010942700027, privind „înființare stație automată de incubare ouă" cu Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (A.P.D.R.P.), în prezent Autoritatea pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (A.F.I.R.), cu fonduri nerambursabile F.E.A.D.R. şi P.N.D.R. 2007/2013 - Măsura 121 - „modernizare exploatații agricole".Autoritatea contractantă a autorizat la plată cheltuieli eligibile, în valoare totală de 2.064.561,34 lei, decontând din Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală prin P.N.D.R. cheltuieli în valoare totală de 1.341.964,87 lei, așa cum rezultă din adresa nr. 10870/ 08.08.2012, emisă de C.R.P.D.R.P. 4 S.V. Oltenia.

Pentru atribuirea contractului de furnizare bunuri (achiziție de bunuri), beneficiarul A. S.R.L., prin reprezentantul legal al proiectului X., a aplicat procedura de achiziție prin selecția de oferte (valoarea fiind mai mare de 50.000 Euro). Prin decizia nr. 80/24.08.2010, reprezentantul proiectului a numit membru al comisiei de evaluare a ofertelor, respectiv C. - președinte şi G. şi E. - membri. În perioada 20.08.-24.08.2010, s-au depus oferte de la 2 societăți comerciale, printre care S.C. H. S.R.L., reprezentată de I. care a câştigat această procedură.

Ulterior acestei proceduri, pe rolul Direcției Naționale Anticorupție - Direcția Teritorială Craiova a fost înregistrat dosarul nr. x/P/2010, în care s-au efectuat cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor privind folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancționarea faptelor de corupție şi o infracţiune de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

Organele de cercetare penală au fost sesizate cu faptul că, referitor la procedura de achiziție prin selecția de oferte din data de 24.08.2010, a fost încălcată legislația privind conflictul de interese, în sensul că între unul dintre membrii comisiei şi reprezentantul societății comerciale câștigătoare există gradul 2 de afinitate.

După aproape 2 ani de la înregistrarea acestui dosar pe rolul D.N.A - D.T. Craiova, reclamantei i-a fost comunicat procesul-verbal de nereguli şi stabilire a creanțelor bugetare nr. 286 /07.01.2013, prin care s-a constituit debitul în suma de 1.341.964,87 lei. S-a imputat de către organele de control faptul ca societatea a încheiat 2 contracte de achiziții, iar în comisia de evaluare au fost 2 membri aflați în conflict de interese. În procesul-verbal menționat, s-a menţionat şi faptul că reclamanta a fost supusă unui „control documentar”, ca urmare a notei de control D.L.A.F. 7/908/2011 din 31.10.2012.

Prin decizia nr. 5854/28.02.2013, fost admisă contestația formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. 286/07.01.2013, decizie definitivă în sistemul căilor de atac administrative. Întrucât aceasta decizie nu a fost atacată în faţa instanţei de contencios administrativ, procesul-verbal de nereguli și stabilire a creanțelor bugetare nr. 286/07.01.2013 a rămas în mod definitiv anulat.

Ulterior, aceeași autoritate (A.P.D.R.P.), tot în baza notei de control D.L.A.F. 7/908/2011 din 31.10.2012, a întocmit procesul-verbal de nereguli nr. 5335/17.02.2014, însă de aceasta dată nu s-a mai motivat impunerea ca şi creanță fiscală a sumei de 1.341.964,87 lei, care reprezintă întreaga finanțare obținută pentru „înființare stație automată incubare ouă".

In data de 20.12.2013, A.P.D.R.P. a comunicat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Direcţia Generala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Craiova faptul că se constituie parte civila în dosarul penal nr. x/P/2010 (nr. y/63/2014 pe rolul instanțelor de judecata), cu suma de 1.341.964,87 lei, reprezentând cuantumul datorat de A. S.R.L., în temeiul procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanțelor bugetare nr. 286/07.01.2013.

În mod cu totul greșit, A.P.D.R.P. s-a constituit parte civila cu suma stabilită în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanțelor bugetare nr. 286/07.01.2013, întrucât prin decizia nr. 5854/28.02.2013 a fost admisă, de către comisia de contestații din cadrul A.P.D.R.P., contestația împotriva acestui proces-verbal, acesta fiind deci în mod definitiv anulat.

Astfel, pentru a evita o eventuală tragere la răspundere, reprezentanții A.P.D.R.P. au emis procesul-verbal de nereguli nr. 5335/17.02.2014, în care se consemnează, în baza aceloraşi argumente şi invocând aceeași notă de control D.L.A.F. nr. 7/908/2011 din 31.10.2012, faptul că societatea este obligată să restituie finanțarea obținută pentru proiectul indicat mai sus, cu toate că, la acea dată era începută în cauză urmărirea penală şi AP.D.R.P. se constituise parte civilă.

Acest aspect rezultă şi din a doua adresă nr. 3094 /28.01.2015, emisă de A.F.I.R. (fosta A.P.D.R.P.) şi depusă în dosarul penal menționat mai sus, în care se consemnează faptul că se constituie parte civilă cu suma de 1.341.964,87 lei indicând, de această dată, procesul-verbal de nereguli şi de stabilire a creanțelor bugetare nr. 5335/17.02.2014.

Având în vedere faptul că prejudiciul cauzat bugetului de stat, a cărui existenţă şi cuantum au fost stabilite în procesul penal, cu atât mai mult cu cât, în procesul penal, s-a procedat la luarea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea atât a inculpaților, cât şi a părții responsabile civilmente S.C. A. S.R.L., recurenta a considerat că sentința recurată este nelegală, deoarece consolidează existenta a 2 titluri executorii în numele societății, respectiv sentința penala nr. 453/2015, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. y/63/2014, definitivă prin decizia penală nr. 833/09.05.2017 a Curții de Apel Craiova, precum şi procesul-verbal de nereguli nr. 5335/17.02.2014.

În mod paradoxal, instanța de fond nu a administrat nicio probă în cadrul dosarului, respingând cererea de probatoriu, fără să indice motivele respingerii.

În procesul verbal de nereguli atacat, intimata a considerat că se impune achitarea sumei de 1.341.964,87 lei, ca fiind cheltuieli afectate de nereguli, A.P.R.D.P. însușindu-şi punctul de vedere al D.L.A.F., în care era menționat faptul că s-a constatat existenţa unui conflict de interese în cadrul procedurilor de achiziție a bunurilor ţi lucrărilor. Așa cum a arătat, instanța de fond a ignorat faptul că recurenta a efectuat toate demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, în sensul că a realizat proiectul în procent de 100 %.

In drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

4.Apărările formulate în cauză

Pârâta Agentia petnru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În ceea ce priveşte afirmaţia recurentei referitoare la motivarea contradictorie a hotărârii raportat la aplicarea art. 28 C. proc. pen., intimata a arătat că instanţa de fond a prezentat motivele pentru care a înţeles să respingă acţiunea recurentei-reclamante, analizând fiecare dintre aspectele susţinute de aceasta ca şi temei al nelegalităţii actelor administrative atacate. Împrejurarea că aceasta a înţeles să dea valoare susţinerilor pârâtei atât din întâmpinare, cât şi din susţinerile părţilor din şedinţa publică, nu conduce la ideea că hotărârea în cauză este nemotivată, ci doar la concluzia că aspectele prezentate în apărare corespund prevederilor legale şi contractuale încălcate de beneficiarul F.E.A.D.R.

De asemenea, prima instanţă a apreciat că, în raport de incidenţa dispoziţiilor art. 28 C. proc. pen., criticile de netemeinicie care vizează actele administrative emise de A.F.I.R., invocate prin cererea de chemare în judecată, sunt nefondate, ţinând cont de soluţia pronunţată în cauza penală nr. y/63/2014 şi în care a fost reținut faptul că procedura de achiziţie a fost viciată, prin prezentarea acelor documente nereale referitoare la imparțialitatea membrilor comisiei de evaluare (conflictul de interese). Astfel, faţă de aceste aspecte, în cuprinsul hotărârii recurate nu există nicio motivare contradictorie.

În ceea ce priveşte afirmaţia recurentei referitoare la interpretarea şi aplicarea greşită a art. 28 C. proc. pen., intimata a arătat că, în urma verificărilor documentare efectuate şi identificarea neregulii referitoare la conflictul de interese, A.F.I.R. a emis procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 5335 /17.02.2014, în baza art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011.

Totuşi, faptele reprezentantului legal şi a celorlalte persoane implicate au fost apreciate de organul de cercetare penală (D.N.A.) ca fapte ce depăşesc sfera neregulii încadrându-le la art. 18¹ alin. 1 din Legea nr. 78 /2000 privind prevenirea faptelor de corupţie, respectiv că săvârşirea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, fapta având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Astfel, ne aflăm în situaţia în care beneficiarul F.E.A.D.R. a contestat, pe calea contenciosului administrativ, titlul de creanţă prin care a fost identificată neregula, iar aceeaşi neregulă, apreciată însă ca fraudă de organul de cercetare penală, a fost soluționată şi pe latură penală.

În cursul judecăţii prezentei cauze, judecătorul fondului, apreciind că între cele două cauze există evidente similitudini, iar hotărârea penală ar avea o înrâurire majoră asupra pricinii civile, a suspendat judecata în temeiul art. 413 alin. (2) C. proc. civ.

După finalizarea cauzei penale nr. y/63/2014, prin pronunțarea deciziei nr. 833 din data de 09 mai 2017, de către Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prezenta pricină a fost repusă pe rol, iar completul de judecată, în mod temeinic şi legal a apreciat incidenţa art. 28 C. proc. pen., deoarece situaţia de fapt şi persoanele responsabile de acea situaţie a fost deja clarificată în cauza penală.

Astfel cum statuează Codul de procedură penală, în urma exercitării acţiunii penale sau a acţiunii civile, în cadrul procesului penal, anumite persoane apar ca titulare de drepturi şi obligaţii, căpătând calitatea de părţi, iar partea responsabilă civilmente va fi chemată în procesul penal să răspundă din punct de vedere civil, pentru sau alături de învinuit/inculpat, deci potrivit legii civile, pentru pagubele provocate de acesta.

În concluzie, în cauza penală nr. y/63/2014 este stabilit în mod definitiv pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţa de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, fapta având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei (conflictul de interese, mascat de acte nereale care au condus către încheierea contractelor de achiziții), ca vinovat, reprezentantul legal al beneficiarului, respectiv doamna C., alături de partea responsabilă civilmente A. S.R.L.

În prezenta cauză, există titlul de creanță contestat, care concluzionează că reprezentantul legal al beneficiarului F.E.A.D.R., respectiv doamna C., alături de membrii comisiei de achiziţii, au viciat procedura de achiziţii prin prezentarea unor declaraţii nereale, referitoare la conflictul de interese, astfel că A. S.R.L. a încasat, cu titlu de finanţare comunitară, sume de bani în baza acestor achiziţii.

Or, în situaţia în care temeinicia actului administrativ (existenţa neregulii şi a prejudiciului) a fost tranşată de instanţa penală, iar legalitatea emiterii acestui titlu de creanţă a fost cercetată în raport de criticile invocate prin cererea de chemare în judecată şi apreciate ca nefondate, evident că soluţia nu putea fi alta decât cea dispusă prin sentinţa recurată. Pe cale de consecinţă, judecătorul fondului, contrar susţinerilor recurentei, a interpretat şi aplicat în mod legal prevederile art. 28 C. proc. pen., existând autoritate de lucru judecat asupra situaţiei de fapt şi asupra făptuitorului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi ale art. 490 C. proc.civ.

5.Răspunsul la întâmpinare

Recurenta S.C. A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, în speţa de faţă, s-au încălcat prevederile art. (4) din Protocolul nr. 7 la C.E.D.O., deoarece societatea a fost sancţionată de două ori pentru aceeaşi problema, în două seturi separate de proceduri, respectiv în materie penală, prin sentinţa penală nr. 453/2015, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. y/63/2014, definitivă prin decizia penală nr. 833/09.05.2017 a Curţii de Apel Craiova şi în materie administrativ-fiscala, conform deciziei nr. 2126/11.03.2014, emise de A.P.D.R.P. şi procesului-verbal de nereguli şi stabilire a creanţelor bugetare nr. 5335/17.02.2014.

Sancţiunile penale şi sancţiunile administrative au fost dispuse de către autorităţi diferite, fără ca procedurile să fie în vreun fel conectate, ambele seturi de proceduri şi-au urmat separat propriul curs, în mod independent una faţă de cealaltă. Mai mult decât atât, niciuna dintre sancţiunile dispuse nu a fost luată în considerare de către cealaltă instanţă sau autoritate la determinarea gravităţii sancţiunii şi nici nu a existat vreo altă interacţiune între autorităţile competente.

Situaţia de fapt reţinuta atât în procesul-verbal de nereguli nr. 5335/17.02.2014, cat şi în sentinţa penală nr. 453/2015 este identică, în sensul că societatea a incheiat 2 contracte de achiziţii, iar în comisia de evaluare au fost 2 membrii aflaţi în conflict de interese, fapt ce a condus, în materie penală, la condamnarea inculpaţilor C., D., E. şi F. la câte o pedeapsă rezultantă de câte 3 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru mai multe infracţiuni, pentru infracţiunea privind folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, A. S.R.L., în calitate de parte responsabilă civilmente, a fost obligată la plata sumei de 1.341.964,87 lei despăgubiri civile, cu majorări de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului principal, conform dispozițiilor art. 120 alin. (1) şi (7) din O.G. nr. 92 /2003 privind Codul de procedură fiscală.

Pe de altă parte, în materie fiscală, prin procesul-verbal de nereguli şi stabilire a creanțelor bugetare nr. 286/07.01.2013, s-a constituit debitul în sumă de 1.341.964,87 lei, în sarcina societății, reținându-se de către organele de control faptul că societatea a încheiat 2 contracte de achiziții, iar în comisia de evaluare au fost 2 membrii aflați în conflict de interese.

Se poate constata fără echivoc identitatea de părți, obiect şi prejudiciu. Conform jurisprudenței C.E.D.O. [R. T. c. Elveției şi Nilsson c. Suediei, decizia Nykănen, u Taxquet c. Belgiei (GC), nr. 926/05, § 83, C.E.D.O. 2010, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului, hotărârea în cauza A şi B. c. Norvegiei (cererile nr. 24130/11 şi 29758/11)] este evident că, în ceea ce priveşte faptele sancţionate atât în materia dreptului penal, cât şi în cea a dreptului administrativ, metoda cea mai sigură pentru a se asigura respectarea art. (4) din Protocolul nr. 7 este de a prevedea, într-o etapă corespunzătoare, o procedură la un singur nivel care sa reunească ramurile paralele ale regimului juridic care reglementează activitatea în cauză, astfel încât diferitele nevoi urmărite de societate în răspunsul său la infracţiune să fie adresate în cadrul unui singur proces.

Cu toate acestea, art. (4) din Protocolul nr. 7 nu exclude desfășurarea procedurilor duble, chiar şi până la finalizarea lor, impunându-se, însă, sa fie îndeplinite anumite condiții. În special, pentru a convinge Curtea de lipsa repetării judecării sau a pedepselor (bis), interzisă prin art. (4) din Protocolul nr. 7, statul-pârât trebuie să demonstreze în mod convingător că procedurile duble din respectiva cauză au fost unite de o „relaţie materială şi temporală suficient de strânsă".

Cu alte cuvinte, trebuie să se demonstreze că acestea au fost combinate pentru a fi integrate într-un ansamblu coerent. Acest lucru înseamnă nu numai că scopurile urmărite şi mijloacele utilizate pentru realizarea acestui obiectiv trebuie să fie în substanţă complementare şi să prezinte o legătură temporală, dar, de asemenea, că posibilele consecințe ale organizării tratamentului juridic aplicabil comportamentului în cauză trebuie să fie proporționale şi previzibile pentru justiţiabil.

Reclamanta a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 2126/11.03.2014, emise de A.P.D.R.P., prin care a fost respinsă contestaţia formulată de societate împotriva procesului-verbal de nereguli şi stabilire a creanţelor bugetare nr. 5335/17.02.2014, ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/54/2014.

Prin hotărârea recurată, instanţa de judecată a respins contestaţia, aplicând în mod greşit art. 28 C. proc. pen. privind autoritatea hotărârii penale în procesul civil, iar motivarea, în ceea ce privește modalitatea de aplicare a prevederilor acestui articol, este contradictorie.

Având în vedere însa faptul că reprezentantul A. S.R.L. a fost condamnat pentru infracţiuni privind folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, rezultă că hotărârea instanţei penale are autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte acţiunea civilă, privind existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o.

Contrar dispoziţiilor de drept material enunțate mai sus, instanţa de contencios administrativ considera ca "nu este ţinuta de hotărârea definitiva a instanţei penale", astfel ca pronunţa în cauza o hotărâre nelegală.

Singurul aspect cu care a fost învestită prin contestaţia de faţă instanţa de contencios administrativ a fost anularea actelor administrative emise de A.P.D.R.P. (A.F.I.R.), respectiv a deciziei nr. 2126/11.03.2014, emise de A.P.D.R.P., prin care a fost respinsă contestaţia formulată de societate împotriva procesului-verbal de nereguli şi stabilire a creanţelor bugetare nr. 5335/17.02.2014.

Având în vedere faptul ca prejudiciul cauzat bugetului de stat, a cărui existenta şi cuantum au fost stabilite în procesul penal, fiind luate în cadrul acestei proceduri masuri asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile, aflate în proprietatea atât a inculpaţilor, cât şi a părții responsabile civilmente S.C. A. S.R.L., consideră recurenta că este nelegala sentinţa recurată, care consolidează existenţa a 2 titluri executorii în numele societăţii, respectiv sentinţa penală nr. 453/2015, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. y/63/2014, definitivă prin decizia penală nr. 833/09.05.2017 a Curții de Apel Craiova, precum şi procesul-verbal de nereguli nr. 5335/17.02.2014.

6.Soluția instanței de recurs

6.1.Aspecte de fapt şi de drept relevante reţinute de prima instanţă

6.1.1.Procedura administrativă

La data de 29.12.2009, între S.C. A. S.R.L. (în calitate de beneficiar) şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (în calitate de autoritate contractantă) s-a încheiat contractul de finanțare nr. C121010942700027, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală România, având ca obiect acordarea de finanţare nerambursabilă pentru proiectul „înfiinţare staţie automată de incubare ouă".

Ulterior încheierii contractului, S.C. A. S.R.L. a demarat procedurile de executare a acestuia, iar în acest sens, prin decizia nr. 61/19.07.2010 a fost numită comisia de evaluare a achizițiilor de lucrări care urmau a fi efectuate pe parcursul executării contractului de finanţare, având următoarea componenţă: 1) C. - preşedinte; 2) G.- membru; 3) E. - membru. De asemenea, prin decizia nr. 80/24.08.2010 a fost numită comisia de evaluare a achiziţiilor de bunuri (utilaje și echipamente fără montaj, mijloace de transport - autoutilitare) care urmau a fi efectuate pe parcursul executării contractului de finanţare, având următoarea componenţă: 1) C. - preşedinte; 2) G.- membru; 3) E. -membru.

Pe perioada de executare a contractului de finanţare, reclamanta a efectuat procedurile de achiziţii a bunurilor şi lucrărilor, a notificat autoritatea contractantă cu privire la gradul de implementare a proiectului, etc. De asemenea, autoritatea contractantă şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de finanţare, în sensul că a efectuat toate plăţile aferente finanţării.

În anul 2012, A.P.D.R.P. a efectuat un control în ceea ce priveşte executarea contractului de finanţare (efectuat în baza notei de control D.L.A.F. nr. 7/908/2011 din data de 31.10.2012 şi înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 29930 /06.11.2012 şi a notei de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control I.R.D 0.1, înregistrată sub nr. 31052/16.11.2012), iar în luna decembrie 2012, reclamantei i-a fost comunicat de către A.P.D.R.P., proiectul de proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul „înfiinţare staţie automată de incubare ouă" - beneficiar S.C. A. S.R.L., prin care erau constatate nereguli în executarea de către reclamantă a contractului de finanţare menţionat, iar la data de 27.12.2012, societatea a transmis un punct de vedere cu privire la constatările organelor de control, prin care a adus la cunoştinţa organelor de control că toate constatările sunt netemeinice şi nelegale.

La data de 07.01.2013, A.P.D.R.P. a întocmit actul administrativ/titlul de creanţă, reprezentat de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul „înfiinţare staţie automată de incubare ouă" - beneficiar S.C. A. S.R.L., înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. 286/07.01.2013, prin care i s-a imputat suma de 1.341.964,87 lei, reprezentând cheltuieli afectate de nereguli, iar, în baza acestui proces-verbal, autoritatea contractantă a emis notificarea privind descoperirea unui debit, înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 632/10.01.2012.

Acest proces-verbal de control a fost întocmit în baza notei de control a D.L.A.F. nr. 7/908/2011 din 31.10.2012, înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 29930/06.11.2012.

Prin Procesul verbal de control menţionat, organismele din cadrul A.P.D.R.P. şi-au însuşit punctul de vedere al D.L.A.F., potrivit căruia acesta a constatat existenţa unui conflict de interese în cadrul procedurilor de achiziţie a bunurilor şi lucrărilor, constatându-se că între domnul E. (membru al comisiei de evaluare) şi domnul I. (administrator al adjudecatarului S.C. H. S.R.L.) există relaţie de afinitate de gradul al II-lea, cei doi fiind cumnaţi (dl E. este căsătorit cu sora dlui I.). De asemenea, organele de control au considerat existenţa unui conflict de interese între membrii comisiei de evaluare dl. G. şi dl. E., pe de o parte şi adjudecatarul licitaţiei pentru achiziţia de bunuri şi lucrări, respectiv S.C. H. S.R.L., pe de altă parte; în acest sens, organele de control au reţinut că soţia domnului G., dna. J. a fost angajată a S.C. H. S.R.L. în perioada 23.11.2008-19.10.2009, iar dl. E. a fost angajat al S.C. H. S.R.L. în perioada 01.09.2007-14.05.2010.

Împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. 286/07.01.2013 şi a notificării privind descoperirea unui debit înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 632/10.01.2012, reclamanta a formulat, în temeiul art. 46 şi urm. din O.U.G. nr. 66/2011, contestaţie administrativă, iar prin decizia de soluţionare a contestaţiei formulate de subscrisa, înregistrată sub nr. 5854/28.02.2013 a fost admisă contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. şi au fost anulate actele administrative menţionate.

Ulterior, în baza notei de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control I.R.D. 0.1 nr. 41.928/16.12.2013 aprobată de Directorul General al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, o echipă de control a procedat la efectuarea unei verificări documentare a neregulilor rezultate ca urmare a primirii adresei referitore la dosarul nr. x/P/2010 din 06.12.2013, emise de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova si înregistrata la A.P.D.R.P. sub nr.407664/10.12.2013 si din nota de control D.L.A.F. nr. 7/908/2011 din 31.10.2012, înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 29930/06.11.2012, nereguli ce se referă la existenta unui conflict de interese în procesul de atribuire a contractelor pentru furnizarea de bunuri (utilaje şi echipamente fără montaj, mijloace de transport, alte achiziţii specifice - autoutilitară pentru transport pui, autoutilitară pentru transport ouă dotată cu sistem de frig) şi lucrări (construcţii şi instalaţii; montaj utilaj tehnologic; utilaje, echipamente tehnologice şi funcţionale cu montaj, utilaje şi echipamente fără montaj, mijloace de transport, alte achiziţii specifice).

Această verificare a fost efectuată cu scopul de a stabili existenţa neregulii şi cuantumul creanţei bugetare comunicate în nota de control D.L.A.F. nr. 7/908/2011 din 31.10.2012, înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 29930/6.11.2012 şi a adresei referitoare la dosarul nr. x/P/2010 din 06.12.2013, emise de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova si inregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 40 664/10.12.2013, vizând în principal verificarea atribuirii contractelor de achiziţii, în concordanţă cu prevederile legale şi procedurale (respectiv existenta unor conflicte de interese în etapa de atribuire atât a contractului pentru furnizarea de bunuri, cât şi a contractului de execuţie lucrări către S.C. H. S.R.L.).

Cu privire la controlul actual, efectuat în anul 2014 de A.P.D.R.P., în ceea ce priveşte executarea contractului de finanţare (control efectuat în baza notei de control D.L.A.F. nr. 7/908/2011 din data de 31.10.2012 şi înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 29930 /06.11.2012 şi a notei de descoperire a unei nereguli şi de fundamentare pentru desfăşurarea unui control I.R.D. 0.1 înregistrată sub nr. 41928 /16.12.2013), prin adresa înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 4149/06.02.2014 le-a fost comunicat proiectul de proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul „Înfiinţare staţie automată de incubare ouă" - beneficiar S.C. A. S.R.L., prin care erau constatate nereguli în executarea contractului de finanţare menţionat.

Prin proiectul de proces-verbal, organele de control au constatat că între dl E. (membru în comisia de evaluare) şi domnul I. (administrator al adjudecatarului S.C. H. S.R.L.) există relaţie de afinitate de gradul al ll-lea, cei doi fiind cumnaţi (dl E. este căsătorit cu sora dlui I.). De asemenea, organele de control au considerat existenţa unui conflict de interese între membrii comisiei de evaluare, dl G. şi dl E., pe de o parte şi adjudecatarul licitaţiei pentru achiziţia de bunuri şi lucrări S.C. H. S.R.L. În acest sens, organele de control au reţinut că soţia domnului G., dna J. a fost angajată a S.C. H. S.R.L. în perioada 23.11.2008-19.10.2009, iar dl E. a fost angajat al S.C. H. S.R.L. în perioada 01.09.2007-14.05.2010.

Ulterior, reclamantei i-a fost comunicat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 5335/17.02.2014, iar împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestaţie administrativă, ce a fost înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 8126/11.03.2014, ce a fost respinsă prin decizia înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 10145/26.03.2014.

În motivarea soluţiei de respingere a contestaţiei, organele de soluţionare din cadrul A.P.D.R.P. au reţinut următoarele:

1) conform cercetărilor efectuate de echipa de control din cadrul D.L.A.F., s-a constatat existenţa unui conflict de interese între dl E. (membru în comisia de achiziţii) şi dl I. (reprezentantul legal al S.C. H. S.R.L. - adjudecatar), motivat de faptul că între aceştia există relaţie de afinitate, în sensul că dl E. este căsătorit cu sora dlui I.;

2) conform cercetărilor efectuate de Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a constatat că reprezentantul legal al S.C. A. S.R.L şi preşedinte al comisiei de analiză şi evaluare a ofertelor a utilizat documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete în cadrul executării contractului de finanţare încheiat cu A.P.D.R.P. care au avut ca efect inducerea în eroare a funcţionarilor din cadrul A.P.D.R.P. care au verificat legalitatea şi conformitatea procedurilor de atribuire derulate în cadrul proiectului cu finanţare din fonduri europene;

3) procedurile de achiziţie au fost viciate, fiind afectate de existenţa conflictului de interese, iar autoritatea contractantă şi-a rezervat, prin decizia de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal din 2012, dreptul de a demara procedura de recuperare a debitului primit cu titlu de finanţare nerambursabilă.

Obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă îl constituie anularea actelor administrativ-fiscale, reprezentate de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 5335/17.02.2014 şi decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 10145/26.03.2014, privind proiectul „înfiinţare staţie automată de incubare ouă” – beneficiar S.C. A. S.R.L.

6.1.2.Procedura penală

Actele administrative atacate în cauza au fost emise având la baza dosarul nr. x/P/2010 al D.N.A., dosar în care, prin rezoluția din data de 07.10.2013 s-a început urmărirea penala cu privire la E. si C. pentru faptul că aceștia au prezentat funcționarilor A.P.D.R.P. două declarații false, inexacte sau incomplete, în vederea obținerii pe nedrept de fonduri publice nerambursabile, de care a beneficiat reclamanta şi care au dus la avizarea favorabilă de către pârâtă a procedurilor şi contractelor de bunuri nr. 87/27.08.2010 şi de antrepriză nr. 68/23.07.2010, eroare fără de care nu ar fi fost declarate eligibile cheltuielile aferente acestor contracte încheiate cu S.C. H. S.R.L., aşa cum se retine în dosarul penal.

Aşadar, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanțelor bugetare nr. 5335 din data de 17.02.2014 a fost întocmit tocmai ca urmare a adresei D.N.A., referitoare la dosarul penal menționat, adresă emisă la data de 06.12.2013 de D.N.A.-Serviciul Teritorial Craiova şi înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 40 664/10.12.2013 si având la bază nota de control D.L.A.F. nr. 7/908/2011 din 31.10.2012, înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr 29930/06.11.2012.

Prin ordonanţa din data de 17.04.2014, D.N.A.-Serviciul Teritorial Craiova a dispus disjungerea cauzei, în vederea continuării urmăririi penale faţă de D., C. şi E. pentru continuarea urmăririi penale, dosarul fiind înregistrat cu nr. y/P/2014.

Prin rechizitoriul nr. y/P/2014 din 05.06.2014, D.N.A-Serviciul Teritorial Craiova a dispus trimiterea în judecată a inculpaților E., D. şi C. pentru săvârşirea infracţiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii inexacte sau incomplete, dacă fapta a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, înșelăciune, fals în declaraţii.

Infracțiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii E., D. şi C. au privit şi încheierea, şi derularea contractului de finanţare nr. C121010942700027/29.12.2009 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, în condiţiile Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală România, având ca obiect acordarea de finanţare nerambursabilă pentru proiectul „înfiinţare staţie automată de incubare ouă".

Prin acelaşi rechizitoriu s-a reţinut că prin atribuirea în mod nelegal a fondurilor nerambursabile F.E.A.D.R. şi Sapard pentru implementarea proiectului „înfiinţare staţie automată de incubare ouă", contractul de finanţare nr. C121010942700027/29.12.2009, a adus un prejudiciu de 1.276.835 lei, compus din contribuţie din fonduri U.E. şi contribuţie publică naţională de la bugetul de stat, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale–Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit constituindu-se ca parte civilă.

În urma înaintării rechizitoriului instanței de judecată, s-a constituit dosarul nr. y/63/2014 aflat pe rolul Tribunalului Dolj.

Cauza penală a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 453 din 25.06.2015, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. y/63/2014, prin decizia penală nr. 833/09.05.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă prin decizia ICCJ nr. 404/18.10.2017 prin care au fost respinse ca inadmisibile recursurile în casaţie.

Prin sentinţa penală susmenționată, s-au reținut faptele inculpatei C., constând în aceea că, în cursul executării contractului-cadru nr. C121010942700027 din 29.12.2009, pentru realizarea proiectului "Înfiinţare staţie automată de incubare ouă", încheiat între S.C. A. S.R.L. şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a derulării procedurilor de verificare/avizare a dosarelor de achiziţii, de autorizare/decontare a cheltuielilor eligibile, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de reprezentant legal al proiectului, preşedinte al comisiei de evaluare a ofertelor şi reprezentant legal al S.C. A. S.R.L. a folosit la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – CRPDRP 4 Sud – Vest Craiova documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete, respectiv: declaraţiile pe proprie răspundere date în nume propriu la data de 06.08.2010 şi 03.09.2010, declaraţiile de imparţialitate /confidenţialitate date de inculpatul E. la datele de 19.07.2010 şi 24.08.2010 şi depuse la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împreună cu dosarele de achiziţii lucrări la datele de 06.08.2010 şi 03.09.2010, prin care au fost induşi în eroare funcţionarii autorităţii centrale care au verificat legalitatea/conformitatea procedurii de atribuire a contractului de antrepriză nr. 68/23.07.2010 şi a contractului de bunuri nr. 87/28.08.2010, eroare fără de care aceşti funcţionari nu ar fi avizat favorabil procedurile şi contractele menţionate, nu ar fi declarat eligibile cheltuielile aferente contractelor încheiate cu S.C. H. S.R.L. şi nu ar fi dispus decontarea din fonduri nerambursabile, realizează conţinutul constitutiv al infracțiunii de folosirea sau prezentarea de cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 18¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în concurs real cu infracțiunea de fals în declaraţii, în formă continuată, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 292 C. pen. 1969.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul E., în calitate de membru al comisiei de evaluare a ofertelor, în cadrul derulării contractului cadru nr. C 121040842700019/12.06.2009, pentru implementarea proiectului „Extindere adăpost pentru îngrăşarea suinelor în comuna Gogoşu, judeţul Mehedinţi”, respectiv a procedurii de achiziţie lucrări şi a procedurii de achiziţie bunuri, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a încredinţat inculpatului D. declaraţii false (declaraţiile de imparţialitate /confidenţialitate date în nume propriu la 02.10.2009 şi 25.05.2010), în situaţia în care era cumnat de soră (afin de gradul II) cu administratorul S.C. H. S.R.L. (societate ofertantă şi declarată câştigătoare), pentru a le prezenta la A.P.D.R.P., în acest fel ajutându-l să obţină pe nedrept fonduri nerambursabile (1.272.343 lei – fonduri comunitare şi 318.086 lei – fonduri din bugetul naţional) şi să-i inducă în eroare pe funcţionarii A.P.D.R.P. care altfel nu ar fi dispus plata/decontarea cheltuielilor. Inculpatul E., în cursul executării contractului cadru nr. C121010942700027, pentru implementarea proiectului „Înfiinţare staţie automată de incubare ouă”, a derulării procedurilor de verificare/avizare a dosarelor de achiziţii, de autorizare/decontare (plată) a cheltuielilor eligibile, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a încredinţat inculpatei C. declaraţiile de imparţialitate/confidenţialitate date la 19.07.2010 şi 24.08.2010 (în situaţia în care era cumnat de soră – afin de gradul II cu administratorul S.C. H. S.R.L., societate ofertantă şi declarată câştigătoare), pentru a le utiliza la A.P.D.R.P., în acest fel ajutând-o să obţină pe nedrept fonduri nerambursabile comunitare (1.021.468 lei) şi din bugetul naţional (255.367 lei), prin aceasta inducându-se în eroare funcționarii A.P.D.R.P. ce au verificat legalitatea/conformitatea procedurii de atribuire a contractului de antrepriză nr. 68/23.07.2010 şi contractului de bunuri nr. 87/27.08.2010, eroare fără de care aceștia nu ar fi dispus decontarea din fondurile nerambursabile a sumei de 1.276.835,30 lei, obținută pe nedrept de S.C. A. S.R.L.

Ambii inculpaţi au fost condamnaţi la pedeapse cu închisoare sub supraveghere şi de asemenea, a fost admisă acţiunea civilă formulată în procesul penal, de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii E. şi C. şi în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.341.964,87 lei despăgubiri civile, cu majorări de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului principal conform dispozițiilor art. 120 alin. (1) şi (7) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

6.1.3.Conexiunea procedurilor

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.03.2015, pronunţată în dosarul nr. x/54/2014, Curtea, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (Legea nr.134/2010), a dispus suspendarea judecății cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R., până la pronunţarea unei hotărâri definitive în dosarul nr. y/63/2014 aflat pe rolul Tribunalului Dolj.

Pentru a se pronunța măsura suspendării, s-a reţinut că infracţiunile pentru care s-a început urmărirea penală, iar ulterior au fost trimişi în judecată inculpaţii E., D. şi C., privesc atribuirea, în mod nelegal, a fondurilor nerambursabile F.E.A.D.R. şi Sapard pentru implementarea proiectului „înfiinţare staţie automată de incubare ouă", contract de finanţare nr. C121010942700027 /29.12.2009, faptele reţinute în sarcina acestora constituind şi temeiuri faptice ale procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanțelor bugetare nr. 5335 din data de 17.02.2014, ce a fost întocmit tocmai ca urmare a adresei D.N.A., referitoare la dosarul penal menționat, adresa emisă la data de 06.12.2013 de D.N.A.-Serviciul Teritorial Craiova şi înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr 40 664/10.12.2013 şi având la bază nota de control D.L.A.F. nr 7/908/2011 din 31.10.2012, înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr 29930/06.11.2012.

S-a constatat astfel că infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală, iar ulterior au fost trimişi în judecată inculpaţii E., D. şi C., au o influenţă hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se pronunţa în prezenta cauză, respectiv în ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanțelor bugetare nr. 5335 din data de 17.02.2014, fiind îndeplinite astfel condițiile prev. art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), impunându-se suspendarea judecății cauzei, privind acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A.F.I.R., până la pronunțarea unei hotărâri definitive în dosarul nr. y/63/2014 aflat pe rolul Tribunalului Dolj.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 20.03.2018, faţă de soluţionarea definitivă a cauzei penale.

6.2.Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-reclamantă şi a apărărilor intimatei-pârâte

În ceea ce privește motivul de recurs legat de motivarea contradictorie a primei instanţe, recurenta-reclamantă a susținut că prima instanță ar fi reținut inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 28 C. proc. pen.

Înalta Curte constată că o asemenea reţinere nu se regăseşte în considerentele sentinţei, recurenta-reclamantă aflându-se în eroare; dimpotrivă, prima instanță a confirmat incidenţa dispoziţiilor art. 28 C. proc. pen., dar a analizat şi criticile formulate pe fondul cauzei.

Astfel, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Recurenta-reclamantă a mai criticat faptul că, în mod paradoxal, instanţa de fond nu a administrat nicio probă în cadrul dosarului, respingând cererea de probatoriu, fără să indicele motivele respingerii.

Or, cu privire la această critică, Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă de la data de 2 octombrie 2014, prima instanţă a încuviinţat probele solicitate de reclamantă cu înscrisuri, respingând motivat proba cu ataşarea dosarelor de achiziţie; ulterior, prin încheierea de la 17 aprilie 2018, după reluarea judecații cauzei, prima instanță a respins probele solicitate de reclamantă la acel termen (interogatoriu, martori, expertiză), arătând că acestea nu sunt utile cauzei.

Înalta Curte reţine, pe de o parte că, strict din punctul de vedere al temeiniciei probelor solicitate, un control al instanţei de recurs nu poate fi exercitat. Pe de altă parte, cât timp recurenta a cerut prin prezentul recurs admiterea acțiunii, motivată pe excepţia autorităţii de lucru judecat, administrarea de probatorii devenea lipsită de rațiune juridică.

În ceea ce priveşte restul criticilor, ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la prevederile art. 28 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt centrate exclusiv pe aspectul că prima instanță trebuia să invoce din oficiu excepția autorității de lucru judecat si, pe cale de consecință, să constate nulitatea actelor administrative emise de A.P.D.R.P. (A.F.I.R.) ulterior începerii urmăririi penale şi constituirii ca parte civilă în procesul penal a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Înalta Curte mai constată că, deşi au fost formulate, atât în cadrul dezbaterilor orale, cât şi generic în cuprinsul memoriului de recurs, afirmaţii ce ar părea să se refere la încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative şi a principiului proporționalității, însăși recurenta-reclamantă a statuat ferm, în sensul că ceea ce a dorit a fost aplicarea prevederilor art. 28 C. proc. pen. ,dar cu o altă consecinţă procedurală decât cea avută în vedere de prima instanţă. Prin urmare, Înalta Curte va analiza cu prioritate acest argument, iar celelalte, numai în măsura în care constată că se va impune din punct de vedere procedural.

 Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a precizat faptul că, în speță de faţă, s-au încălcat prevederile art. (4) din Protocolul nr. 7 la C.E.D.O., deoarece societatea a fost sancționată de două ori pentru aceeași problema, în două seturi separate de proceduri, respectiv în materie penală, prin sentința penală nr. 453/2015, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. y/63/2014, definitivă prin decizia penală nr. 833/09.05.2017 a Curţii de Apel Craiova îi în materie administrativ-fiscală, conform deciziei nr. 2126/11.03.2014, emise de A.P.D.R.P. şi procesului-verbal de nereguli şi stabilire a creanțelor bugetare nr. 5335/17.02.2014.

Înalta Curte constată că, înainte de a stabili dacă în prezenta cauză există sau nu o încălcare a principiului ne bis in idem, trebuie să se lămurească câteva chestiuni procedurale.

Recurenta-reclamantă a invocat, așa cum s-a arătat anterior, greşita aplicare a legii de către prima instanță, prin aceea că nu a invocat din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat, faţă de prevederile art. 28 C. proc. pen., cu consecinţa admiterii acțiunii sale şi anulării procesului-verbal de nereguli.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 28 C. proc. pen., intitulat „Autoritatea hotărârii penale în procesul civil şi efectele hotărârii civile în procesul penal”:

„(1)Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenta prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.”

Or, Înalta Curte constată că textul mai sus citat impune, în faţa instanţei civile învestite ulterior instanţei penale, o putere de lucru judecat cu privire la faptă şi făptuitor, dar cât timp obiectul acţiunii civile din cadrul procesului penal (recuperarea sumei) şi cel al acțiunii din procesul civil (anularea procesului verbal şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei) nu erau identice, din punct de vedere procesual, instanţa de fond nu putea invoca excepţia autorităţii de lucru judecat, astfel cum este aceasta reglementată de prevederile art. 430 şi 431 C. proc. civ..

De altfel, procesul civil este guvernat de propriile reguli cât priveşte condiţiile de invocare ale excepţiei procesuale a autorităţii de lucru judecat, ceea ce nu înseamnă ignorarea puterii de lucru judecat a hotărârii penale, ci doar că incidentul procesual al excepţiei nu putea fi invocat ca atare. Astfel, nu putea fi aplicată consecinţa procedurală dorită de recurenta-reclamantă.

Se impune apoi efectuarea unei analize detaliate a principiului ne bis in idem, invocat de recurenta-reclamantă, conform celor subliniate în practica Curţii Europene Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte jurisprudenţa C.E.D.O cu referire la art. 4 din Protocolul 7 la Convenție, conform art. 4 din Protocolul nr. 7 - Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori:

„1.Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă, conform legii și procedurii penale ale acestui stat.

 2.Dispozițiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

3.Nicio derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul art. 15 din Convenție.”.

C.E.D.O. a reținut că în primul alineat al acestui articol sunt enunțate cele trei componente-cheie ale principiului non bis in idem:

1. cele două proceduri trebuie să fie de natură „penală”;

2. acestea trebuie să aibă ca obiect aceeași infracțiune;

3. trebuie să fie vorba despre repetarea procedurii penale.

A treia componentă include, la rândul ei, trei elemente: a) a doua procedură trebuie să fie nouă, b) prima decizie trebuie să fie „definitivă” și c) acesteia nu trebuie să i se aplice excepția menționată la paragraful al doilea.

În privința naturii penale a procedurilor, Curtea a hotărât că doar calificarea juridică a procedurii în dreptul intern nu poate constitui singurul criteriu relevant pentru aplicabilitatea principiului non bis in idem din perspectiva art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7, întrucât, în caz contrar, aplicarea acestei dispoziții ar fi lăsată la aprecierea statelor contractante, existând riscul să se ajungă la rezultate incompatibile cu obiectul și scopul Convenției [Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei (pct. 522)].

Aceasta a precizat că sintagma „procedură penală”, folosită în textul art. 4 din Protocolul nr. 7, trebuie să fie interpretată în lumina principiilor generale aplicabile expresiei „acuzație în materie penală” și termenului „pedeapsă” care figurează la art. 6 și, respectiv, la art. 7 din Convenție.

Conform jurisprudenței constante a Curții, existența sau nu a unei „acuzații în materie penală” trebuie apreciată în funcție de trei criterii, denumite în mod curent „criteriile Engel” [Engel și alții împotriva Țărilor de Jos; Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei, pct. 53].

Primul este încadrarea juridică a infracțiunii în dreptul intern; cel de-al doilea este însăși natura infracțiunii; iar cel de-al treilea este gradul de severitate a sancțiunii pe care persoana în cauză riscă să o primească. Criteriile al doilea și al treilea sunt alternative și nu neapărat cumulative. Acest lucru nu împiedică totuși adoptarea unei abordări cumulative, dacă analiza separată a fiecărui criteriu nu permite să se ajungă la o concluzie clară cu privire la existența unei acuzații în materie penală.

Cu privire la întrebarea dacă procedura administrativă de recuperare a finanţării, prin emiterea procesului verbal de constatare a neregulilor poate fi calificată ca şi o procedură penală, Înalta Curte consideră că răspunsul este unul negativ.

Astfel, C.E.D.O. a reținut, în mai multe hotărâri, că procedurile de majorare a impozitelor erau de natură „penală” în sensul art. 4 din Protocolul nr. 7 [a se vedea în special Manasson împotriva Suediei (dec.); Rosenquist împotriva Suediei (dec.); Pirttimäki împotriva Finlandei, pct. 45-48; Lucky Dev împotriva Suediei, pct. 51). Această analiză a fost confirmată recent în hotărârile A și B împotriva Norvegiei (MC), pct. 136-139, și Jóhannesson și alții împotriva Islandei, pct. 43.

Or, aşa cum s-a statuat în cuprinsul acestor hotărâri, ceea ce a determinat această calificare a fost, de exemplu, în hotărârea A și B împotriva Norvegiei, procedura referitoare la impunerea unei sancțiuni fiscale de 30% reclamanților, cu caracter de pedeapsă, peste ceea ce reprezenta ca atare impozitul fiscal. Curtea a hotărât că procedurile în cauză erau „în materie penală”, nu doar în sensul art. 6 (Dreptul la un proces echitabil) din Convenție, ci și în sensul art. 4 din Protocolul nr. 7. În acest context, Marea Cameră nu a identificat niciun motiv pentru a pune sub semnul întrebării constatările pronunțate de Curtea Supremă din Norvegia, potrivit căreia procedura prin care sancțiunea fiscală obișnuită – la un nivel de 30 % – i-a fost impusă primului reclamant privea un aspect „penal”, în sensul autonom dat la art. 4 din Protocolul nr. 7.

În cauza de faţă, actele administrativ-fiscale impun restituirea creanţei bugetare în cuantum de 341 964,87 lei, reprezentând cele trei tranșe de plată a finanţării, la care se va adăuga dobânda conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Conform prevederilor art. 32 din actul normativ amintit:

„Art. 32

În stabilirea cuantumului creanţelor bugetare se iau în considerare sumele plătite necuvenit de către:

a) autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sau structuri cu funcţii de plată care acţionează în numele acestora;

b) organismele de implementare pentru măsurile din domeniul transporturilor ale programului ex-ISPA;

c) beneficiarii proiectelor finanţate în sistem centralizat de Comisia Europeană din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora ca urmare a săvârşirii unor nereguli, inclusiv accesoriile, respectiv dobânda, costurile bancare, diferenţele nefavorabile de curs valutar, precum şi alte sume stabilite de lege în sarcina debitorului.”

De asemenea, conform art. 42 din acelaşi act normativ:

„Art. 42

(1) Creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt scadente la expirarea termenului de plată stabilit în titlul de creanţă, respectiv în 30 de zile de la data comunicării titlului de creanţă.

(2) Debitorul datorează, pentru neachitarea la termen a obligaţiilor stabilite prin titlul de creanţă, o dobândă care se calculează prin aplicarea ratei dobânzii datorate la soldul rămas de plată din contravaloarea în lei a creanţei bugetare, din prima zi de după expirarea termenului de plată stabilit în conformitate cu prevederile alin. (1), până la data stingerii acesteia, cu excepţia cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internaţional prevăd altfel.

(3) În vederea încasării de la debitor a dobânzii prevăzute la alin. (2), autorităţile competente care au emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, în aplicarea prevederilor art. 21, au obligaţia de a calcula cuantumul acesteia şi de a emite un proces-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, care constituie titlu de creanţă şi care se comunică debitorului. Modelul procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(4) Rata dobânzii datorate este rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate.

(5) Sumele reprezentând dobânzi datorate pentru neachitarea la termen a obligaţiilor prevăzute în titlul de creanţă se fac venit la acelaşi buget în care se virează şi creanţa bugetară rezultată din nereguli.

(6) Creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate li se aplică toate prevederile aplicabile creanţelor bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2), precum şi a celor prevăzute la art. 21 alin. (14) şi (15).”

Verificând aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că acestea urmăresc exclusiv recuperarea integrală a prejudiciului cauzat prin săvârșirea neregulii, fără a exista un scop punitiv şi fără a fi impusă plata unei sume fixe cu titlu de sancțiune.

Trebuie reamintită explicația oferită de inițiatorii Protocolului 7 la Convenție, cu privire la sensul urmărit în adoptarea prevederii cuprinse în art. 4, care consacră, în planul C.E.D.O., principiul non bis in idem. Astfel, în raportul explicativ privind Protocolul 7 la Convenție, la pct. 32, se precizează că art. 4 nu se aplică decât „procedurilor penale”. Așadar, nu există nicio piedică pentru ca persoana în cauză să facă, pentru aceeași faptă, obiectul unei acțiuni penale sau al unei acțiuni cu un caracter diferit (de exemplu, al unei proceduri disciplinare, în cazul unui funcționar).

În subsidiar, dacă totuşi s-ar reţine că procedura administrativă îndeplineşte condiţia de a reprezenta o „procedură penală”, procedând la analiza în continuare a celorlalte condiţii, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte condiţia ca cele două proceduri să fi avut ca obiect „aceeași infracțiune”, principiul non bis in idem interzice urmărirea penală sau judecarea unei persoane de două ori pentru „aceeași infracțiune”.

În hotărârea Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei (MC), Curtea a admis că, în trecut, a pronunțat diverse abordări, în cadrul cărora a pus accent fie pe caracterul identic al faptelor, independent de încadrarea lor juridică („același comportament”, idem factum, Gradinger împotriva Austriei pct. 55), fie pe încadrarea juridică, admițând că aceleași fapte puteau constitui infracțiuni diferite („concours idéal d'infractions” - concurs ideal de infracțiuni, Oliveira împotriva Elveției, pct. 25- 29), fie pe existența sau inexistența unor „elemente esențiale” comune celor două infracțiuni (Franz Fischer împotriva Austriei).

După ce a examinat sfera de aplicare a dreptului de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune, astfel cum este enunțat în diferite instrumente internaționale (Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Convenția americană a drepturilor omului) și a subliniat că abordarea care pune accent pe încadrarea juridică a celor două infracțiuni este prea restrictivă în ceea ce privește drepturile unei persoane, Curtea a considerat că art. 4 din Protocolul nr. 7 trebuie interpretat ca interzicând urmărirea penală sau judecarea unei persoane pentru o a doua „infracțiune”, în măsura în care aceasta are la bază fapte identice sau fapte care sunt „în esență” similare celor care sunt la originea primei infracțiuni [pct. 79-82, a se vedea și A și B împotriva Norvegiei (MC), pct. 108]. 25. Aceasta a precizat că punctul de pornire pentru examinarea aspectului, dacă faptele din cele două proceduri sunt identice sau sunt în esență aceleași, ar trebui să fie compararea expunerii faptelor care fac obiectul infracțiunii pentru care reclamantul a fost deja judecat cu expunerea faptelor legate de a doua infracțiune de care a fost acuzat acesta [Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei (MC), pct. 83]. A subliniat că este irelevant care părți ale noilor acuzații sunt în cele din urmă reținute sau respinse în procedura ulterioară, deoarece art. 4 din Protocolul nr. 7 enunță o garanție împotriva unei noi acțiuni penale sau riscului unei noi acțiuni penale, și nu o interdicție privind o a doua condamnare sau o doua achitare. A statuat că trebuie așadar să examineze faptele care constituie un ansamblu de circumstanțe factuale concrete, care implică același făptuitor și sunt indisolubil legate între ele în timp și în spațiu, existența acestor circumstanțe trebuind să fie demonstrată pentru a putea fi pronunțată condamnarea sau pentru ca noi acțiuni penale să poată fi puse în mișcare (pct. 83-84).

Cu privire la acest aspect, prima instanţă a reţinut că, în speţă, faptele reţinute prin sentinţa penală cu autoritate de lucru judecat sunt aceleaşi cu temeiurile de fapt pentru care au fost emise actele administrativ fiscale.

Înalta Curte constată că în procesul penal au fost reţinute faptele inculpatei C., constând în aceea că, în cursul executării contractului cadru nr. C121010942700027 din 29.12.2009, pentru realizarea proiectului "Înfiinţare staţie automată de incubare ouă", încheiat între S.C. A. S.R.L. şi Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a derulării procedurilor de verificare/avizare a dosarelor de achiziţii, de autorizare/decontare a cheltuielilor eligibile, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de reprezentant legal al proiectului, preşedinte al comisiei de evaluare a ofertelor şi reprezentant legal al S.C. A. S.R.L. a folosit la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – CRPDRP 4 Sud – Vest Craiova documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete, respectiv: declaraţiile pe proprie răspundere date în nume propriu la data de 06.08.2010 şi 03.09.2010, declaraţiile de imparţialitate /confidenţialitate date de inculpatul E. la datele de 19.07.2010 şi 24.08.2010 şi depuse la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împreună cu dosarele de achiziţii lucrări la datele de 06.08.2010 şi 03.09.2010, prin care au fost induşi în eroare funcţionarii autorităţii centrale care au verificat legalitatea/conformitatea procedurii de atribuire a contractului de antrepriză nr. 68/23.07.2010 şi a contractului de bunuri nr. 87/28.08.2010, eroare fără de care aceşti funcţionari nu ar fi avizat favorabil procedurile şi contractele menţionate, nu ar fi declarat eligibile cheltuielile aferente contractelor încheiate cu S.C. H. S.R.L. şi nu ar fi dispus decontarea din fonduri nerambursabile, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de folosirea sau prezentarea de cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, în formă continuată, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată, în concurs real cu infracţiunea de fals în declaraţii, în formă continuată, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 292 C. pen. 1969.

De asemenea, s-a reţinut că inculpatul E., în calitate de membru al comisiei de evaluare a ofertelor, în cadrul derulării contractului cadru nr. C 121040842700019 /12.06.2009, pentru implementarea proiectului „Extindere adăpost pentru îngrăşarea suinelor în comuna Gogoşu, judeţul Mehedinţi”, respectiv a procedurii de achiziţie lucrări şi a procedurii de achiziţie bunuri, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a încredinţat inculpatului D. declaraţii false (declaraţiile de imparţialitate /confidenţialitate date în nume propriu la 02.10.2009 şi 25.05.2010), în situaţia în care era cumnat de soră (afin de gradul II) cu administratorul S.C. H. S.R.L. (societate ofertantă şi declarată câştigătoare), pentru a le prezenta la A.P.D.R.P., în acest fel ajutându-l să obţină pe nedrept fonduri nerambursabile (1.272.343 lei – fonduri comunitare şi 318.086 lei – fonduri din bugetul naţional) şi să-i inducă în eroare pe funcţionarii A.P.D.R.P. care altfel nu ar fi dispus plata /decontarea cheltuielilor. Inculpatul E., în cursul executării contractului cadru nr. C121010942700027, pentru implementarea proiectului „Înfiinţare staţie automată de incubare ouă”, a derulării procedurilor de verificare/avizare a dosarelor de achiziţii, de autorizare/decontare (plată) a cheltuielilor eligibile, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a încredinţat inculpatei C. declaraţiile de imparţialitate/confidenţialitate date la 19.07.2010 şi 24.08.2010 (în situația în care era cumnat de soră – afin de gradul II cu administratorul S.C. H. S.R.L., societate ofertantă şi declarată câştigătoare), pentru a le utiliza la A.P.D.R.P., în acest fel ajutând-o să obţină pe nedrept fonduri nerambursabile comunitare (1.021.468 lei) şi din bugetul naţional (255.367 lei), prin aceasta inducându-se în eroare funcţionarii A.P.D.R.P. ce au verificat legalitatea /conformitatea procedurii de atribuire a contractului de antrepriză nr.68/23.07.2010 şi contractului de bunuri nr.87/27.08.2010, eroare fără de care aceştia nu ar fi dispus decontarea din fondurile nerambursabile a sumei de 1.276.835,30 lei, obţinută pe nedrept de S.C. A. S.R.L.

În motivarea soluţiei de respingere a contestaţiei administrative, organele de soluţionare din cadrul A.P.D.R.P. au reţinut următoarele:

1) conform cercetărilor efectuate de echipa de control din cadrul D.L.A.F., s-a constatat existenţa unui conflict de interese între dl E. (membru în comisia de achiziţii) şi dl I. (reprezentantul legal al S.C. H. S.R.L. - adjudecatar), motivat de faptul că între aceştia există relaţie de afinitate, în sensul că dl E. este căsătorit cu sora dlui I.;

2) conform cercetărilor efectuate de Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a constatat că reprezentantul legal al S.C. A. S.R.L. şi preşedinte al comisiei de analiză şi evaluare a ofertelor a utilizat documente şi declaraţii false, inexacte sau incomplete, în cadrul executării contractului de finanţare încheiat cu A.P.D.R.P., care au avut ca efect inducerea în eroare a funcţionarilor din cadrul A.P.D.R.P., care au verificat legalitatea şi conformitatea procedurilor de atribuire derulate în cadrul proiectului cu finanţare din fonduri europene;

3) procedurile de achiziţie au fost viciate fiind afectate de existenţa conflictului de interese, iar autoritatea contractantă şi-a rezervat, prin decizia de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal din 2012 dreptul de a demara procedura de recuperare a debitului primit cu titlu de finanţare nerambursabilă.

Prin urmare, este corectă aserţiunea primei instanţe, în sensul că faptele reţinute prin sentinţa penală cu autoritate de lucru judecat sunt aceleaşi cu temeiurile de fapt pentru care au fost emise actele administrativ fiscale.

În ceea ce privește întrebarea dacă a fost repetată aceeași procedură, art. 4 din Protocolul nr. 7 interzice repetarea procedurilor penale (principiul ne bis in idem) care au dus la pronunțarea unei hotărâri definitive. Acesta consacră nu numai dreptul de a nu fi pedepsit de două ori, ci și dreptul de a nu fi urmărit penal sau judecat de două ori. Se aplică chiar și în cazul în care acțiunea penală nu s-a încheiat cu o condamnare [Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei (MC), pct. 110-111, în ceea ce privește achitarea în urma celui de-al doilea set de proceduri].

Curtea a hotărât că art. 4 din Protocolul nr. 7 interzice în mod clar deschiderea unei noi proceduri în cazul în care prima procedură a încetat definitiv (ibidem). În schimb, art. 4 din Protocolul nr. 7 nu interzice desfășurarea mai multor proceduri concomitente (litis pendens). Într-o astfel de situație, nu se poate pretinde că reclamantul a fost trimis în judecată în mai multe rânduri pentru „o infracțiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă” [Garaudy împotriva Franței (dec.)].

De asemenea, nu este problematic, din perspectiva Convenției, faptul că, atunci când există două proceduri concomitente, cea de-a doua încetează ca urmare a rămânerii definitive a hotărârii de încetare a primei proceduri [Zigarella împotriva Italiei (dec.)]. În schimb, în cazul în care a doua procedură nu a încetat, Curtea a concluzionat că procedura s-a repetat și, prin urmare, a fost încălcat art. 4 din Protocolul nr. 7 (Tomasović împotriva Croației, pct. 29-32; Muslija împotriva Bosniei și Herțegovinei, pct. 36-37; Nykänen împotriva Finlandei, pct. 47-54; Glantz împotriva Finlandei, pct. 57-64).

Curtea a examinat cazuri de sancțiuni fiscale în mai multe cauze referitoare la Finlanda și Suedia (Häkkä împotriva Finlandei, Nykänen împotriva Finlandei, Glantz împotriva Finlandei, Rinas împotriva Finlandei, Österlund împotriva Finlandei, Kiiveri împotriva Finlandei; Lucky Dev împotriva Suediei). În aceste cauze, a observat că, în sistemele finlandez și suedez, sancțiunile penale și administrative erau impuse de autorități diferite, fără ca procedurile să aibă vreo legătură una cu alta: în fiecare cauză, ambele seturi de proceduri s-au desfășurat separat și în mod independent, până la încetarea definitivă a acestora. În plus, sancțiunile aplicate în cadrul unei proceduri nu au fost luate în considerare de către instanța care s-a pronunțat în cadrul celeilalte proceduri, atunci când aceasta a determinat severitatea sancțiunii și nu a existat nicio interacțiune între autoritățile competente.

În plus, Curtea a observat că majorările de impozit au fost impuse pe baza unei examinări a comportamentului și răspunderii reclamantului în temeiul legislației fiscale, realizată independent de evaluarea efectuată în cadrul procedurii penale. Curtea a considerat că această situație era diferită de cea din celelalte cauze referitoare la suspendarea permisului de conducere, pe care a trebuit să le soluționeze, cauze în care decizia de suspendare a permisului s-a bazat în mod direct pe o condamnare previzibilă sau definitivă pentru o infracțiune rutieră și, prin urmare, nu a implicat o examinare separată a infracțiunii sau a comportamentului în cauză. În consecință, a concluzionat că nu exista nicio legătură strânsă, din punct de vedere material și temporal, între procedura penală și procedura fiscală.

Astfel, trebuie să se stabilească dacă a existat o repetare a procedurii. În cauza A și B împotriva Norvegiei (MC), Curtea a examinat sistemul norvegian al dublei proceduri penale și administrative în cazul declarațiilor fiscale incorecte. Aceasta a dezvoltat principiul „legăturii materiale și temporale suficient de strânse” între proceduri. În opinia Curții, cea mai sigură modalitate de a asigura respectarea art. 4 din Protocolul nr. 7 era să se prevadă o procedură la un singur nivel, care să permită reunirea ramurilor paralele ale regimului juridic care reglementează activitatea în cauză, astfel încât, prin răspunsul său la încălcare, să fie îndeplinite diferitele imperative ale societății în cadrul unui singur proces.

Totuși, C.E.D.O. a statuat că art. 4 din Protocolul nr. 7 nu exclude desfășurarea unor proceduri mixte, chiar până la încheierea acestora, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Prin urmare, statul pârât trebuie să demonstreze în mod convingător că procedurile mixte în cauză erau unite printr-o „legătură materială și temporală suficient de strânsă”.

Printre elementele relevante de care se ține seama pentru a stabili dacă există o legătură materială și temporală „suficient de strânsă” se numără, în special, următoarele:

 – dacă diferitele proceduri urmăresc scopuri complementare și, prin urmare, abordează, nu numai in abstracto, ci și in concreto, aspecte diferite ale actului în cauză prejudiciabil societății;

 – dacă natura mixtă a procedurilor în cauză este o consecință previzibilă, atât în drept, cât și în practică, a aceluiași comportament incriminat (idem);

– dacă procedurile în cauză s-au desfășurat astfel încât să se evite pe cât posibil orice suprapunere în colectarea și aprecierea elementelor de probă, în special datorită unei interacțiuni adecvate între diferitele autorități competente, care să demonstreze că stabilirea faptelor efectuată în cadrul unei proceduri a fost preluată în cadrul celeilalte;

– și mai ales dacă sancțiunea impusă în urma procedurii care a rămas definitivă mai întâi a fost luată în considerare în cadrul procedurii rămase definitive ulterior, astfel încât, în final, să nu i se impună persoanei în cauză o sarcină excesivă, acest risc fiind cel mai puțin probabil să survină în cazul în care există un mecanism de compensare menit să garanteze că ansamblul tuturor pedepselor pronunțate este proporțional.

Pe de altă parte, Curtea a subliniat că un element important este măsura în care procedura administrativă prezintă caracteristicile unei proceduri penale ordinare, în special caracteristicile sale stigmatizante. În plus, chiar dacă legătura materială este suficient de solidă, condiția privind legătura temporală rămâne valabilă și trebuie să fie îndeplinită. Curtea a precizat că nu este necesar ca cele două seturi de proceduri să se desfășoare simultan de la început până la sfârșit, întrucât statul trebuie să aibă dreptul de a opta pentru desfășurarea progresivă a procedurilor, în cazul în care această manieră de abordare este justificată de preocuparea pentru eficiența acestora și de buna administrare a justiției, urmărește scopuri sociale diferite și nu cauzează părții în cauză un prejudiciu disproporționat.

Cu toate acestea, trebuie să existe întotdeauna o legătură temporală suficient de strânsă pentru ca justițiabilul să nu fie afectat de incertitudine și întârzieri și pentru a evita ca procedurile să se prelungească în timp, chiar și în cazul în care sistemul național relevant prevede un mecanism „integrat”, care cuprinde o latură administrativă și o latură penală distincte.

 Aplicând aceste principii faptelor din speță, Înalta Curte este încredințată că în cauză nu se poate reţine repetarea procedurii, ci faptul că procedura penală şi cea administrativă se reunesc într-o procedură mixtă, ca urmare a unei legături materiale şi temporale suficient de strânse.

Examinând pe rând elementele relevante care conduc la această concluzie, Înalta Curte reţine că cele două proceduri urmăreau scopuri complementare (pe de o parte, represiunea penală a făptuitorilor persoane fizice; pe de altă parte, recuperarea finanţării ilegal primite) şi au abordat aspecte diferite ale actului în cauză prejudiciabil societăţii (folosirea de declaraţii false sau inexacte de către reprezentanţii societăţii , în cadrul procesului penal; situaţia conflictului de interes, din punct de vedere adminsitrativ).

Natura mixtă a procedurilor în cauză este o consecință previzibilă, atât în drept, cât și în practică, a aceluiași comportament incriminat, raportat la previzibilitatea legii penale, cât şi la previzibilitatea neregulilor consacrate în O.U.G. nr. 66/2011, precum şi raportat la practica judiciară pe acest aspect.

Dar cel mai important argument reţinut de Înalta Curte este acela că procedurile în cauză s-au desfășurat astfel încât să se evite pe cât posibil orice suprapunere în colectarea și aprecierea elementelor de probă, în special datorită unei interacțiuni adecvate între diferitele autorități competente, care să demonstreze că stabilirea faptelor efectuată în cadrul unei proceduri a fost preluată în cadrul celeilalte.

Astfel, aşa cum se arată în decizia nr. 5854 /28.02.2013, deşi a fost admisă contestația administrativă şi a fost anulat procesul verbal de constatare a neregulii nr. 286/2012, în dispozitivul acestei decizii s-a statuat că A.P.D.R.P. a solicitat emiterea unui rechizitoriu, iar în cazul în care se va începe urmărirea penală pentru beneficiar, se va demara procedura de recuperare pentru suma integrală primită de beneficiar ca finanţare nerambursabilă.

Ca urmare, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale–Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale s-a constituit parte civilă pentru suma de 341.964,87 lei despăgubiri civile cu majorări de întârziere, reprezentând finanţare nerambursabilă de recuperat.

Ulterior, în cadrul procesului penal, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii E. şi C. şi în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 1.341.964,87 lei despăgubiri civile, cu majorări de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitului principal conform dispoziţiilor art. 120 alin. (1) şi (7) din O.G. nr. 92 /2003 privind Codul de procedură fiscală.

În acelaşi timp, în cadrul procesului civil având ca obiect solicitarea beneficiarului de anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 5335/17.02.2014 şi a decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 10145 /26.03.2014, prin încheierea de şedinţă din data de 24.03.2015, pronunțată în dosarul nr. x/54/2014, instanţa de fond din prezenta cauză a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010), suspendarea judecăţii cauzei până la pronunţarea unei hotărâri definitive în dosarul nr. y/63/2014 aflat pe rolul Tribunalului Dolj (procesul penal mai sus amintit). Cauza a fost repusă pe rol la data de 20.03.2018, faţă de soluţionarea definitivă a cauzei penale.

Prin urmare, cele două proceduri au fost interconectate din punct de vedere temporal, chiar dacă nu s-au desfăşurat simultan, statul având dreptul de a opta pentru desfășurarea progresivă a procedurilor, în cazul în care această manieră de abordare este justificată de preocuparea pentru eficiența acestora și de buna administrare a justiției, urmărește scopuri sociale diferite și nu cauzează părții în cauză un prejudiciu disproporționat.

Înalta Curte consideră că, faţă de existenţa legăturii temporale suficient de strânse pentru ca justițiabilul să nu fie afectat de incertitudine și întârzieri și pentru a evita ca procedurile să se prelungească în timp, se poate concluziona că sistemul naţional a reglementat un mecanism „integrat”, care cuprinde o latură administrativă și o latură penală distincte, cu efecte separate. Procesul penal a avut ca obiect tragerea la răspundere a persoanelor fizice considerate vinovate, în timp ce pe latura administrativă, retragerea administrativă a finanţării produce efecte pe planul consecințelor unor viitoare solicitări de finanţare (consecinţe ce nu ar fi rezultat din simpla condamnare penală a reprezentanţilor societăţii).

În fine, Înalta Curte reţine că sancțiunea impusă în urma procedurii care a rămas definitivă mai întâi a fost luată în considerare în cadrul procedurii rămase definitive ulterior, tocmai prin reţinerea incidenţei prevederilor art. 28 C. proc. pen.

Nu se poate reţine că persoanei în cauză i s-a impus o sarcină excesivă, în condiţiile în care există un mecanism de compensare menit să garanteze că ansamblul tuturor pedepselor pronunțate este proporțional.

Cât priveşte apărarea recurentei în sensul că aceasta este supusă riscului executării de două ori a sancţiunii restituirii finanţării nerambursabile ilegal folosite, Înalta Curte constată că atât Codul civil, cât şi Codul de procedură civilă consacră remedii juridice previzibile şi la îndemâna debitorului personaă juridică pentru a reclama şi împiedica producerea unei asemenea consecinţe: contestaţia la executare (în cazul unei executări silite), plata nedatorată sau îmbogăţirea fără justă cauză (în cazul unei executări voluntare).

Înalta Curte mai are în vedere şi dispoziţiile art. 44 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora:

„(1) Plătitor al creanţelor bugetare rezultate din nereguli şi al dobânzii datorate este persoana juridică, entitatea sau asocierea fără personalitate juridică sau persoana fizică stabilită ca debitor prin titlul de creanţă. Persoana fizică nu poate fi stabilită ca plătitor al creanţelor bugetare rezultate din nereguli decât în calitatea acesteia de beneficiar de fonduri europene şi/sau de fonduri publice naţionale aferente acestora.

(2) În cazul în care creanţa bugetară rezultată din nereguli şi dobânda datorată nu a fost achitată de către persoanele prevăzute la alin. (1), debitor devine persoana juridică sau fizică prevăzută la art. 25 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003*), republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor alin. (1) privind persoana fizică.”

Astfel, poziţia reclamantei de persoană responsabilă civilmente din cadrul procesului penal nu asigură identitatea cu aceea de debitor al creanţei bugetare, chiar dacă partea responsabilă civilmente răspunde solidar cu inculpatul condamnat.

Pe de altă parte, aplicarea principiului non bis in idem nu are ca esenţă ideea evitării dublei executări pe latură civilă a deciziei de recuperare a prejudiciului, ci evitarea repetării- faţă de aceeaşi persoană - a unei „proceduri penale” în sens C.E.D.O.

În concluzie, Înalta Curte statuează că, deşi aparent reclamantei i-au fost impuse sancțiuni diferite de către două autorități diferite, în cadrul unor proceduri diferite, între acestea există o legătură materială și temporală suficient de strânsă pentru a considera că acestea fac parte dintr-un mecanism integrat de sancțiuni reglementat de dreptul naţional, astfel încât această procedura mixtă nu constituie o repetare a procedurii penale în sens restrâns.

Faţă de cele deja statuate, nu se mai pune analizarea afirmaţiilor din recurs ce ar părea să se refere la încălcarea principiului irevocabilității actelor administrative şi a principiului proporționalității.

6.3.Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.