Şedinţa publică din data de 24 februarie 2022
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 27.01.2021, pe rolul Curţii de Apel Cluj, sub nr. x/2021, ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, anularea decizei de respingere a cererii de finanţare nerambursabilă pentru programul "Casa verde fotovoltaice" emise de Comitetul Director al Administraţiei Fondului pentru Mediu şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei ca, în termen de maxim 30 de zile, să procedeze la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanţare nerambursabilă şi rezervarea sumei aferente pentru fiecare reclamant în parte, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 117 din 15 aprilie 2021, Curtea a admis în parte cererea reclamantului, a anulat Decizia Comitetului Director adoptată în şedinţa din 07.08.2020 şi publicată pe site-ul AFM la data de 07.08.2020 prin care Administraţia Fondului pentru Mediu a respins contestaţia reclamantului formulată împotriva Deciziei Comitetului Director din 11.06.2020.
A anulat Decizia Comitetului Director din data de 11.06.2020 prin care s-a respins cererea de finanţare nerambursabilă pentru programul "Casa verde fotovoltaice" formulată de reclamant.
A obligat Administraţia Fondului pentru Mediu la reanalizarea cererii de finanţare nr. x formulată de reclamant.
A obligat pârâta Administraţia Fondului pentru Mediul la plata, în favoarea reclamantului A., a sumei de 50 RON, cheltuieli de judecată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a formulat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
A susţinut recurenta că cele două decizii atacate au produs efecte juridice faţă de mai mulţi solicitanţi înscrişi în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, astfel că este nelegală soluţia instanţei privind anularea în întregime a Deciziei AFM din data de 11.06.2020, respectiv a Deciziei AFM din 07.08.2020.
A mai arătat că instanţa de fond interpretat greşit dispoziţiile Ghidului referitoare la data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, confuzia fiind evidentă, atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speţă, dar şi cu privire la semnificaţia unor termeni. Prima instanţă a asimilat noţiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noţiunea de "indisponibilitate" a aplicaţiei informatice la care face trimitere art. 33 alin. (7) din Ghidul de finanţare.
Aşa cum rezultă din prevederile art. 21 lit. e) din Ghidul de finanţare, legiuitorul a stabilit în mod expres care sunt documentele necesare solicitantului în vederea înscrierii, precizând în acest sens că "Documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: (. . . . . . . . . .); e) extras de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile de la data înscrierii, din care să rezulte dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie pe care se va implementa proiectul, în original; (...)".
În acelaşi sens a invocat şi art. 18 alin. (3) din Ghidul de finanţare, care stabileşte, în economia prevederilor Ghidului, data la care se realizează înscrierea solicitantului în program, spre deosebire de norma cuprinsă la art. 18 alin. (1) din acelaşi Ghid, care statuează că "Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validaţi care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul", indicând, prin urmare, doar locul unde se face înscrierea în program, nu şi data când se face înscrierea Această dată rezultă din prevederile art. 18 alin. (3) şi se identifică cu momentul introducerii în aplicaţia informatică a documentelor depuse în dosarul de finanţare, prevăzute la art. 21 din Ghid.
Or, la data de 06.11.2019, când dosarul intimatei-reclamante a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat, extrasul de carte funciară eliberat la data de 27.08.2019 şi Certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul local eliberat la data de 28.08.2019 aveau o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluţia de respingere a cererii de finanţare.
În continuare, recurenta-pârâtă a criticat argumentele instanţei de fond potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, faţă de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid, care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexă.
În opinia sa, împrejurarea că art. 18 din Ghid stabileşte în sarcina instalatorului validat obligaţia de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condiţiile impuse de Ghid nu poate conduce la concluzia susţinută de prima instanţă, în sensul că analiza valabilităţii actelor ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanţare la instalator, deoarece în această ipoteză nu s-ar mai justifica dispoziţia normativă potrivit căreia, după verificarea conformităţii documentelor, instalatorul validat are obligaţia de a le introduce scanate, în aplicaţia informatică, conform art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid, o atare măsură fiind reglementată tocmai pentru a permite verificarea de către Comisia de analiză a criteriilor de eligibilitate, astfel cum rezultă acestea din documente.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a prevăzut atribuţii distincte în sarcina instalatorului validat şi a Comisiei de analiză, stabilind în privinţa acesteia din urmă obligaţia de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude, însă, dreptul acesteia de a analiza şi conformitatea documentelor, în aplicarea principiului qui potius major, potius minor.
Contrar raţionamentului primei instanţe, nici comunicatul de presă formulat de aceasta la data de 30.10.2019, adus la cunoştinţă publică anterior reluării sesiunii de înscriere în aplicaţia informatică a solicitanţilor persoane fizice, la data de 06.11.2019, nu ar permite o interpretare contrară argumentelor expuse anterior, din moment ce în paragraful al doilea al respectivului comunicat s-a precizat că "Toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării".
Astfel cum rezultă din precizările comunicatului de presă amintit, nu a menţionat că documentele înregistrate în aplicaţia informatică şi-ar putea păstra valabilitatea peste durata expres prevăzută în Ghid, ci doar a indicat faptul că, dată fiind suspendarea sesiunii de înscriere, sunt în mod egal considerate ca fiind depuse în termen cererile de finanţare, indiferent dacă acestea au fost introduse în aplicaţie anterior ori subsecvent suspendării. De altfel, comunicarea citată face referire expresă la atribuţia pe care Administraţia Fondului pentru Mediu urmează să o exercite, şi anume aceea de analizare a cererilor, putându-se astfel deduce că aceasta a avertizat asupra obligaţiei prevăzute de lege, aceea de a analiza, pe baza documentelor din dosarele de finanţare, criteriile de eligibilitate pentru fiecare solicitant în parte.
În plus, a redat conţinutul paragrafului următor din comunicatul sus-menţionat, conform căruia "Persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documente la instalatorii validaţi până la data de 10 septembrie, vor avea posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiţia ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicaţia informatică".
Concluzionând, recurenta-pârâtă a considerat că şi-a îndeplinit obligaţia de a avertiza solicitanţii cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarele de finanţare a cerinţelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicaţia informatică, fiind evident că documentele care nu mai erau valabile la data de 06.11.2019 trebuiau să fie înlocuite, demers pe care intimata-reclamantă nu l-a realizat.
4. Apărările formulate în cauză. Recursul incident
4.1. Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
4.2. Odată cu întâmpinarea, în condiţiile art. 491 raportat la art. 474 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs incident împotriva sentinţei instanţei de fond, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea parţială a sentinţei recurate şi, în consecinţă, obligarea recurentei-pârâte Administraţia Fondului pentru Mediu ca, în termen de maxim 30 de zile, să procedeze la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanţare nerambursabilă şi rezervarea sumei aferente finanţării în ceea ce-l priveşte, cu cheltuieli de judecată.
A susţinut recurentul-reclamant că solicitarea sa de aprobare a cererii de finanţare a fost formulată în temeiul art. 8 din Anexa la Ordinul nr. 1287/2018 care prevede etapele programului.
În acest caz, înscrierea, rezervarea sumelor şi respectiv aprobarea cererii de finanţare reprezintă o singură şi unică etapă în cazul procedurii de obţinere a finanţării în cadrul proiectului Casa verde fotovoltaice.
Instanţa de fond în mod greşit a considerat că această prerogativă ar aparţine AFM, această etapă fiind încheiată, cererea de finanţare nerambursabilă neputând să mai facă obiectul verificării de către recurenta-pârâtă.
Astfel, respingerea capătului de cerere vizând obligarea recurentei-pârâte AFM ca în termen de 30 de zile să procedeze la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanţare şi la rezervarea sumei aferente finanţării în ceea ce-l priveşte este o soluţie nelegală, fiind rezultatul aplicării greşit a art. 8 din Anexa la Ordinul nr. 1287/2018.
4.3. Recurenta-pârâtă AFM a depus întâmpinare la recursul incident, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de criticile invocate, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., şi de argumentele formulate prin întâmpinare şi prin recursul incident, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate.
5.1. Preliminar, se reţine că nu pot fi validate criticile recurentei-pârâte cu privire la faptul că instanţa ar fi anulat deciziile atacate în totalitate faţă de toţi solicitanţii, din considerentele hotărârii şi din dispozitivul acesteia reieşind faptul că instanţa a anulat deciziile emise de Administraţia Fondului pentru Mediu doar în ceea ce priveşte contestaţia reclamantului şi cererea de finanţare nr. x formulată de acesta.
În cauză, sub aspectul contextului factual, se reţine că, la data de 06.09.2019, pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu a anunţat pe pagina sa de internet demararea Programului denumit "Casa Verde Fotovoltaice", începând cu data de 10.09.2019, precizând că în data respectivă persoanele fizice se pot adresa instalatorilor în vederea înscrierii în program. La data anunţată, Administraţia Fondului pentru Mediu a suspendat înscrierile persoanelor fizice în programul menţionat, în vederea efectuării unei analize a modului de funcţionare a acestui proces, iar la data de 04.10.2019 a anunţat printr-un comunicat de presă că data reluării înscrierilor în program va fi anunţată din timp pe site-ul instituţiei astfel încât persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documentele la instalatorii validaţi până la data de 10.09.2019, să aibă timpul necesar constituirii dosarului în vederea înscrierii în Program.
Printr-un alt comunicat de presă din 30.10.2019, Administraţia Fondului pentru Mediu a anunţat că programul va fi reluat începând cu data de 6 noiembrie 2019, ora 10:00, dată la care instalatorii validaţi vor putea să continue înscrierea persoanelor fizice în aplicaţia informatică, făcând unele precizări referitoare la documentele înregistrate anterior suspendării înscrierilor.
La 10.09.2019, data începerii înscrierilor în program, intimatul-reclamant a formulat cerere de finanţare în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, depunând-o împreună cu documentaţia aferentă la instalatorul validat B. S.R.L., care are încheiat contract de participare cu Administraţia Fondului pentru Mediu, conform art. 18 din Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, ghid aprobat prin Ordinul nr. 1287/05.12.2018 emis de Ministerul Mediului.
Cererea intimatului-reclamant nu a putut fi încărcată de către instalatorul validat acesta în aplicaţia informatică specifică pusă la dispoziţie de către Administraţia Fondului de Mediu, iniţial din cauza funcţionalităţii reduse a acesteia, iar ulterior, ca urmare a suspendării înscrierilor. La data reluării programului, 06.11.2019, cererea de finanţare şi documentele dosarului de finanţare au fost înregistrate în aplicaţia informatică sub nr. RO11-2853.
La data de 11.06.2020, Administraţia Fondului pentru Mediu a publicat pe pagina sa de internet lista solicitanţilor respinşi în cadrul Programului, potrivit deciziei Comitetului director al acesteia, fiind respins şi proiectul intimatului-reclamant pe motiv că extrasul de carte funciară şi certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul local nu mai erau valabile la 06.11.2019, data înregistrării cererii de finanţare în sistemul informatic.
Contestaţia administrativă împotriva soluţiei de respingere a cererii de finanţare, formulată de reclamant în temeiul art. 23 alin. (1) din Ghidul de finanţare din data de 02.12.2018, a fost respinsă în şedinţa Comitetului director al Administraţiei Fondului pentru Mediu din data de 04.08.2020, soluţia fiind publicată pe pagina de internet a instituţiei la 07.08.2020. Motivul de respingere a cererii de finanţare şi a contestaţiei administrative formulate a constat în faptul că documentele depuse în aplicaţia informatică la data de 06.11.2019 nu mai erau în termen de valabilitate.
Împotriva actelor emise de AFM, intimatul-reclamant a formulat acţiune, admisă în parte de instanţa de fond care a găsit întemeiate susţinerile reclamantei şi a anulat în parte Decizia Comitetului Director al AFM din 11.06.2020 şi Decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei administrative şi a obligat pârâta la reanalizarea cererii de finanţare a reclamantului nr. RO11-2853.
În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată de către instanţa de fond cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanţare al reclamantului, criticând modalitatea de interpretare dată de prima instanţă prevederilor Ghidului de finanţare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1278/2018, referitoare la data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, în opinia sa confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speţă, dar şi cu privire la semnificaţia unor termeni.
Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a criticat argumentele instanţei de fond potrivit cărora valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, faţă de prevederile exprese ale art. 21 lit. e) din Ghid, care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexe.
În opinia recurentei-pârâte, împrejurarea că art. 18 din Ghid stabileşte în sarcina instalatorului validat obligaţia de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condiţiile impuse de Ghid nu poate conduce la concluzia susţinută de prima instanţă, în sensul că analiza valabilităţii actelor ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanţare la instalator, deoarece în această ipoteză nu s-ar mai justifica dispoziţia normativă potrivit căreia, după verificarea conformităţii documentelor, instalatorul validat are obligaţia de a le introduce scanate, în aplicaţia informatică, conform art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid.
Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată, raportat la situaţia de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod corect dispoziţiile legale incidente situaţiei deduse judecăţii, soluţia primei instanţe fiind pronunţată în conformitate cu legea aplicabilă în cauză, motiv pentru care va fi adoptată şi de către instanţa de control judiciar.
În esenţă, chestiunea supusă analizei şi asupra căreia părţile au opinii contrare, vizează data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate.
În opinia recurentei-pârâte, analiza valabilităţii documentelor aferente cererii de finanţare nu ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanţare la instalator, ci, în raport de data la care dosarul intimatei-reclamante a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat.
În schimb, recurentul-reclamant a solicitat să se constate că în raport de data de 10.09.2019, când a înregistrat cererea de finanţare la instalatorul validat, documentele aferente cererii de finanţare, solicitate prin Ghid, se aflau în termenul de valabilitate, iar faptul că, deşi au fost scanate şi pregătite pentru a fi încărcate în aplicaţia informatică, această înregistrare nu a fost realizată ca urmare a unei disfuncţionalităţi în accesarea acesteia şi, ulterior, ca urmare a suspendării înscrierilor, nu poate avea drept consecinţă respingerea cererii sale de finanţare.
Înalta Curte validează raţionamentul primei instanţe, care a apreciat întemeiată acţiunea. Astfel, potrivit art. 8 din Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018, etapele programului sunt următoarele: a) publicarea pe pagina de internet a Autorităţii a informaţiilor necesare demarării programului; b) validarea, încheierea contractelor cu instalatorii şi publicarea listei acestora; c) înscrierea solicitanţilor, rezervarea sumelor aferente finanţării şi aprobarea solicitanţilor; d) obţinerea ATR (n.r. aviz tehnic de racordare) şi încheierea contractelor de finanţare nerambursabilă; e) implementarea proiectului; f) decontarea şi plata sumelor solicitate de către instalatorii validaţi; g) monitorizarea beneficiarilor final.
Art. 18 din acelaşi Ghid prevede că, "(1) Înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validaţi care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul. (2) Instalatorul validat care a încheiat contractul de participare efectuează înscrierea solicitantului cu condiţia depunerii de către acesta a tuturor documentelor prevăzute în ghid. (3) Înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în:
a) identificarea solicitantului şi analiza conformităţii documentelor prezentate cu condiţiile impuse prin ghid; b) introducerea în aplicaţia informatică a următoarelor date...; c) scanarea de către instalator a documentelor prevăzute la art. 21 şi introducerea lor în aplicaţia informatică în format pdf, ulterior stabilirii conformităţii acestora; d) rezervarea sumelor aferente finanţării fiecărui solicitant care întruneşte condiţiile referitoare la conformitatea documentelor."
Reclamantul a respectat paşii procedurali impuşi de normele legale incidente, acesta depunând cererea de finanţare la instalatorul validat chiar în ziua în care procedura a fost declanşată, şi anume 10.09.2019, urmând ca procedura de înscriere în sistem să fie realizată, potrivit art. 18 alin. (1) şi alin. (2) anterior citate, de către instalatorul autorizat.
Însă, procedura concretă de înscriere nu a putut fi finalizată prin introducerea de către instalator a datelor în aplicaţia informatică potrivit art. 18 alin. (3) pct. c), întrucât, chiar din prima zi de utilizare, platforma informatică nu a mai putut fi accesată, fiind suspendate înscrierile şi reluate la data de 06.11.2019, care este şi data finalizării înscrierii cererii reclamantei în sistem, aspecte necontestate în cauză.
Cum recurentul-reclamant a înregistrat la instalatorul validat cererea sa de finanţare, împreună cu documentele aferente solicitate de Ghidul de finanţare, chiar în ziua demarării Programului, respectiv la data de 10.09.2019, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, nu se poate susţine cu suficient temei că nu au fost respectate termenele privind valabilitatea documentelor, împrejurările de fapt şi de drept invocate de reclamantă susţinând conformitatea procedurii urmate în concret şi lipsa oricărei culpe în depunerea documentaţiei în condiţiile date.
Art. 7 alin. (1) lit. c) din Ghidul de finanţare din data de 05.12.2018, aprobat prin Ordinul nr. 1287 din 05.12.2018 emis de Ministerul Mediului, defineşte "aplicaţia informatică" ca fiind un "software administrat şi pus la dispoziţie gratuit de către Autoritate, având dublu rol, de gestionare a bugetului alocat programului şi de stocare şi verificare a informaţiilor privind beneficiarii finali înscrişi".
Aşa cum rezultă din aceste prevederi, aplicaţia informatică în care trebuie încărcate cererile de finanţare şi documentele aferente, de către instalatorul validat, este pusă la dispoziţie gratuit, fiind administrată de către Autoritate, în speţă Administraţia Fondului pentru Mediu, astfel că deficienţele de funcţionalitate a acestei aplicaţii şi imposibilitatea accesării ca urmare a suspendării înscrierilor în Programul în discuţie, care au generat, implicit, imposibilitatea încărcării efective a documentelor în sistem, nu-i pot fi imputate recurentului-reclamant, care şi-a îndeplinit obligaţia de a depune cererea de finanţare şi documentele aferente cu respectarea termenului legal.
În acest sens Înalta Curte reţine dispoziţiile art. 39 din Ghid, potrivit cărora "Dacă din motive legate strict de Autoritate (de exemplu, dar fără a se limita, la disfuncţionalităţi ale aplicaţiei informatice) terţii se află în imposibilitatea obiectivă de a-şi respecta termenele impuse prin prezentul ghid, atunci respectivele termene se vor prelungi cu perioada aferentă întârzierii. Aceste decalări nu exonerează AFM de îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de terţi prin alte acte de natură juridică."
În consecinţă, nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte în sensul că valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul înscrierii solicitantului în program, respectiv data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexe, câtă vreme din cuprinsul prevederilor legale incidente nu rezultă în mod neîndoielnic că aceasta este voinţa legiuitorului.
Dimpotrivă, prevederile legale citate anterior reflectă fără putinţă de tăgadă faptul că legiuitorul a prevăzut obligativitatea prelungirii termenelor impuse prin Ghid, tocmai pentru a reglementa situaţia imposibilităţii obiective de respectare a acestora, enunţând cu caracter exemplificativ ipoteza disfuncţionalităţii aplicaţiei informatice.
Aşadar, instanţa de control judiciar nu poate valida alegaţia recurentei-pârâte potrivit căreia data înscrierii în program se identifică cu momentul introducerii în aplicaţia informatică a documentelor depuse în dosarul de finanţare şi că, în raport de data reluării procedurii de înscriere din 06.11.2019, când dosarul recurentului-reclamant a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat, extrasul de carte funciară eliberat la 19.08.2019 şi certificatul de la impozite locale nu mai erau în termenul de valabilitate de 30 de zile, deoarece reflectă propriul demers interpretativ al cadrului normativ aplicabil în speţă, în vederea obţinerii soluţiei favorabile pretinse, fără a susţine însă motivul de nelegalitate invocat.
Cât priveşte criticile referitoare la greşita interpretare a precizărilor comunicatului emis la data de 30.10.2019, instanţa de control judiciar reţine, de asemenea, că sunt nefondate şi nu pot fi primite.
Sub acest aspect este de observat, raportat la prevederile legale amintite în precedent, că în perioada 10.09.2019-05.11.2019, aşadar pe durata suspendării procedurii admise de pârâtă, se poate vorbi de o veritabilă prelungire a termenelor.
De altfel, prin comunicatul de presă din data de 04.10.2019, chiar Administraţia Fondului pentru Mediu a anunţat că "data reluării înscrierilor în Program va fi anunţată din timp pe site-ul instituţiei astfel încât persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documentele la instalatorii validaţi până în data de 10 septembrie, să aibă timpul necesar constituirii dosarului în vederea înscrierii în Program", iar potrivit comunicatului de presă emis de aceeaşi autoritate, la data reluării programului din 06.11.2019, "toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării".
Relativ la importanţa acestor comunicate, sunt de reţinut dispoziţiile art. 38 din Ghid, conform cărora "(1) Toate datele, informaţiile, instrucţiunile, comunicatele şi alte documente relevante în legătură cu programul se publică pe pagina de internet a Autorităţii, www.x.ro, la secţiunea Programe de finanţare. (2) Singurele date, informaţii şi instrucţiuni valabile prezentate în mass-media referitoare la program sunt cele transmise sub forma comunicatelor de presă de către Autoritate şi/sau autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului."
Or, în cauza de faţă, recurenta-pârâtă nu a dat eficienţă acestor dispoziţii legale, ci, dimpotrivă, a procedat la analiza documentelor dosarului de finanţare întocmai ca şi cum reclamantul s-ar fi adresat cu o nouă cerere, cu o documentaţie provenind din luna august 2019, fără a ţine cont de faptul că procedura era suspendată în perioada respectivă şi că valabilitatea documentaţiei anterioare a fost antamată chiar de către autoritate prin comunicatul emis în aplicarea art. 39 din Ghid.
Prin urmare, nu se confirmă criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare constând în încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prima instanţă stabilind în mod corect că pârâta nu putea aprecia ca nefiind valabile cele două înscrisuri menţionate, respectiv: extrasul de carte funciară şi certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul local, înregistrate de reclamantă cu respectarea termenelor legale, în contextul acţiunii de suspendare a înscrierilor, dispusă de pârâtă, şi al menţiunilor făcute de aceasta în comunicatul de presă din data de 04.10.2019, enunţat supra.
Referirea recurentei-pârâte la paragraful "Persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documente la instalatorii validaţi până la data de 10 septembrie, vor avea posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiţia ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicaţia informatică", din comunicatul de presă din data de 06.11.2019, nu priveşte situaţia reclamantei, care depusese şi înregistrase documentele la un instalator avizat la data de 10.09.2019. Date fiind aceste împrejurări, de vreme ce documentele au fost legal înregistrate de recurentul-reclamant, recurenta-pârâtă era obligată să le analizeze conţinutul şi nu să respingă cererea de finanţare pentru motivul că aceste documente nu se mai află în perioada de valabilitate.
În aceste condiţii, Înalta Curte va respinge şi aceste susţineri ale recurentei-pârâte şi va constata că sentinţa de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale incidente în cauză, demersul părţii fiind, prin urmare, nefondat.
5.2. În ceea ce priveşte recursul incident, Înalta Curte apreciază a fi nefondate alegaţiile recurentului-reclamant.
Procedura reglementată de art. 8 din Ghid presupune mai multe etape:
a) publicarea pe pagina de internet a Autorităţii a informaţiilor necesare demarării programului; b) validarea, încheierea contractelor cu instalatorii şi publicarea listei acestora; c) înscrierea solicitanţilor, rezervarea sumelor aferente finanţării şi aprobarea solicitanţilor; d) obţinerea ATR şi încheierea contractelor de finanţare nerambursabilă; e) implementarea proiectului; f) decontarea şi plata sumelor solicitate de către instalatorii validaţi; g) monitorizarea beneficiarilor final.
Deci, ulterior etapei de înscriere, procedura de analiză nu este finalizată, urmând a fi parcurse etapele ulterioare.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că nu poate soluţiona favorabil capătul de cerere vizând emiterea deciziei de aprobare a cererii de finanţare pe fond şi obligarea AFM la emiterea deciziei de aprobare a cererii de finanţare.
Cererea recurentului-reclamant a fost respinsă pentru neîndeplinirea unor condiţii de formă, fără ca recurenta-pârâta să fi verificat îndeplinirea celorlalte condiţii de eligibilitate pentru acordarea finanţării.
Astfel, având în vedere specificul raportului litigios, procedând în sensul invocat de recurent, instanţa de judecată s-ar substitui autorităţii publice în exercitarea competenţelor legale, de a analiza actele depuse de solicitanţii cererilor de înscriere în program şi de a verifica conformitatea şi eligibilitatea acestora.
Prin urmare, susţinerile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi sub acest aspect.
În ceea ce priveşte cererea recurentului-reclamant de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că acesta nu a depus niciun act în dovedirea acestora. De asemenea, nu se poate dispune nici obligarea recurentei-pârâte la plata taxei judiciare de timbru achitate de recurentul-reclamant pentru exercitarea recursului incident, având în vedere respingerea acestuia.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru aceste considerente, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei nr. 117 din 15 aprilie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.