Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 12 iulie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, formulată de recurenta SC A. SRL prin administrator B.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, la data de 13 mai 2022, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2022, având ca obiect recursul declarat de petenta SC A. SRL împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii din 4 mai 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, cauza fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 7 pentru termenul din data de 17 mai 2022.
Prin notele de şedinţă transmise prin email la data de 13 iunie 2022 în Dosarul nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, recurenta a solicitat, printre altele, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, învederând că acestea încalcă principiul egalităţii, dreptul la un proces echitabil şi accesul la justiţie întrucât îl constrâng pe justiţiabil să arate instanţei motivele pe care îşi întemeiază recursul, sub sancţiunea anulării cererii pentru tardivitatea motivării acestuia.
A mai arătat că dispoziţiile art. 485, art. 487 şi art. 489 din C. proc. civ., ca şi cele ale art. 306 din C. proc. civ. anterior, stabilesc termenul legal în care se poate formula cererea de recurs, respectiv cel reglementat de art. 301 coroborat cu art. 303 din C. proc. civ. şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care se socoteşte de la comunicarea hotărârii.
Totodată, a susţinut că natura juridică a recursului ca fiind o cale de atac cu o fizionomie juridică proprie, care nu poate fi considerată recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de C. proc. civ., a fost stabilită prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 321/2017, ale cărei considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte C. proc. pen.
Concluzionând, a apreciat că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 încalcă dispoziţiile art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a subliniat că aceasta a fost constatată de însăşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2015.
În susţinerea cererii au fost depuse încheierile din 14 septembrie 2021 şi 22 septembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. x/2021, respectiv nr. x/2019 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, precum şi Decizia nr. 1606 din 17 septembrie 2022 a aceleiaşi instanţe.
În conformitate cu dispoziţiile art. 97 alin. (1) pct. 3 şi alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, pentru soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenta SC A. SRL prin administrator B. s-a format dosarul asociat nr. x/2022, cu termen de judecată la data de 12 iulie 2022.
Examinând admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurenta SC A. SRL prin administrator B., prin prisma dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, instanţa a reţinut că, reglementând condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Verificând solicitarea recurentei SC A. SRL de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că cererea întruneşte doar o parte din condiţiile instituite de lege pentru admisibilitatea acesteia, respectiv excepţia a fost invocată în faţa unei instanţe de judecată învestită cu soluţionarea unei căi de atac, de către o persoană având calitatea de recurent în speţă şi vizează un text de lege aflat în vigoare (art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992), care nu a fost anterior declarat neconstituţional în raport cu criticile formulate, însă nu îndeplineşte cerinţa legăturii cu cauza.
În concret, s-a constatat că recursul petentei SC A. SRL, declarat la data de 5 mai 2022 a vizat dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 şi art. 340 din C. proc. pen., faţă de inexistenţa unei contestaţii efective cu privire la încălcarea art. 34 din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 5491 din C. proc. pen. şi a dispoziţiilor art. 255 alin. (1) din C. proc. pen. din cuprinsul încheierii nr. 11/P/JDL din 4 mai 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Totodată, s-a reţinut că dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciate ca fiind neconstituţionale de către recurentă, reglementează termenul de 48 de ore de la pronunţare în care încheierea prin care cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă ca inadmisibilă, poate fi atacată la instanţa imediat superioară, fără a condiţiona admisibilitatea recursului declarat de motivarea sa în cuprinsul acestui termen.
În această situaţie, s-a constatat că, indiferent de soluţia ce ar fi pronunţată asupra excepţiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale nu ar produce niciun efect cu privire la o cale de atac declarată evident în cuprinsul termenului de 48 de ore de la pronunţare reglementat de textul de lege apreciat de recurentă ca fiind neconstituţional. În plus, din actele dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nu reiese că în cauza în care s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale ar fi fost invocată tardivitatea declarării sau motivării căii de atac, iar, prin Decizia nr. 377 din 14 iunie 2022, instanţa supremă a examinat cauza pe fond, respingând recursul declarat de petenta SC A. SRL, ca nefondat.
Împotriva acestei încheieri, recurenta SC A. SRL, prin administrator B. a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2022, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 24 octombrie 2022, termen la care cauza a fost amânată, la solicitarea recurentului pentru a lua cunoştinţă de conţinutul încheierii atacate.
La termenul din data de 21 noiembrie 2022 au avut loc dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând recursul formulat de recurenta SC A. SRL, prin administrator B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul de 5 Judecători constată că este nefondat, din următoarele considerente:
Din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerinţe de admisibilitate, cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege:
a) calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;
b) identificarea normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;
c) existenţa unei legături între norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;
d) verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.
Procedând la reevaluarea admisibilităţii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, Înalta Curte -Completul de 5 judecători, constată că aceasta îndeplineşte doar o parte dintre condiţiile de admisibilitate anterior menţionate. Astfel, aceasta a fost formulată de o parte, într-o cauză având ca obiect recursul declarat de petenta SC A. SRL împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din cuprinsul încheierii din 4 mai 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, iar dispoziţiile nu au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională printr-o decizie anterioară.
Însă, în ceea ce priveşte condiţia referitoare la "legătura" normelor contestate cu soluţia ce ar putea fi dată în cauză, în planul componenţei privind necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că aceasta nu este îndeplinită.
Astfel, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea Constituţională a reţinut că "se poate solicita controlul de constituţionalitate numai al acelor dispoziţii legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor ... Condiţia ca dispoziţia legală criticată pentru neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei este, evident, necesară, dar şi suficientă".
De asemenea, prin Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, instanţa de contencios constituţional a arătat expres că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Mai mult, prin Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, s-a precizat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.
Sintetizând, jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional relevantă atestă că realizarea cerinţei stabilite de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 presupune ca dispoziţiile de lege criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, să vizeze incidenţa în cauză a acestor dispoziţii de lege, respectiv faptul de a fi aplicabile în litigiile în care se invocă excepţia de neconstituţionalitate, având aptitudinea de a genera efecte juridice.
Constatarea îndeplinirii acestor criterii revine instanţelor de judecată care, aşa cum s-a reţinut în Decizia nr. 713 din 9 noiembrie 2017, paragraful 27 şi 28, "au rolul de partener al Curţii, în sensul că verifică, în vederea sesizării instanţei constituţionale, respectarea prevederilor legale referitoare la admisibilitatea excepţiilor de neconstituţionalitate..excepţia de neconstituţionalitate este expresia, în sistemul nostru normativ, a controlului concret de constituţionalitate, astfel încât, atât instanţei a quo, cât şi celei a quem le revine competenţa de a verifica, în proceduri distincte, dacă aceasta se plasează în paradigma controlului concret de constituţionalitate. Dacă, în privinţa instanţei a quo, verificarea condiţiilor de admisibilitate ţine de îndeplinirea condiţiilor legale necesare pentru sesizarea Curţii Constituţionale, pentru instanţa a quem această verificare are semnificaţia întrunirii condiţiilor necesare declanşării controlului de constituţionalitate, respectiv a cercetării prezumţiei de constituţionalitate a textului legal criticat.." .
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că o eventuală decizie a Curţii Constituţionale asupra excepţiei invocate nu ar fi de natură să producă vreun efect concret în cauză.
Condiţia privind existenţa unei legături între norma a cărei constituţionalitate se doreşte a fi verificată şi soluţionarea cauzei, presupune în mod necesar ca sesizarea să aibă aptitudinea de a fi utilă, în sensul că, eventuala constatarea a neconstituţionalităţii să fie de natură a produce un efect concret în situaţia juridică a părţii, în cauza în care a fost invocată, deoarece, ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.
În concret, se constată că recursul petentei SC A. SRL, declarat la data de 5 mai 2022 a vizat dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 339 şi art. 340 din C. proc. pen., faţă de inexistenţa unei contestaţii efective cu privire la încălcarea art. 34 din Legea nr. 51/1995, raportat la art. 5491 din C. proc. pen. şi a dispoziţiilor art. 255 alin. (1) din C. proc. pen. din cuprinsul încheierii nr. 11/P/JDL din 4 mai 2022 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
De asemenea, se observă că dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, apreciate ca fiind neconstituţionale de către recurentă, reglementează termenul de 48 de ore de la pronunţare în care încheierea prin care cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost respinsă ca inadmisibilă, poate fi atacată la instanţa imediat superioară, fără a condiţiona admisibilitatea recursului declarat de motivarea sa în cuprinsul acestui termen.
În această situaţie, se constată că, indiferent de soluţia ce ar fi pronunţată asupra excepţiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale nu poate produce efecte cu privire la calea de atac declarată de recurenta SC A. SRL, întrucât aceasta a fost promovată în interiorul termenului de 48 de ore de la pronunţare, iar din actele dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nu reiese că în cauza în care s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a fost invocată tardivitatea declarării căii de atac sau nemotivarea acesteia, instanţa supremă respingând recursul declarat de petenta SC A. SRL, ca nefondat, ca urmare a examinării cauzei pe fond.
În raport cu aceste împrejurări, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentă nu are legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC A. SRL, prin administrator B., împotriva încheierii din data de 12 iulie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta SC A. SRL, prin administrator B., împotriva încheierii din data de 12 iulie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2022.
GGC - ED