Şedinţa publică din data de 5 decembrie 2022
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.11.2013, sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în prezent Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.03.2013, a Notificării nr. x/13.03.2013, a Deciziei nr. 14838/21.05.2013 şi a Notificării nr. x/07.06.2013 emise de pârâtă.
Prin sentinţa nr. 111 din 4.07.2014, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea şi, în consecinţă, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/11.03.2013 încheiat de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, a notificărilor nr. x/13.03.2013 şi y/07.06.2013 emise de pârâtă, a deciziei nr. 14838/21.05.2013 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiei din cadrul pârâtei Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Prin decizia nr. 3256/18.11.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia prescripţiei acţiunii OLAF şi a instrumentării actelor administrative contestate, invocată de intimata S.C. A. S.R.L.; a fost admis recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 111/F/2014 din 04 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal; a fost casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 2.05.2017 sub nr. x/2013*.
Prin sentinţa nr. 73 din 3 mai 2018, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale invocată de instanţă din oficiu în aplicarea art. 28 din Legea nr. 135/2010 şi, în consecinţă, a respins acţiunea; a respins excepţiile lipsei calităţii de reprezentant a administratorului reclamantei şi a mandatarului acesteia, invocate de pârâtă.
Prin decizia nr. 2515 din 19 aprilie 2021, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar B. împotriva sentinţei nr. 73 din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa recurată, în sensul că a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, ca nefondată şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate referitoare la excepţiile lipsei calităţii de reprezentant, acordând termen pentru rejudecarea fondului după casarea cu reţinere la data de 15.06.2021, cu citarea părţilor.
Hotărârea recurată
Prin decizia nr. 5165 din 1 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rejudecând, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondată.
Hotărârea a fost pronunţată definitivă, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a art. 144 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul
Împotriva acestei ultime decizii, atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât şi C. au formulat, fiecare, recurs, aşa cum a precizat recurentul în şedinţele din 7 noiembrie 2022 şi 5 decembrie 2022.
În cuprinsul memoriului de recurs formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., s-a arătat că hotărârea încalcă competenţa de ordine publică a altei instanţe, făcând referire la excepţia de nelegalitate a raportului final OLAF 0944/2010.
La rândul său, C. a criticat decizia indicată, apreciind că a fost abuziv înregistrată ca o plângere administrativă şi nu ca o cale de atac.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 483 din C. proc. civ. prevăd:
"(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)."
(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
În speţă, prin decizia nr. 2515 din 19 aprilie 2021, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar B. împotriva sentinţei nr. 73 din 3 mai 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat în parte sentinţa recurată, în sensul că a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, ca nefondată şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate referitoare la excepţiile lipsei calităţii de reprezentant, acordând termen pentru rejudecarea fondului după casarea cu reţinere, când a pronunţat Decizia nr. 5165 din 1 noiembrie 2021, prin care, rejudecând, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin Lichidator Judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondată.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că împotriva hotărârii pronunţate în soluţionarea recursului, chiar dacă soluţionează fondul litigiului, nu poate fi exercitată o altă cale de atac a recursului, aceasta hotărâre judecătorească fiind definitivă.
În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituţia României şi cele ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurentul C. împotriva deciziei nr. 5165 din 1 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurentul C. împotriva deciziei nr. 5165 din 1 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2022.