1. Decizia pronunţată în revizuire pentru hotărâri potrivnice
Prin Decizia nr. 544 din 1 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2.036 din 9 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2018*.
2. Recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la pct. 1
Revizuentul A. a declarat recurs împotriva deciziei menţionate la pct. 1, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., pentru criticile arătate în continuare.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se arată că, deşi în notele de şedinţă depuse la primul termen de judecată, s-a precizat că nu se invocă efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, care presupune identitatea de părţi, obiect şi cauză, ci efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, în sensul că unele considerente decisive din Decizia nr. 2.036 din 9 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal încalcă autoritatea de lucru judecat ataşată chestiunilor dezlegate definitiv prin Decizia nr. 267 din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova, în ambele cauze revizuentul având ca calitatea de parte. În susţinerea criticilor, se afirmă că hotărârea atacată este motivată pe elemente referitoare la efectul negativ, pronunţându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut în revizuire. Sub acest aspect, se argumentează că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat nu este condiţionat de cerinţa identităţii de obiect între cauzele în care au fost pronunţate hotărârile potrivnice.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., se arată că instanţa de revizuire nu s-a pronunţat asupra criticilor referitoare la faptul că Decizia nr. 2.036 din 9 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal încalcă efectul pozitiv de lucru judecat al considerentelor din Decizia nr. 267 din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt expuse criticile expuse în continuare.
Considerentele decizorii, care tranşează chestiuni litigioase dobândesc, în sensul efectului pozitiv, putere de lucru judecat, potrivit art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., nefiind necesară existenţa triplei identităţi între cele cauzele în care au fost pronunţate hotărârile potrivnice. În actuala reglementare, nu se mai poate susţine argumentul conform căruia, din soluţia ce urmează a se pronunţa - aceea a anulării ultimei hotărâri, conform art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. - ar rezulta că nu pot fi sancţionate decât contrazicerile între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, nefiind permisă reanalizarea ultimei hotărâri, soluţia fiind anularea ultimei hotărâri în ambele ipoteze, indiferent dacă a fost nesocotit efectul negativ, prevăzut de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., sau efectul pozitiv, prevăzut de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., al primei hotărâri. Această soluţie este susţinută, chiar şi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, de dispoziţiile art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., cu precizarea că litigiile în care au fost pronunţate hotărârile potrivnice trebuie să îndeplinească cerinţa identităţii de părţi.
Cerinţa ca în al doilea litigiu să nu fi fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat ori instanţa să fi omis să se pronunţe asupra acesteia este necesar să fie îndeplinită numai atunci când se invocă efectul extinctiv (negativ) al autorităţii de lucru judecat, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă în care se invocă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.
Instanţa de revizuire nu s-a pronunţat asupra considerentelor decizorii din cuprinsul Deciziei nr. 2.036 din 9 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal, care sunt potrivnice considerentelor Deciziei nr. 267 din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal, în acest sens recurentul-revizuent detaliind criticile din cuprinsul cererii de revizuire.
Se susţine că hotărârea a cărei revizuire se cere este contrară Deciziei nr. 84 din 13 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că TVA-ul datorat va fi calculat în raport cu marja de profit, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa în materie.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este criticat faptul că din completul care a pronunţat decizia recurată a făcut parte doamna judecător B., iar decizia a cărei revizuire se cere - Decizia nr. 2.036 din 9 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal - a fost pronunţată de un complet prezidat de doamna judecător C., care a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Curţii de Apel Craiova în aceeaşi perioadă în care doamna judecător B. a deţinut funcţia de preşedinte al aceleiaşi curţi de apel. Sub acest aspect, se afirmă că judecătorii menţionaţi au avut o colaborare strânsă în exercitarea funcţiilor de conducere menţionate, ceea ce este de natură a aduce atingere principiului imparţialităţii instanţei. Totodată, se susţine că încălcarea principiului imparţialităţii instanţei derivă şi din faptul că atât soluţia, cât şi motivarea hotărârii privesc cu totul altceva decât ce s-a invocat în revizuire.
În susţinerea cererii de revizuire a Deciziei nr. 2.036 din 9 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal, se invocă încălcarea principiului securităţii juridice, principiul echivalenţei şi efectivităţii, precum şi posibilitatea de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive contrare dreptului comunitar, în condiţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie, art. 4 din C. proc. civ., art. 11 alin. (11) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, având în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele C-424/19, C-676/17, C-34/19, C-2/08, C-213/13, C-34/19, C-424/19, C-69/14, C-620/17.
3. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul, prin prisma criticilor invocate, în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi îndreptată împotriva Deciziei nr. 2.036 din 9 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2018*, recurentul-revizuent a susţinut că încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 267 din 30 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017.
În cauză, conform criticilor din recurs, sunt incidente dispoziţiile art. 430 alin. (2), art. 431 alin. (2) şi art. 509 alin. (1) pct. 8 şi din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 430. - Autoritatea de lucru judecat
(...)
(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Art. 431. - Efectele lucrului judecat
(...)
(2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
Art. 509. - Obiectul şi motivele revizuirii
(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
(...)
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
Potrivit dispoziţiilor citate, este de esenţa revizuirii pentru hotărâri potrivnice, atât în privinţa dispozitivului, cât şi în privinţa considerentelor, faptul că încălcarea autorităţii de lucru judecat este condiţionată de existenţa aceleiaşi chestiuni litigioase soluţionate diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, cerinţă care nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, deşi ambele dosare, în care au fost pronunţate hotărârile definitive potrivnice invocate în revizuire, au avut ca obiect acţiunea în anularea Deciziei de impunere nr. x/16.08.2016 a AJFP Gorj, în Dosarul nr. x/2017 a fost tranşată numai chestiunea referitoare la suma de 17.493 RON, reprezentând TVA, iar cererea de anulare în privinţa sumei de 337.102 RON, reprezentând TVA, a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât soluţionarea de către DGRFP Craiova a contestaţiei administrative fusese suspendată până la rezolvarea sesizării penale cu privire la faptele care au stat la baza impunerii suplimentare. Decizia DGRFP Craiova nr. 660/2016, prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei administrative a fost anulată prin Sentinţa civilă nr. 1.978/2017 a Tribunalului Gorj, definitivă prin Decizia nr. 267 din 30 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017. Ulterior, contestaţia administrativă a fost soluţionată de DGRFP Craiova, prin Decizia nr. 277/03.05.2018, iar anularea acesteia, precum şi a Deciziei de impunere nr. x/2016 au făcut obiectul acţiunii în anulare în Dosarul nr. x/2018, soluţionat definitiv într-un al doilea ciclu procesual, prin Decizia nr. 2.036 din 9 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2018*, prin care a fost respinsă acţiunea în anularea celor două decizii.
Din expunerea prezentată, reţinută şi în hotărârea recurată, se constată că, prin deciziile potenţial potrivnice în opinia recurentei-revizuente, nu a fost soluţionată aceeaşi chestiune de drept, pentru a se ridica problema încălcării autorităţii de lucru judecat în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.
Contrar criticilor din recurs circumscrise motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ., se constată că instanţa de revizuire a analizat susţinerile din revizuire referitoare la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al considerentelor din Decizia nr. 267 din 30 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal, înlăturând motivat susţinerile vizând caracterul potrivnic al considerentelor din Decizia nr. 2.036 din 9 iulie 2021 a Curţii de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal şi reţinând întemeiat, în cadrul analizei efectuate, că nu sunt identificate aceleaşi chestiuni litigioase în privinţa cărora să fi fost nesocotită autoritatea de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv.
Sub acest aspect, întemeiat s-a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 1.978/2017 a Tribunalului Gorj, definitivă prin Decizia nr. 267 din 30 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017, nu s-a rezolvat nicio chestiune de fond referitoare la legalitatea Deciziei de impunere nr. x/16.08.2016, întrucât acţiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă, pentru motivul că nu fusese finalizată procedura administrativ-fiscală prealabilă. În aceste condiţii, susţinerile recurentului-revizuent pe care se sprijină opinia sa referitoare la încălcarea autorităţii de lucru judecat nu îşi găsesc un corespondent în argumentaţia care sprijină soluţia definitivă pronunţată în Dosarul nr. x/2017.
Susţinerile invocate în susţinerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. nu pot fi primite, întrucât situaţia invocată nu este reglementată printre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 şi art. 42 din C. proc. civ.. Raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei) referitoare la imparţialitatea magistratului, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se reţine că, prin criticile din recurs, se invocă simple supoziţii, care, în lipsa probei contrare, nu sunt apte să răstoarne prezumţia de imparţialitate a instanţei (CEDO, Hotărârea din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, parag. 47; Decizia Curţii Constituţionale nr. 863 din 14 decembrie 2021, parag. 16).
Referitor la susţinerile din recurs referitoare la nerespectarea Deciziei nr. 84 din 13 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se cuvine a fi menţionat faptul că în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi invocat prin raportare la o hotărâre prealabilă pronunţată în cadrul mecanismului procedural reglementat de art. 519 - 521 din C. proc. civ. (Deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători nr. 99 din 6 iulie 2020 şi nr. 234 din 7 decembrie 2020).
Pentru toate aceste considerente, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 - 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 544 din 1 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2022.
GGC - ED