Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, la 4 decembrie 2020, sub Dosarul nr. x/2020, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: (i) recunoaşterea stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate, din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, care beneficiază de sporuri, în procent de 45%, ce depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupaţională "Justiţie", acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa din 28 februarie 2018 şi de către Curtea de Conturi, însă nu le-a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2020; (ii) uniformizarea modului de calcul al salariilor, pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi conform Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu 1 ianuarie 2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; (iii) repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care le-a fost plătită efectiv şi suma care ar fi trebuit să li plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivelul Curţii de Apel Bacău şi Curţii de Apel Bucureşti; (iv) obligarea pârâţilor la plata şi la alocarea sumelor reprezentând aceste diferenţe, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 şi până în prezent, precum şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017; (v) actualizarea sumelor stabilite, mai sus, cu indicele de inflaţie şi aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor, respectiv datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor acestora, până la plata efectivă a sumelor solicitate.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 2.028 din 23 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă: (i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea, formulată în contradictoriu cu această parte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; (ii) a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată pârâţii Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi; (iii) a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
3. Cererea de revizuire
Împotriva sentinţei menţionate, reclamanţii au formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, la 27 iulie 2021, sub nr. x/2021, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că este potrivnică următoarelor hotărâri judecătoreşti: (i) Sentinţa nr. 1.508 din 26 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 4.974 din 23 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal; (ii) Sentinţa nr. 3.760 din 28 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia nr. 2.982 din 30 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal; (iii) Sentinţa nr. 809 din 8 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Covasna, secţia civilă în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia nr. 15/Ap din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
4. Hotărârea de declinare a competenţei de soluţionare a cererii de revizuire
Prin Sentinţa nr. 2.976 din 12 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, în raport de prevederile art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că hotărârile pretins contradictorii au fost pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Braşov şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În urma declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021.
5. Decizia pronunţată în revizuire
Prin Decizia nr. 545 din 8 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii B. şi A. împotriva Sentinţei nr. 2028 din 23 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2020, pentru considerentele arătate în continuare.
Obiectul cererii de revizuire, formulate la 27 iulie 2021, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., îl constituie Sentinţa nr. 2.028 din 23 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2020, în primă instanţă, asupra fondului pricinii.
Hotărârea a cărei anulare se solicită a fost dată cu drept de apel. Or, potrivit art. 457 alin. (1) raportat la art. 459 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează ordinea de exercitare a căilor extraordinare de atac, revizuirea nu poate fi exercitată câtă vreme partea are deschisă calea de atac a apelului, pe care revizuenţii l-au formulat, ulterior exercitării revizuirii, la 28 iulie 2021.
Prin urmare, din interpretarea coroborată a normelor legale evocate rezultă că hotărârea împotriva căreia a fost exercitată revizuirea nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin intermediul acestui remediu procesual, fiind inadmisibilă, consecinţă a principiilor legalităţii căilor de atac şi ordinii exercitării acestora.
Totodată, raportat la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 şi alin. (2) din C. proc. civ., s-a reţinut că, la data formulării cererii de revizuire, respectiv la 27 iulie 2021, hotărârea atacată nu era definitivă, nefiind împlinit termenul de exercitare al apelului, care, de altfel, a fost declarat la 28 iulie 2021.
6. Recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate în revizuire
Împotriva deciziei menţionate la pct. 5 au declarat recurs revizuenţii B. şi A. invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.
Recurenţii-revizuenţi arată că au formulat cerere de revizuire împotriva Sentinţei nr. 2.028 din 23 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia nr. 639 din 3 martie 2022 a Curţii de Apel Ploieşti, precum şi împotriva Sentinţei nr. 2.071 din 22 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. x/2020, modificată în totalitate prin Decizia nr. 656 din 4 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Recurenţii-revizuenţi arată că, în considerentele Deciziei nr. 639 din 3 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti secţia I civilă în Dosarul nr. x/2021, s-a reţinut că Sentinţa nr. 2.028 din 23 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2021, a fost comunicată apelanţilor-reclamanţi A. şi B. la 2 iulie 2021, iar termenul de apel de 10 zile de la data comunicării hotărârii, prevăzut de art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011 şi calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a împlinit la 13 iulie 2021, astfel că, în privinţa cererii de apel depuse la oficiul poştal la 22 iulie 2021, a intervenit sancţiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.
Raportat la considerentele menţionate, recurenţii-revizuenţi arată că Sentinţa nr. 2.028 din 23 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2021, a rămas definitivă la 14 iulie 2021, conform art. 634 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că cererea de revizuire a fost formulată la 27 iulie 2021, în interiorul termenului de o lună prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
7. Apărările intimaţilor
Intimatul Tribunalul Galaţi a formulat întâmpinare, prin care, cu prioritate, invocă faptul că motivele invocate în recurs nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat, decizia atacată fiind temeinică şi legală.
8. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
8.1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului
Prin susţinerile în sensul că motivele invocate în recurs nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., intimatul Tribunalul Galaţi invocă excepţia nulităţii recursului prevăzută de dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora recursul este nul "în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Excepţia invocată şi susţinută de intimat nu poate fi primită, întrucât, aşa cum rezultă din expunerea de la pct. 6 din prezenta decizie, criticile formulate de recurenţii-revizuenţi vizează greşita apreciere a instanţei cu privire la data rămânerii definitive a hotărârii ce formează obiectul revizuirii, critici care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. referitoare la situaţia în care "prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respinsă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Tribunalul Galaţi, prin întâmpinare.
8.2. Cu privire la recurs
În cauză, prin hotărârea atacată, cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, reţinându-se că hotărârea a cărei revizuire se solicită este o hotărâre supusă apelului, care nu era definitivă la data introducerii revizuirii - 27 iulie 2021, astfel că, potrivit art. 457 alin. (1), art. 459 alin. (1) şi art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu poate fi atacată cu revizuire.
Contrar celor reţinute de instanţa de revizuire, se constată că, potrivit Deciziei nr. 639 din 3 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti secţia I civilă în Dosarul nr. x/2021, Sentinţa nr. 2.028 din 23 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2021, a cărei revizuire se solicită, a rămas definitivă la 13 iulie 2021, când s-a împlinit termenul de apel de 10 de la comunicarea hotărârii (2 iulie 2021), prevăzut de art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la momentul respectiv; abrogată ulterior prin Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 22 decembrie 2022), fiind incidentă sancţiunea nulităţii apelului depus la oficiul poştal la 22 iulie 2021.
Astfel fiind, în ceea ce priveşte Sentinţa nr. 2.028 din 23 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2021, este îndeplinită cerinţa de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. referitoare la caracterul definitiv al hotărârii atacate.
Pentru considerentele arătate, este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. şi în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va fi casată Decizia nr. 545 din 8 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2021, urmând a fi trimisă cererea de revizuire, spre rejudecare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Tribunalul Galaţi, prin întâmpinare.
Admite recursul declarat de B. şi A. împotriva Deciziei nr. 545 din 8 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia a II-a civilă în Dosarul nr. x/2021.
Casează decizia atacată şi trimite cererea de revizuire, spre rejudecare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2022.
GGC - ED