Asupra contestaţiei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 25 ianuarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, printre altele, în temeiul art. 2502 din C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţele emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în dosarul de urmărire penală nr. 705/P/2016, după cum urmează:
- ordonanţele din data de 26 noiembrie 2021, asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatului A.;
- ordonanţa din data de 25 ianuarie 2022, asupra bunurilor imobile şi ordonanţele din data de 26 noiembrie 2021, asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatei B.;
- ordonanţa din data de 20 iulie 2021, asupra bunurilor mobile aparţinând inculpatului C., menţinută prin ordonanţa din data de 3 ianuarie 2022.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2016, din data de 22 februarie 2022, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- A., pentru săvârşirea în concurs real, a infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi spălarea banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
- C., pentru săvârşirea în concurs real, a două infracţiuni de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
- B., pentru complicitate la infracţiunea de spălarea banilor prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019.
Potrivit dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., verificând subzistenţa temeiurilor care au determinat menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că, în cauză, prin ordonanţa din data de 20 iulie 2021, pentru a evita ascunderea sau sustragerea de la urmărire a sumelor de bani care au fost primite de inculpatul C. ca urmare a săvârşirii celor două infracţiuni de trafic de influenţă şi care fac obiectul confiscării speciale conform dispoziţiilor art. 291 alin. (2) din C. pen., precum şi în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare de către inculpat, în temeiul art. 249 şi următoarele din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumei de 150.000 RON aparţinând inculpatului C., ridicată din imobilul situat în locuinţa inculpatului C. situată în jud. Ilfov, cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 19.11.2020.
Măsura a fost verificată şi menţinută prin ordonanţa din data de 03.01.2022, având în vedere ca nu au survenit date noi care să justifice restrângerea ori extinderea acestei măsuri.
Prin ordonanţa din data de 26 noiembrie 2021, pentru a evita ascunderea sau sustragerea de la urmărire a celor 258 de bijuterii şi pietre preţioase dobândite de inculpaţii A. şi B. ca urmare a săvârşirii infracţiunii de spălare de bani şi care fac obiectul confiscării speciale, în temeiul art. 249 şi următoarele din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra celor 258 de obiecte (bijuterii şi pietre preţioase), astfel cum sunt enumerate în procesul-verbal de predare-primire nr. x/26.11.2020 şi în Anexa la Raportul tehnic de expertiză nr. x/02.09.2021, cu o valoare totală de 9.784.295 RON, aparţinând inculpaţilor A. şi B., ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 19.11.2020 de la locuinţa martorilor D. şi E. situată în Bucureşti, str. x.
Prin ordonanţa din data de 26 noiembrie 2021, avându-se în vedere că în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, în acuzaţie s-a reţinut că aceasta a fost comisă de inculpatul A. şi prin depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soţii, inculpata B., cu care gospodăreşte împreună şi cu care are un copil minor, şi al menajerei, martora D., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 2.990.000 RON şi 235.000 euro, în vederea confiscării speciale, în temeiul art. 249 şi următoarele din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de bani în cuantum de 11.210 euro şi 4.235 USD, aparţinând inculpaţilor A. şi B., ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 19.11.2020 de la locuinţa martorilor D. şi E. situată în Bucureşti, str. x.
Prin ordonanţa din data de 25 ianuarie 2022, pentru a evita ascunderea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor imobile dobândite ca urmare a infracţiunii de spălare de bani şi care fac obiect confiscării speciale, în temeiul art. 249 din C. proc. pen. raportat la art. 50 din Legea nr. 129/2019, art. 251 din C. proc. pen. raportat la art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra mai multor bunuri imobile aparţinând inculpatei B. (apartament situat în Bucureşti, str. x, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, sector 1; apartament situat în Bucureşti, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, sector 1; mansardă situată în Bucureşti, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, sector 1; apartament situat în Bucureşti, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, sector 1; cota de 1/2 din terenul intravilan în suprafaţă de 206,5 mp (CF nr. x) şi din construcţia în suprafaţă construită la sol 184 mp (demisol, parter şi 2 etaje, SC totală 725,09 mp) situate în Bucureşti, sect. 4, intabulate în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, sector 4; teren şi construcţie (casă de locuit - parter şi etaj), în suprafaţă construită la sol de 96,67 mp şi garaj în suprafaţă de 54,19 mp), situat în Bucureşti, sector 1 (CF: x şi x).
În temeiul art. 330 din C. proc. pen., prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 22 februarie 2022, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, apreciindu-se că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor asigurătorii s-a propus menţinerea acestora.
În ceea ce priveşte situaţiile care pot justifica luarea măsurii asigurătorii acestea sunt guvernate de principiile proporţionalităţii şi necesităţii şi se subsumează scopului luării acestei măsuri.
Cu privire la condiţia necesităţii dispunerii măsurii asigurătorii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat, pe de o parte, că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor A., B. şi C. fac parte din categoria acelora în care instituirea măsurilor asigurătorii este obligatorie şi faţă de aceştia au fost dispuse asemenea măsuri în cursul urmăririi penale, pentru a asigura o eventuală confiscare specială.
În cauză, măsura sechestrului asigurător s-a dispus în scopul evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor mobile sau imobile care pot face obiectul confiscării speciale.
Scopul măsurii asigurătorii nu este acela de a priva pe cel cercetat de exerciţiul drepturilor sale fundamentale, de altfel, măsura are un caracter temporar de împiedicare a înstrăinării bunurilor, astfel încât prin luarea acesteia este restricţionat doar dreptul de dispoziţie asupra bunurilor (jus abutendi), iar nu şi celelalte prerogative ale dreptului de proprietate, aceştia fiind pe mai departe titulari ai acestor prerogative.
În ceea ce priveşte condiţia proporţionalităţii instanţa de fond a apreciat că, în raport cu natura infracţiunilor ce fac obiectul judecăţii, aceasta este îndeplinită.
De asemenea, s-a constatat că dosarul este la debutul cercetării judecătoreşti în fond, după trimiterea în judecată a inculpaţilor dispusă prin rechizitoriul nr. x/2016, din data de 22 februarie 2022, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, iar durata de soluţionare a cauzei nu a depăşit un termen rezonabil, având în vedere că se află pe rolul instanţei din data de 2 martie 2022, parcurgând şi procedura camerei preliminare.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a apreciat că se justifică menţinerea în continuare a măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală în raport cu finalitatea urmărită prin luarea măsurilor asigurătorii şi că se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului şi interesul personal al acuzaţilor de a-şi exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).
Totodată, s-a apreciat că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurilor asigurătorii, iar inculpaţii nu au indicat aspecte noi, esenţiale, care să justifice dispunerea unei alte soluţii cu privire la aceste măsuri.
În consecinţă, în raport cu temeiul măsurilor asigurătorii dispuse în cauză prin ordonanţele de luare a măsurilor asigurătorii din 20 iulie 2021, 26 noiembrie 2021 şi 25 ianuarie 2022 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie (în vederea confiscării speciale), complexitatea cauzei, natura infracţiunilor ce fac obiectul judecăţii, stadiul procesual şi condiţia necesităţii de a asigura o eventuală confiscare specială, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, este îndeplinită şi condiţia proporţionalităţii, astfel că este justificată menţinerea în continuare a măsurilor asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală pentru atingerea scopului prevăzut de art. 249 din C. proc. pen.
Pe de altă parte, instanţa de fond a apreciat că susţinerile apărării inculpatului A., în sensul că inculpaţii se regăsesc sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune, iar efectele celor două tipuri de măsuri sunt excesive, nu pot fi primite întrucât natura juridică şi consecinţele celor două categorii de măsuri procesuale asupra drepturilor individuale sunt distincte, ele fiind supuse unor temeiuri şi regimuri juridice diferite.
Referitor la poziţia procesuală a inculpaţilor A. şi B., de contestare a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată, instanţa de fond a menţionat că sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, neavând aşadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv.
Împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, în termen legal, a formulat contestaţie inculpata B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2023, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 27 februarie 2023, termen la care au avut loc şi dezbaterile, astfel că susţinerile apărătorului ales al contestatoarei inculpate şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi ultimul cuvânt al contestatoarei inculpate nu vor mai fi reluate, acestea fiind consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.
Prin contestaţia formulată, contestatoarea inculpată B. a solicitat admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea încheierii contestate în ceea ce priveşte menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse faţă de contestatoarea inculpată şi, în rejudecare, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanţa din data de 26 noiembrie 2021 asupra celor 258 de obiecte (bijuterii şi pietre preţioase), ordonanţa din data de 26 noiembrie 2021 asupra sumelor de bani în cuantum de 11.210 euro, respectiv 4.235 dolari, precum şi a măsurilor instituite prin ordonanţa din data de 25 ianuarie 2022 asupra imobilelor aparţinând contestatoarei inculpate.
Examinând contestaţia formulată de inculpata B., prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în majoritate, apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu titlu prealabil, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că, în conformitate cu art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Totodată, se reţine că potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
De asemenea, instanţa de control judiciar reţine că potrivit jurisprudenţei constate a Curţii Europene a Drepturilor Omului instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din Convenţie, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanţe ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate. (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).
Mai mult decât atât, se reţine că prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând, aşadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă."
În continuare, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători notează faptul că potrivit art. 2502 din C. proc. pen. "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."
În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune."
Nu în ultimul rând, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., "Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora."
În raport cu normele legale anterior menţionate, se constată că acestea reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.
De asemenea, din analiza modului de redactare al art. 249 din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al instanţei supreme constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.
Prin excepţie, legiuitorul a înţeles să reglementeze şi situaţii derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O situaţie în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie este prevăzută în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, respectiv în Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (în vigoare de la 21 iulie 2019). Astfel, potrivit art. 32 din Legea nr. 656/2002, respectiv art. 50 din Legea nr. 129/2019, în cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului, se aplică dispoziţiile din C. pen. privind confiscarea bunurilor, iar pentru a garanta aducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de C. proc. pen.
Indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin noile dispoziţii procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenţei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menţinerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport cu particularităţile fiecărei cauze, menţinerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanţa trebuie să se raporteze atât la dispoziţiile legale care vizează condiţiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudenţa cu caracter obligatoriu a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţiei (Decizia nr. 19/2017 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), dar şi la principiile rezultate din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecţia proprietăţii.
Jurisprudenţa europeană în materia drepturilor omului a statuat că orice ingerinţă în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes public sau general legitim şi, nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general ale comunităţii şi cele privind protecţia drepturilor fundamentale ale persoanei. Referitor la proporţionalitatea dintre ingerinţa statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asigurătorii/de confiscare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta trebuie analizată, în funcţie de circumstanţele cauzei şi natura ingerinţei în discuţie, prin raportare la mai mulţi factori relevanţi, precum durata măsurii şi valoarea bunurilor supuse acesteia (cauza OOO Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, hotărârea din 7 aprilie 2020, parag. 69; cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, parag. 87), necesitatea menţinerii măsurii, având în vedere desfăşurarea procedurii penale şi consecinţele acesteia asupra părţii interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, hotărârea din 10 octombrie 2017, parag. 59), comportamentul reclamantului şi al autorităţilor statului care intervin, prin raportare şi la complexitatea cauzei (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 9 octombrie 2008, parag. 75), disponibilitatea unei căi de atac efective, inclusiv accesul la instanţe, prin care un reclamant poate contesta măsura asigurătorie/confiscarea (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010, parag. 49; cauza Credit Europe Leasing IFN SA împotriva României, hotărârea din 21 iulie 2020, parag. 83 şi 87).
Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 2502 din C. proc. pen. îl reprezintă proporţionalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii şi restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului (decurgând din lege ori fiind lăsată la aprecierea organului judiciar), având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile care aparţin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziţiei juridice şi materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.
În acest context, indiferent dacă instituirea măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanţa de judecată în considerarea art. 2502 din C. proc. pen., se limitează la examinarea asigurării unei juste proporţionalităţi între restrângerea dreptului de proprietate şi scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii, respectiv înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale.
Astfel, în ceea ce priveşte proporţionalitatea valorii sechestrate cu scopul urmărit, se reţine că prin ordonanţa din data de 26 noiembrie 2021, pentru a evita ascunderea sau sustragerea de la urmărire a celor 258 de bijuterii şi pietre preţioase dobândite de inculpaţii A. şi B. ca urmare a săvârşirii infracţiunii de spălare de bani şi care fac obiectul confiscării speciale, în temeiul art. 249 şi următoarele din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra celor 258 de obiecte (bijuterii şi pietre preţioase), astfel cum sunt enumerate în Procesul-verbal de predare primire nr. x/26.11.2020 şi în Anexa la Raportul tehnic de expertiză nr. x/02.09.2021, cu o valoare totală de 9.784.295 RON, aparţinând inculpaţilor A. şi B., ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 19.11.2020 de la locuinţa martorilor D. şi E. situată în Bucureşti, str. x.
De asemenea, prin ordonanţa din data de 26 noiembrie 2021, avându-se în vedere că în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, în acuzaţie s-a reţinut că aceasta a fost comisă de inculpatul A. şi prin depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soţii, inculpata B., cu care gospodăreşte împreună şi cu care are un copil minor, şi al menajerei, martora D., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 2.990.000 RON şi 235.000 euro, în vederea confiscării speciale, în temeiul art. 249 şi următoarele din C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de bani în cuantum de 11.210 euro şi 4.235 USD, aparţinând inculpaţilor A. şi B., ridicate cu prilejul percheziţiei domiciliare din data de 19.11.2020 de la locuinţa martorilor D. şi E. situată în Bucureşti, str. x.
Prin ordonanţa din data de 25 ianuarie 2022, pentru a evita ascunderea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor imobile dobândite ca urmare a infracţiunii de spălare de bani şi care fac obiect confiscării speciale, în temeiul art. 249 din C. proc. pen. raportat la art. 50 din Legea nr. 129/2019, art. 251 din C. proc. pen. raportat la art. 324 alin. (3) din C. proc. pen. şi art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra mai multor bunuri imobile aparţinând inculpatei B. (apartament situat în Bucureşti, str. x, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, sector 1; apartament situat în Bucureşti, str. x, apt. 2, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, sector 1; mansardă situată în Bucureşti, str. x, lot x, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, sector 1; apartament situat în Bucureşti, intabulat în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, sector 1; cota de 1/2 din terenul intravilan în suprafaţă de 206,5 mp (CF nr. x) şi din construcţia în suprafaţă construită la sol 184 mp (demisol, parter şi 2 etaje, SC totală 725,09 mp) situate în Bucureşti, sect. 4, intabulate în cartea funciară nr. x a Municipiului Bucureşti, sector 4; teren şi construcţie (casă de locuit - parter şi etaj), în suprafaţă construită la sol de 96,67 mp şi garaj în suprafaţă de 54,19 mp), situat în Bucureşti, sector 1 (CF: x şi x).
În raport cu natura infracţiunilor ce fac obiectul judecăţii şi cu împrejurarea că dosarul este la debutul cercetării judecătoreşti în fond (fiind pe rolul instanţei din data de 2 martie 2022), precum şi în raport cu scopul instituirii măsurii sechestrului asigurător (evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor mobile sau imobile care pot face obiectul confiscării speciale), Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că este îndeplinită condiţia proporţionalităţii.
Cu toate acestea, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în majoritate, constată că, în ceea ce priveşte imobilul compus din teren şi construcţie (casă de locuit - parter şi etaj), în suprafaţă construită la sol de 96,67 mp şi garaj în suprafaţă de 54,19 mp), situat în Bucureşti, sector 1 (CF: x şi x), nu se impune menţinerea măsurii asigurătorii întrucât, pe de o parte acesta nu este descris în actul de sesizare ca fiind obiect al infracţiunii de spălare a banilor, bunul fiind dobândit de către inculpatul A. în anul 2003 (prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 aprilie 2003 de către BNP F.), deci mult anterior perioadei infracţionale reţinută în cauză, nefiind descris în rechizitoriu un minim indiciu din care să rezulte că acesta provenea din săvârşirea de infracţiuni şi a fost înstrăinat către fosta soţie, inculpata B., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 7 martie 2011 de către BNP G., în scopul spălării vreunei sume de bani.
Actul de sesizare face o prezentare a imobilelor deţinute de către inculpata B., printre care şi clădirea din Bucureşti, str. x, concluzionând că preţul acestuia nu a fost plătit de către aceasta iar "această înstrăinare a imobilului şi venitul aferent nu au fost menţionate în declaraţiile de avere întocmite de inculpatul A. pentru perioada 01.01 - 31.01.2011", cei doi foşti soţi convieţuind în fapt şi folosind împreună imobilul ca în precedent . Ca atare, se constată că rechizitoriul nu identifică vreo împrejurare care să ridice suspiciuni de spălare a banilor în ceea ce priveşte această cumpărare, în sarcina inculpatului A. nereţinându-se săvârşirea vreunei infracţiuni din care să fi provenit suma care a constituit preţul vânzării imobilului şi care astfel să fi fost supusă unei operaţiuni de spălare.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din conţinutul acuzaţiei penale reţinute în sarcina inculpatei B. în forma de participaţie a complicităţii, şi care se referă la "achiziţionarea de bunuri imobile pe numele fostei soţii, inculpata B., în sumă totală de 305.000 euro şi 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar." Din actul de sesizare rezultă că aceste sume au fost folosite pentru achiziţionarea următoarele imobile:
1. imobilul din Bucureşti, sector 1 deţinut de B. este compus din două apartamente şi mansardă pentru care "se constată că aceasta a achitat, în numerar, în total suma de 220.000 euro pentru achiziţia acestora, respectiv: 120.000 euro când a achiziţionat de la terţe persoane în anii 2008 şi 2009 cele două apartamente (50.000 euro + 70.000 euro) şi 100.000 euro când a redobândit dreptul de proprietate asupra celor două apartamente plus mansardă de la inculpatul C. şi soţia acestuia, H."
2. Apartamentul situat în Bucureşti, deţinut de B. are o suprafaţă utilă de 114,3 mp şi teren în folosinţă aferent apartamentului de 14,57 mp, pentru care inculpata B. a achitat preţul de adjudecare a imobilului (în total 85.000 euro în echivalent RON) în numerar.
3. Cota 1/2 din terenul intravilan în suprafaţă de 206,5 mp (CF nr. x) şi din construcţia în suprafaţă construită la sol 184 mp (demisol, parter şi 2 etaje, SC totală 725,09 mp) (CF nr. x) situate în Bucureşti sect. 4, plată efectuată de inculpată fiind în valoare de 470.000 RON.
Se constată, aşadar, că acestea sunt imobilele care sunt vizate de acuzaţia de spălare de bani în forma achiziţionării de imobile (suma totală 305.000 euro - compusă din 220.000 şi 85.000-, respectiv 470.000 RON).
De asemenea, în privinţa celorlalte acte materiale reţinute în sarcina inculpaţilor, detaliate amplu în rechizitoriu (în urma unei analize financiare), se reţine că acestea nu au absolut nici o legătură cu imobilul din str. x.
În aceste circumstanţe, având în vedere valoarea celorlalte bunuri care au fost indisponibilizate prin măsura sechestrului asigurător, Înalta Curte - Completul de 5 judecători, în majoritate, apreciază că la acest moment procesual nu se mai justifică menţinerea măsurii asigurătorii în privinţa respectivului imobil, neexistând minime indicii că acesta ar putea face obiectul confiscării speciale.
Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în majoritate, va admite contestaţia formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, va desfiinţa, în parte, încheierea contestată şi, în rejudecare, va ridica măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. x/2016 din data de 25 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie asupra imobilului compus din teren şi construcţie (casă de locuit - parter şi etaj), în suprafaţă construită la sol de 96,67 mp şi garaj în suprafaţă de 54,19 mp), situat în Bucureşti, sector 1 (CF: x şi x).
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate,
Admite contestaţia formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022, desfiinţează, în parte, încheierea contestată şi, în rejudecare:
Ridică măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa nr. x/2016 din data de 25 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie asupra imobilului compus din teren şi construcţie (casă de locuit - parter şi etaj), în suprafaţă construită la sol de 96,67 mp şi garaj în suprafaţă de 54,19 mp), situat în Bucureşti, sector 1 (CF: x şi x).
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2023.
OPINIE SEPARATĂ
În sensul respingerii, ca nefondată, a contestaţiei formulate de inculpata B. împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.
Obiectul acuzaţiei formulate faţă de I. are în vedere săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălarea banilor prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019; acuzarea trimiţând-o în judecată pentru fapte din perioada ianuarie 2008 - martie 2019, când conform Rechizitoriului, l-a ajutat pe inculpatul A. ca, prin ascunderea adevăratului proprietar şi a adevăratei provenienţe a sumelor de bani (având provenienţă infracţională), să procedeze la: depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul inculpatei, cei doi convieţuind şi având un copil minor, şi prin intermediul menajerei D., în conturi bancare deschise pe numele acestora - în total 3.255.465 RON şi 231.117 euro; achiziţionarea de bunuri imobile pe numele acesteia în sumă totală de 305.000 euro şi 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către J. în cuantum de 920.000 euro prin intermediul acesteia; achiziţionarea, prin intermediul acesteia, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; - împrumutarea, în data de 13.09.2010, de la martorul K. a sumei de 240.000 de RON, prin intermediul inculpatei în contul căreia a fost transferată suma împrumutată, care în data de 15.09.2010 a fost utilizată pentru achiziţionarea, de asemenea pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca L., în valoare de 59.494 euro şi restituirea ulterioară, în perioada 2010 - 2012, pe parcursul unui an şi jumătate, în mai multe tranşe, în numerar, a sumei împrumutate,
Faţă de acuzaţia formulată, bunul imobil compus din teren şi construcţie (casă de locuit - parter şi etaj), în suprafaţă construită la sol de 96,67 mp şi garaj în suprafaţă de 54,19 mp), situat în Bucureşti, sector 1 (CF: x şi x) a fost folosit ulterior achiziţionării sale de către A. pentru a ascunde, cu ajutorul soţie sale B., provenienţa infracţională a unor sume de bani. Inculpatul A. a vândut imobilul soţie sale B., care a folosit pentru a plăti preţul vânzării sume provenind din infracţiunile comise de A., astfel că sumele provenind din infracţiuni au reintrat, cu o aparenţă de legalitate, în circuitul civil.
Infracţiunea de spălare de bani reţinută în sarcina inculpaţilor A. şi B. a avut ca perioadă de săvârşire intervalul ianuarie 2008 - mai 2019, interval de timp în care, conform acuzaţiilor formulate de Ministerul Public, s-a realizat o pluralitate de acte prin care a fost disimulată sau ascunsă provenienţa infracţională a sumelor de bani obţinute de inculpatul A.. Conform acuzaţiei, unul dintre aceste acte de disimulare a sursei ilicite a banilor este şi folosirea banilor obţinuţi de A. din activitatea infracţională de către B., care a cumpărat imobilului din str. x sector 1 (CF: x şi x). Astfel, banii obţinuţi în mod ilicit au reintrat în circuitul civil ca preţ al vânzării imobilului din str. x.
În contextul activităţii infracţionale descrise de procuror, este relevantă data folosirii imobilului pentru reintroducerea în circuitul civil (ca preţ al imobilului) a sumelor obţinute din activitatea infracţională şi nu are relevanţă data dobândirii imobilului de către A.
În opinie separată consider că folosirea bunului pentru a fi vândut inculpatei B. şi nu achiziţia bunului în anul 2003 face obiectul infracţiunii de spălare de bani, astfel că măsura asigurătorie era justificată.
GGC - ED