1. Hotărârea ce formează obiectul contestaţiei în anulare
Prin Decizia civilă nr. 100 din 23 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017, reţinând, în esenţă, că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a timbra cererea de recurs, deşi i-a fost comunicată obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, cerinţă prevăzută sub sancţiunea nulităţii de prevederile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ.
2. Contestaţia în anulare
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a recurentul A. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., fiind formulate critici în sensul celor arătate în continuare: (i) sunt criticate procedurile judiciare şi hotărârile pronunţate în etapele procesuale anterioare, pentru necomunicarea actelor administrative ce formează obiectul litigiului în fond; (ii) au fost încălcate dispoziţiile art. 270 din Codul muncii, întrucât cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru; (iii) decizia atacată este nulă, întrucât, în perioada 18 - 23 mai 2022, nu au fost soluţionate cererea de recuzare din 18 mai 2022 şi cererea de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru; (iv) în perioada 18 - 23 mai 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a răspuns solicitărilor adresate la 18 mai 2022; (vi) au fost încălcate dispoziţiile art. 201 din C. proc. civ., deoarece nu a avut posibilitatea reală de a formula răspuns la întâmpinarea intimatei în Dosarul nr. x/2017; (vii) în Dosarul nr. x/2017, intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă nu a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru în Dosarul nr. x/2017; (viii) Sentinţa civilă nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017, nu a fost comunicată sub semnătură.
Prin contestaţia în anulare, contestatorul invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, susţinând că sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 16, art. 20, art. 21 alin. (1) - (3), art. art. 24 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, pentru nemotivarea în termen a Deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017.
3. Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, intimata Direcţia Generală de Protecţie Internă a formulat întâmpinare.
În cadrul unei prime apărări, intimata invocă inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, motivat de faptul că susţinerile formulate nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, sunt formulate apărări în raport cu privire la susţinerile contestatorului care excedează cadrul contestaţiei în anulare.
În ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, se argumentează că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei, iar criticile de constituţionalitate nu sunt motivate.
4. Considerentele Înaltei Curţi
4.1. Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocată de intimată, prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru considerentele arătate în continuare.
Contestaţia în anulare este întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 503. - (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia."
Criticile din cuprinsul contestaţiei în anulare referitoare la comunicarea actelor administrative ce formează obiectul litigiului în fond, cererea de recuzare din 18 mai 2022, scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, pretinsa lipsă a unui răspuns din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la solicitările din 18 mai 2022, imposibilitatea de a formula răspuns la întâmpinare în Dosarul nr. x/2017, faptul că în acelaşi dosar intimata nu a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru ori modul de comunicare a hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în aceeaşi cauză nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele reglementate de textele de lege citate vizând nelegala citarea şi absenţa părţii la termenul când a avut loc judecata sau pronunţarea hotărârii în recurs de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei.
De vreme ce criticile formulate pe calea contestaţiei în anulare nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., este întemeiată excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată, prin întâmpinare, întrucât, în cadrul acestei căi extraordinare de atac de retractare, nu pot forma obiectul analizei aspecte referitoare la fondul cauzei, la taxa judiciară de timbru ori la derularea procedurilor judiciare în stadiile procesuale anterioare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A..
4.2. În ceea ce priveşte cererea formulată de contestator privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, relevant este art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform căruia este absolut necesar ca dispoziţiile vizate prin excepţia de neconstituţionalitate să aibă "legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Sub acest aspect, în jurisprudenţa completurilor de 5 judecători, s-a reţinut că analiza acestei condiţii imperative de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale nu se realizează în abstracto ori în raport cu orice fel de tangenţă cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci prin prisma identificării acelor elemente concrete care demonstrează legătura existentă între dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate şi soluţionarea litigiului (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, Decizia nr. 193 din 22 octombrie 2018) şi prin luarea în considerare a interesului procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, în raport de cadrul procesual şi de stadiul în care se află litigiul (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, Decizia nr. 142 din 25 iunie 2018, Decizia nr. 167 din 24 septembrie 2018).
În prezentul proces, contestaţia în anulare are ca obiect o hotărâre judecătorească definitivă, prin care recursul contestatorului a fost anulat ca netimbrat, în temeiul art. 486 alin. (2) şi alin. (3) din C. proc. civ. coroborat cu art. 33 alin. (1) din O.U.G nr. 80/2013. Rezultă cu puterea evidenţei că textele normative a căror neconstituţionalitate este afirmată de contestator nu au nicio legătură cu cele care au fundamentat în drept decizia instanţei de recurs şi nici cu dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., invocate drept temei al prezentei contestaţii în anulare. Drept urmare, Înalta Curte constată că cererea de sesizare este inadmisibilă, în raport cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, anterior evocat.
Cu toate acestea, în condiţiile în care, pentru considerentele enunţate, s-a reţinut inadmisibilitatea prezentei contestaţii în anulare, Înalta Curte consideră că o cerere incidentală formulată în contextul unei contestaţii inadmisibile nu poate primi o soluţionare explicită, cu excepţia situaţiei în care sesizarea de neconstituţionalitate vizează însăşi condiţiile de admisibilitate a contestaţiei, excepţie care nu se verifică, în speţă. Nu poate face obiectul vreunei analize cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii în privinţa cărora nu este identificat niciun element care să susţină vreun interes procesual determinat şi actual, în raport cu soluţia de inadmisibilitate a căii de atac exercitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 100 din 23 mai 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2022.
GGC - ED