Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra contestaţiilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de, 20 octombrie 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus, printre altele, menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanţele nr. x/2015 din 28.01.2016, nr. x/2015 din 01.02.2016, nr. x/2015 din 03.02.2016, nr. x/2015 din 03.03.2016, nr. x/2015 din 09.03.2016, nr. x/2015 din 02.06.2016, nr. x/2015 din 06.06.2016, nr. x/2015 din 15.06.2016 şi nr. x/2015 din 16.06.2016, asupra sumelor de bani şi bunurilor indisponibilizate, aparţinând apelanţilor intimaţi inculpaţi A., B., C., martorilor D., E., F., G. şi numitei H., astfel cum au fost menţinute prin Sentinţa penală nr. 232 din 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, precum şi menţinerea măsurii sechestrului asigurător dispusă prin Sentinţa penală nr. 232 din 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale apelanţilor - intimaţi - inculpaţi B., C., I., J., K., L., M., N. şi O.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut următoarele:

1. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., se observă că, prin ordonanţa nr. x/2015 din 28.01.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - secţia de combatere a corupţiei, în temeiul art. 249 din C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 32 şi art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunului imobil - tip casă, aflat în proprietatea inculpatului, prin intermediul P., companie deţinută împreună cu soţia sa, H., situat în Franţa, subdiviziunea plaja Pampelone, înregistrat cu numărul cadastral "x", până la concurenţa sumei de 5.066.300 euro.

Ulterior, prin Ordinul de aplicare a sechestrului penal imobiliar redactat la data de 22.04.2016 în Dosarul nr. x înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Draguignan - Franţa, prin aplicarea prevederilor Deciziei-cadru nr. 2003/577/JAI a Consiliului din 22.07.2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, s-a pus în aplicare dispoziţia de instituire a sechestrului asigurator asupra imobilului anterior menţionat.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut, în esenţă că, în cauză, sunt indicii temeinice în sensul comiterii faptelor penale pentru care inculpatul A. este cercetat şi că, pentru a evita înstrăinarea şi sustragerea de la urmărire a imobilului anterior menţionat, în vederea confiscării speciale, se impune instituirea măsurii sechestrului asigurător.

2. Referitor la acelaşi inculpat, prin ordonanţa nr. x/2015 din 03.03.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - secţia de combatere a corupţiei, în temeiul art. 32 şi art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. şi art. 249 din C. proc. pen., în vederea confiscării speciale, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului pe bunul imobil - casă de locuit şi teren, situat în Franţa, lotul x, subdiviziunea plaja Pampelonne, înregistrat cu numărul cadastral "x", achiziţionat la data de 05.06.2014, cu suma de 3.200.000 euro, până la concurenţa sumei de 5.066.300 euro.

Prin procesul-verbal nr. x/2015 din 03.03.2016 s-a adus la cunoştinţa şi i s-a comunicat inculpatului A. măsura dispusă prin ordonanţa nr. x/2015 din 03.03.2016.

Prin procesul-verbal nr. x/2015 din 03.03.2016 s-a adus la cunoştinţa şi i s-a comunicat numitei H., soţia inculpatului A., măsura dispusă prin ordonanţa nr. x/2015 din 03.03.2016.

Prin Ordinul de aplicare a sechestrului penal imobiliar redactat în data de 22.04.2016 din Dosarul nr. x înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Draguignan - Franţa, prin aplicarea prevederilor Deciziei-cadru nr. 2003/577/JAI a Consiliului din 22.07.2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de indisponibilizare a bunurilor sau a probelor, s-a pus în aplicare dispoziţia de instituire a sechestrului asigurator asupra imobilului - casă de locuit şi teren, situat în Franţa, lotul x, subdiviziunea plaja Pampelonne, înregistrat cu numărul cadastral "x", achiziţionat la data de 05.06.2014, cu suma de 3.200.000 euro.

Prin procesul-verbal nr. x/2015 din 07.06.2016 s-a adus la cunoştinţa inculpatului A. şi i s-a comunicat, în copie, ordinul de aplicare a sechestrului penal imobiliar.

Prin procesul-verbal nr. x/2015 din 07.06.2016, prin intermediul avocatului ales, s-a adus la cunoştinţa numitei H. şi i s-a comunicat în copie, ordinul de aplicare a sechestrului penal imobiliar.

3. Ulterior, prin ordonanţa nr. x/2015 din 09.03.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - secţia de combatere a corupţiei, reţinându-se că există indicii cu privire la săvârşirea faptelor pentru care este cercetat inculpatul A., iar valoarea prejudiciului cauzat prin infracţiunile comise este mare, în vederea garantării recuperării acestuia, în temeiul art. 249 din C. proc. pen. şi art. 20 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului, până la concurenţa sumei de 7.875.000 euro, asupra următoarelor bunuri imobile:

- imobilul situat în Bucureşti, intabulat în Cartea funciară nr. x, compus din teren în suprafaţă de 612 mp (609 mp din măsurătorile cadastrale) şi construcţia edificată pe acesta, înscrisă provizoriu în cartea funciară, având o suprafaţă construită la sol de 403 mp şi o suprafaţă construită desfăşurată de 1.376,50 mp, cod unitate individuală (U) x;

- imobilul situat în Bucureşti, intabulat în CF nr. x, compus din teren în suprafaţă de 358,24 mp, din care 240,73 mp teren ocupat de construcţii şi construcţiile edificate pe acesta, respectiv locuinţă cu o suprafaţă construită la sol 220,72 mp, magazie cu o suprafaţă construită la sol de 2,66 mp, magazie cu o suprafaţă construită la sol de 6,26 mp, magazie cu o suprafaţă construită la sol de 3,00 mp, wc cu o suprafaţă construită la sol de 2,51 mp şi magazie cu o suprafaţă construită la sol de 5,58 mp, ambele în valoare de 2.300.000 euro.

4. Prin ordonanţa nr. x/2015 din 06.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - secţia de combatere a corupţiei, în temeiul art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 289 alin. (3) din C. pen. şi art. 249 din C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatei B., până la concurenţa sumei de 400.000 euro, identificate după cum urmează:

- teren în suprafaţă de 10.000 mp (conform actelor de proprietate) şi 9.944,22 mp (conform măsurătorilor cadastrale), situat în extravilanul arabil al comunei Dascălu, sat Gagu, judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x cu nr. cadastral x, intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Dascălu în valoare de 22.000 RON, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Q. sub nr. x din 18.04.2006;

- teren în suprafaţă de 9.400 mp (conform actelor de proprietate) - 9.351 mp (conform măsurătorilor cadastrale), situat în extravilanul arabil al comunei Dascălu, sat Vărăşti, judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x cu nr. cadastral x şi cartea funciară x a localităţii Dascălu în valoare de 15.000 RON, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Q. sub nr. x din 18.04.2006;

- teren arabil extravilan în suprafaţă de 14.965 mp (14.966, 10 mp cum reiese din măsurătorile cadastrale) situat în extravilanul comunei Dascălu, judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x cu nr. cadastral x, intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Dascălu în valoare de 22.500 RON, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Q. sub nr. x din 22.03.2006;

- teren în suprafaţă de 8.583 mp (conform actelor de proprietate) - 8561 mp (conform măsurătorilor cadastrale), situat în extravilanul arabil al comunei Dascălu, judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x cu nr. cadastral x, intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Dascălu în valoare de 36.384 euro conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Q. sub nr. x din 06.04.2009;

- teren în suprafaţă de 1.000,01 mp situat în intravilanul localităţii Voluntari, judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x cu nr. cadastral x, intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Voluntari în valoare de 100.000 euro conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Q. sub nr. x din 23.03.2009;

- teren extravilan arabil în suprafaţă totală de 5.000 mp (5016, 24 mp cum reiese din măsurătorile cadastrale) situat în judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x cu nr. cadastral x, intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Tunari în valoare de 75.244 RON conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Q. sub nr. x din 07.02.2007;

- teren extravilan arabil în suprafaţă totală de 25.000 mp (conform actelor de proprietate) - 25.000, 11 mp (conform măsurătorilor cadastrale), situat în comuna Afumaţi, judeţul Ilfov, tarlaua x, parcela x cu nr. cadastral x, intabulat în cartea funciară nr. x a localităţii Afumaţi în valoare de 62.500 RON conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP Q. sub nr. x din 04.07.2006;

- apartament situat în Bucureşti, str. x, nr. 82 compus din o cameră şi dependinţe cu o suprafaţă de 27,66 mp şi terenul aferent locuinţei în suprafaţă de 5,80 mp achiziţionat în anul 2001, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27.09.2001 de BNP R.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut, în esenţă că, din probele administrate, rezultă că suma de 400.000 euro de care a beneficiat inculpata B. provine din săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi având în vedere necesitatea de a evita ascunderea şi înstrăinarea bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, se impune instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile mai sus menţionate.

5. Referitor la inculpatul C., prin ordonanţa nr. x/2015 din 15.06.2016 a aceleiaşi unităţi de parchet, în temeiul art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 289 alin. (3) din C. pen. şi art. 249 şi art. 254 din C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a popririi asupra sumei de 22.600 RON, aflată în contul x, deschis la S. SA, titular C., până la concurenţa sumei de 5.000 euro, având în vedere necesitatea evitării ascunderii sau înstrăinării bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale.

6. În ceea ce priveşte persoana interesată F., se constată că, prin ordonanţa nr. x/2015 din 01.02.2016 a aceleiaşi unităţi de parchet, în temeiul art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 290 alin. (5) din C. pen., art. 249 şi art. 254 din C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a popririi asupra sumei de 1.978.453,125 RON, aflată în contul x deschis la T. SA pe numele acesteia, având în vedere necesitatea evitării sustragerii de la urmărire a sumei de bani anterior menţionate, în vederea confiscării speciale, bani ce se presupune că au fost daţi cu titlu de mită de către inculpatul A.

7. Referitor la persoana interesată D., se observă că, prin ordonanţa nr. x/2015 din 03.02.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a popririi asupra sumei de 1.614.683 RON, aflată în contul x, deschis la U. SA, pe numele acestuia, având în vedere necesitatea evitării sustragerii de la urmărire a sumei de bani anterior menţionate, în vederea confiscării speciale, bani ce se presupune că au fost daţi cu titlu de mită de către inculpatul A.

8. În ceea ce o priveşte pe persoana interesată G., având în vedere necesitatea de a se evita sustragerea de la urmărire a sumei de 419.000 euro, în vederea confiscării speciale, bani ce se presupune că au fost daţi cu titlu de mită de către inculpatul A., prin ordonanţa nr. x/2015 din 02.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - secţia de combatere a corupţiei, în temeiul art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 290 alin. (5) din C. pen., art. 249 şi art. 254 din C. proc. pen., s-a dispus:

a) instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului, până la concurenţa sumei de 419.000 euro, asupra următoarelor bunuri imobile aparţinând persoanei interesate G., identificate după cum urmează:

- imobil - teren în suprafaţă de 180 mp (conform actelor de proprietate), respectiv suprafaţa de 208,90 mp (conform măsurătorilor cadastrale), situat în municipiul Bucureşti, identificat cu numărul cadastral x (număr cadastral vechi x), înscris în Cartea Funciară nr. x (număr CF vechi x) a localităţii Bucureşti, Sector 4 - dreptul de proprietate asupra acestui imobil fiind achiziţionat conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu încheierea nr. x/06.04.2016, la preţul de 35.000 euro;

- imobil - teren în suprafaţă de 14.700 mp, situat în extravilanul comunei Frumuşani, judeţul Călăraşi, amplasat pe plan în tarla x, parcela x, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x (provenită din conversia de pe hârtie a Cărţii Funciare nr. x) a localităţii Frumuşani, judeţul Călăraşi - dreptul de proprietate asupra acestui imobil fiind achiziţionat conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu încheierea nr. x/06.04.2016, la preţul de 45.000 euro;

b) instituirea măsurii asiguratorii a popririi, până la concurenţa sumei de 419.000 euro, asupra:

- sumei de 546.067,77 RON, aflată în contul x deschis la U., având ca titular pe G.;

- sumei de 747.750 RON, datorată de SC V. SRL - înregistrată cu nr. x, lui G.

9. Referitor la persoana interesată E., prin ordonanţa nr. x/2015 din 16.06.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - secţia de combatere a corupţiei, având în vedere necesitatea evitării sustragerii de la urmărire a sumei de 419.000 euro, în vederea confiscării speciale, în temeiul art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 290 alin. (5) din C. pen., art. 249 şi art. 254 din C. proc. pen., s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunului imobil - teren în suprafaţă de 20.000 mp, categoria de folosinţă - "arabil", situat în intravilanul municipiului Buzău, tarla x, judeţul Buzău, înscris în cartea funciară nr. x (provenită din conversia pe hârtie a CF x) a localităţii Buzău, identificat cadastral cu nr. x (număr cadastral vechi x) potrivit încheierii nr. x/02.07.2008 eliberată de O.C.P.I. Buzău - BCPI Buzău, în valoare de 271.600 euro, aflat în proprietatea persoanei interesate, până la concurenţa sumei de 419.000 euro.

La finalizarea judecăţii în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, prin Sentinţa penală nr. 232 din 27.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2017, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi, în temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a anulat Decizia nr. 15764/FF/26.05.2011 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P. de emitere a titlurilor de despăgubire în favoarea societăţii W., în cotă de 75%, a lui X., în cotă de 15% şi a lui F., în cotă de 10%, în cuantum total de 37.243.500 RON, dar şi titlurile de conversie nr. 1926/16.06.2011 emis în favoarea societăţii W., nr. x/16.06.2011 emis în favoarea martorului X. şi nr. x/16.06.2011 emis în favoarea martorului F.

A repus părţile în situaţia anterioară şi a dispus restituirea sumei de 37.243.500 RON către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor, de către inculpatul A., beneficiar real al societăţii W. - 27.932.625 RON, martorul F. - 931.087,50 RON, martorul Y. - 1.117.305 RON, martorul D. - 1.675.957,50 RON, martorul X. - 174.299,58 RON, martorul E. - 2.706.112,71 RON şi martorul G. - 2.706.112,71 RON.

În baza art. 25 din C. proc. pen., au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., I., J., K., L., M., N., O., A. şi C., la plata către partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanţelor a sumei de 7.715.000 euro echivalentul în RON la data plăţii, în măsura în care pretenţiile părţii civile nu sunt acoperite prin repunerea părţilor în situaţia anterioară şi restituirea sumei aferente Deciziei nr. 15764/FF/26.05.2011 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P., anulată conform art. 25 alin. (3) din C. proc. pen.

Au fost menţinute măsurile asigurătorii luate prin ordonanţele nr. x/2015 din 28.01.2016, nr. x/2015 din 01.02.2016, nr. x/2015 din 03.02.2016, nr. x/2015 din 03.03.2016, nr. x/2015 din 09.03.2016, nr. x/2015 din 02.06.2016, nr. x/2015 din 06.06.2016, nr. x/2015 din 15.06.2016 şi nr. x/2015 din 16.06.2016 asupra sumelor de bani şi bunurilor indisponibilizate, aparţinând inculpaţilor A., B., C., martorilor F., D., G. şi E. şi numitei H., până la concurenţa sumelor la care au fost obligaţi faţă de partea civilă, la care a fost adăugat cuantumul sumelor confiscate şi cheltuielile judiciare stabilite în procesul penal.

S-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C., I., J., K., L., M., N. şi O., până la concurenţa obligaţiilor faţă de partea civilă, la care au fost adăugate şi cheltuielile judiciare stabilite în procesul penal.

Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, între altele, în baza art. 2502 din C. proc. pen., au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse de procuror în cursul urmăririi penale asupra sumelor de bani şi bunurilor indisponibilizate aparţinând apelanţilor - intimaţi - inculpaţi A., B., C., martorilor D., E., F., G. şi numitei H., precum şi măsura sechestrului asigurător dispusă prin sentinţa penală atacată asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale apelanţilor - intimaţi - inculpaţi A., B., C., I., J., K., L., M., N. şi O.

Ulterior, prin Decizia penală nr. 36 din 31.03.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2022, în majoritate, a fost admisă contestaţia formulată de apelantul inculpat A. împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2022, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017, a fost desfiinţată, în parte, încheierea atacată şi, în rejudecare, a fost ridicată măsura sechestrului asigurător dispusă prin Sentinţa penală nr. 232 din 27 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale apelantului inculpat A.

Au fost menţinute măsurile asiguratorii dispuse prin ordonanţele procurorului, în cursul urmăririi penale, în Dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, asupra bunurilor indisponibilizate aparţinând apelantului inculpat A., precum şi celelalte dispoziţii cuprinse în încheierea contestată în măsura în care nu contravin deciziei.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului prin raportare la susţinerile părţilor, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că, prin art. 19 din Legea nr. 6 din 18 februarie 2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, a fost introdus, după art. 2501 din C. proc. pen., articolul 2502 din C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor legale menţionate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător.

Aşadar, modificarea legislativă introdusă prin art. 2502 din C. proc. pen. instituie o obligaţie procedural pozitivă de verificare periodică a legalităţii şi temeiniciei măsurii asigurătorii, inclusiv în cazurile în care legea prevede caracterul obligatoriu al luării măsurii procesuale.

Aşa cum a arătat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Dogmoch contra Germaniei, sechestrul asigurător nu reprezintă o acuzaţie în materie penală în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, scopul măsurii asiguratorii fiind restrângerea temporară a dreptului de dispoziţie al unei persoane cu privire la bunurile sale.

Având în vedere că legea nu instituie o durată maximă a măsurii asigurătorii, raţiunea acestei modificări evidenţiază, pe de o parte, faptul că măsurile asigurătorii au la bază ideea de risc, care se poate modifica odată cu trecerea timpului în cursul procesului penal, iar, pe de altă parte, impune organelor judiciare, prin instituirea acestei obligaţii procesuale compensatoare, să efectueze periodic o analiză concretă a testului proporţionalităţii consacrat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Forminster Enterprises Limited contra Republicii Cehe (hotărârea din 9 ianuarie 2009, paragrafele nr. 76 - 78) şi Benet Praha SPOL S.R.O. contra Republicii Cehe (hotărârea din 28 septembrie 2010, parag. 103), în scopul asigurării unei protecţii mai eficiente a dreptului de proprietate.

Dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi art. 32 şi art. 33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, care instituie obligativitatea luării măsurii asiguratorii, trebuie interpretate în sensul că, la momentul instituirii măsurii, organul judiciar este scutit de evaluarea oportunităţii luării acestei măsuri procesuale, ce are ca efect indisponibilizarea bunului.

Caracterul obligatoriu al luării măsurii asigurătorii nu este incompatibil cu posibilitatea ridicării măsurii asigurătorii, atunci când se verifică periodic această măsură, dacă organul judiciar apreciază că măsura procesuală nu mai satisface testul proporţionalităţii.

Procedând, prin prisma criteriilor anterior arătate, la verificarea temeiurilor care au determinat menţinerea, prin sentinţa apelată, a măsurilor asigurătorii, luate în cursul urmăririi penale, cu privire la bunurile mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor B., A. şi C. trimişi în judecată în prezenta cauză, martorilor D., E., G. şi F., precum şi numitei H., respectiv instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor, B., C., I., J., K., L., M., N. şi O. până la concurenţa sumelor la care au fost obligaţi faţă de partea civilă, la care se adaugă cuantumul sumelor confiscate şi cheltuielile judiciare stabilite în procesul penal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut următoarele:

În cursul anului 2016, au fost instituite în vederea reparării pagubei şi confiscării speciale (în raport de săvârşirea infracţiunilor de spălare a banilor şi luare de mită), următoarele măsuri asigurătorii: sechestrul asigurător asupra unor bunuri imobile cu privire la inculpaţii A. (ordonanţele nr. x/2015 din 28.01.2016; x/2015 din 03.03.2016; x/2015 din 09.03.2016), B. (ordonanţa nr. x/2015 din 06.06.2016) şi martorilor E. (ordonanţa nr. x/2015 din 16.06.2016), G. (ordonanţa nr. x/2015 din 02.06.2015) şi numitei H. (ordonanţele nr. x/2015 din 28.01.2016 şi nr. x/2015 din 03.03.2016), poprirea asupra sumelor de bani aflate în conturile bancare deschise de inculpatul C. (ordonanţa nr. x/2015 din 15.06.2016) şi martorii F. (ordonanţa nr. x/2015 din 01.02.2016), D. (ordonanţa nr. x/2015 din 03.02.2016) şi G. (ordonanţa nr. x/2015 din 02.06.2016).

Prin Sentinţa penală nr. 232 din 27.11.2020, în vederea asigurării plăţii obligaţiilor faţă de partea civilă şi cheltuielilor judiciare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C., I., J., K., L., M., N. şi O.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că de la instituirea primelor măsuri asigurătorii, în cursul urmăririi penale, au trecut peste 6 ani, iar, în ceea ce priveşte luarea de către instanţa de fond a măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor B., C., I., J., K., L., M., N. şi O. au trecut aproximativ 2 ani, această ultimă perioadă, în mod evident, neputând fi considerată ca depăşind o durată rezonabilă.

Evaluând actele dosarului, din perspectiva dispoziţiilor art. 2502 din C. proc. pen., instanţa a constatat că subzistă temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii, deşi prin raportare la primele măsuri dispuse în cauză, durata pare una excesivă, acesta nu este unicul element de analiză.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a avut în vedere, pe de o parte, natura acuzaţiilor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, respectiv infracţiuni de corupţie şi spălare de bani), natura bunurilor sechestrate (bani şi bunuri imobile, ce pot fi uşor sustrase de la urmărire ori înstrăinate, în lipsa indisponibilizării lor) şi stadiul procesual al cauzei, iar pe de altă parte, faptul că, în cauză, a fost admisă acţiunea civilă formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. (chiar dacă soluţia nu este încă definitivă), inculpaţii fiind obligaţi la plata unor sume foarte mari, cu titlu de despăgubiri civile, condiţii în care pentru atingerea scopului prevăzut de art. 249 din C. proc. pen., şi anume pentru a se asigura recuperarea acestui eventual prejudiciu, se impune menţinerea, în continuare, a respectivelor măsuri procesuale.

Pentru argumentele anterior expuse, instanţa a constatat că, raportat la numărul şi valoarea bunurilor sechestrate, la cuantumul prejudiciului stabilit prin hotărârea apelată (chiar dacă sentinţa apelată nu este încă definitivă), la complexitatea ridicată a cauzei, la momentul procesual actual se poate aprecia rezonabil că în privinţa măsurilor asigurătorii menţinute, precum şi a celor instituite prin sentinţa apelată (în limitele stabilite prin Decizia nr. 36 din 31.03.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători), se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, şi interesul personal al acuzaţilor de a-şi exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au fost indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordachescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Instanţa de apel a considerat că argumente referitoare la subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii sunt valabile şi în ceea ce îi priveşte pe martorii D., E., G., F. şi numita H., asupra bunurilor cărora au fost instituite sechestrul şi poprirea asiguratorie prin ordonanţele Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - secţia de combatere a corupţiei nr. x/2015 din 28.01.2016 (H.), nr. x/2015 din 01.02.2016 (F.), nr. x/2015 din 03.02.2016 (D.), nr. x/2015 din 03.03.2016 (H.), nr. x/2015 din 02.06.2016 (G.) şi nr. x/2015 din 16.06.2016 (E.).

Împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017, în termen legal, au formulat contestaţii inculpatele B. şi M., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2022, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 5 decembrie 2022, când cauza a fost amânată la data de 16 ianuarie 2023.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de inculpata B., Completul de 5 Judecători al instanţei supreme reţine că la termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2023, contestatoarea inculpată a învederat faptul că înţelege să îşi retragă calea de atac formulată împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

În raport cu manifestarea de voinţă a contestatoarei inculpate B., în sensul retragerii contestaţiei ce formează obiectul prezentei cauze, în raport cu art. 4251 alin. (3) teza finală raportat la art. 415 din C. proc. pen., precum şi în raport cu principiul disponibilităţii, potrivit căruia partea sau participantul care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să procedeze la retragerea acesteia până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători va lua act de declaraţia de retragere a contestaţiei formulate de inculpata B. împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

Prin contestaţia formulată, contestatoarea inculpată M., prin avocat Z., a apreciat că, în cauză, măsura asigurătorie este disproporţionată faţă de perioada mare de timp pentru care a fost menţinută, motiv pentru care a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate, şi pe cale de consecinţă ridicarea măsurii asigurătorii.

Examinând contestaţia formulată de inculpata M., prin raportare la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., apreciază contestaţia ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că, în conformitate cu art. 53 din Constituţia României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Totodată, se reţine că potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenţiei, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

De asemenea, instanţa de control judiciar reţine că potrivit jurisprudenţei constate a Curţii Europene a Drepturilor Omului instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzaţii în materie penală în sensul art. 6 din Convenţie, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanţe ale unor terţi, cât şi confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate. (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Mai mult decât atât, se reţine că prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancţiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecinţă a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârşite, neavând, aşadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranţă se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă."

În continuare, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători notează faptul că prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO), intrată în vigoare la data de 28 februarie 2021, a fost modificată şi completată Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., printre altele, fiind introdus art. 2502 din C. proc. pen.. în materia măsurilor asigurătorii.

Potrivit acestui text de lege, "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanţa de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecăţii, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menţinerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 şi 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune."

Nu în ultimul rând, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., "Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora."

În raport cu normele legale anterior menţionate, se constată că acestea reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

De asemenea, din analiza modului de redactare al art. 249 din C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al instanţei supreme constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepţie, legiuitorul a înţeles să reglementeze şi situaţii derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O astfel de situaţie este cea prevăzută de art. 249 alin. (7) din C. proc. pen. conform căruia "Măsurile asigurătorii luate în condiţiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă."

O a doua categorie de situaţii derogatorii de la regula anterior menţionată se regăseşte în cuprinsul legilor penale speciale, care, în cazul unor infracţiuni anume prevăzute, statuează asupra obligativităţii dispunerii măsurilor asigurătorii, categorie căreia i se subsumează şi Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. În acest sens, se reţine că potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie "În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie."

Astfel, dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie stabilesc obligativitatea dispunerii acestei categorii de măsuri procesuale în cazul în care s-a săvârşit una dintre infracţiunile expres şi limitativ prevăzute de legea specială.

Raportând aceste norme legale la cauza dedusă judecăţii, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi constată că acestea îşi găsesc aplicabilitate în prezentul dosar, inculpata M. fiind trimisă în judecată şi condamnată în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 şi art. 2481 din C. pen. (1968).

Având în vedere că norma legală (art. 20 din Legea nr. 78/2000) are caracter special şi derogator în raport cu regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de control judiciar apreciază că, în materia faptelor de corupţie sau asimilate acestora, analiza condiţiei referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracţiunilor de corupţie.

Totodată, se subliniază faptul că instanţa de control constituţional a statuat cu privire la raţiunea avută în vedere de legiuitor la instituirea acestor situaţii de excepţia în materia faptelor de corupţie. Astfel, prin Decizia nr. 548/2019, Curtea Constituţională a stabilit că: "reglementarea acestor excepţii a fost determinată, în mod special, de importanţa relaţiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracţiuni şi de pericolul social crescut al faptelor incriminate."

În acest context, în care obligativitatea instituirii măsurii asigurătorii derivă din lege, verificările efectuate de instanţa de judecată în considerarea art. 2502 din C. proc. pen., se limitează la examinarea asigurării unei juste proporţionalităţi între restrângerea dreptului de proprietate şi scopul urmărit prin impunerea măsurii asigurătorii.

În aceste sens este şi Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit căreia "Instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (de exemplu, în vederea confiscării bunurilor), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)."

În practica secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Încheierea nr. 630 din 14 noiembrie 2017) s-a apreciat că atunci când se dispune luarea unei măsuri asigurătorii, "trebuie avute în vedere mai multe valori implicate în cauză, (...), valoarea sechestrată trebuie să fie apropiată de cea a bunurilor care ar putea fi confiscate, după stabilirea vinovăţiei, dacă se apreciază că se impune această măsură."

Aşadar, în ceea ce priveşte proporţionalitatea măsurii faţă de scopul urmărit, instanţa trebuie să examineze dacă întinderea măsurii, respectiv valoarea sechestrată, este proporţională cu scopul urmărit (înlăturarea riscului de ascundere, distrugere, înstrăinarea sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul acoperirii prejudiciului produs în cauză) şi dacă perioada de timp în care au fost menţinute măsurile asigurătorii să nu depăşească o durată rezonabilă.

Referitor la contestatoarea inculpată M., se constată că prin Sentinţa penală nr. 232 din 27.11.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, în vederea asigurării plăţii obligaţiilor faţă de partea civilă şi a cheltuielilor judiciare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile până la concurenţa obligaţiilor faţă de partea civilă şi a cheltuielilor judiciare stabilite în procesul penal.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază ca fiind îndeplinită condiţia referitoare la existenţa proporţionalităţii valorii sechestrate cu scopul urmărit întrucât măsurile asigurătorii dispuse au fost menţinute de secţia penală a instanţei supreme doar până la concurenţa obligaţiilor faţă de partea civilă şi a cheltuielilor judiciare stabilite în procesul penal.

Totodată, se observă că perioada de timp scursă de la data luării măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatei M. (noiembrie 2020) este relativ scurtă, astfel încât nu se poate aprecia că depăşeşte o durată rezonabilă.

De asemenea, în raport cu natura acuzaţiei pentru care inculpata M. a fost trimisă în judecată şi condamnată în primă instanţă, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut un folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 şi art. 2481 din C. pen. (1968), cu valoarea mare a prejudiciului, cu complexitatea ridicată a cauzei, precum şi în raport cu etapa procesuală în care se află cauza, respectiv cercetarea judecătorească în apel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că la acest moment subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurilor asigurătorii.

Mai mult decât atât, instanţa de control judiciar consideră că la momentul procesual actual se poate aprecia rezonabil că în privinţa măsurilor asigurătorii luate faţă de inculpata M., se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în acoperirea unei eventuale pagube, şi interesul personal al contestatoarei inculpate de a-şi exercita, fără îngrădiri, dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata M. împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatoarele inculpate vor fi obligate la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatoarele inculpate, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 85 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulată de inculpata B. împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata M. împotriva încheierii din data de 20 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarele inculpate M. şi B. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru contestatoarele inculpate, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 85 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.

GGC - ED