Ședințe de judecată: Decembrie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completurile de 5 judecători

Decizia nr. 41/2023

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia recurată

Prin Decizia nr. 1311 din 28 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondate, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei de interes în formularea contestaţiei împotriva Hotărârii nr. 1070/26.10.2017, invocate de intimatul A.

A respins, ca nefondată, contestaţia formulată de B. împotriva Hotărârilor nr. 1070 şi nr. 1090 din 26 octombrie 2017 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivare, privitor la excepţiile invocate, instanţa a reţinut, în esenţă, că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, precum şi cu faptul că, în cauză, contestatoarea B. justifică un interes legitim în formularea acţiunii, ce vizează atât Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea sa de numire în funcţia de judecător, cât şi Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, prin care intimatului A., procuror în cadrul aceluiaşi parchet, i-a fost admisă o cerere similară.

Pe fond, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat, în esenţă, că în mod rezonabil, realizând o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 23 alin. (11) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006, în raport cu circumstanţele profesionale şi personale ale celor doi petenţi şi cu interesul general reprezentat de o bună administrare a justiţiei, autoritatea intimată a respins cererea formulată de contestatoare, exercitându-şi dreptul de apreciere în limita marjei permise de lege, fără exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

2. Recursul

Împotriva acestei decizii, B. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând schimbarea deciziei atacate, în sensul admiterii contestaţiei sale, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Cu referire detaliată la argumentele expuse în susţinerea contestaţiei, recurenta a menţionat că decizia atacată este pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv a art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (11) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006.

În opinia părţii, criteriul privind volumul de activitate are prioritate faţă de criteriul privind vechimea; între cele 3 criterii privind volumul de activitate nu există o prioritate; cele 3 criterii privind vechimea sunt ierarhizate în funcţie de ordinea în text.

Or, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere cu prioritate criteriul vechimii în funcţie şi, în subsidiar, criteriul volumului de activitate, contrar ierarhizării făcute de textul din Regulament, de vreme ce a reţinut, în privinţa sa, că are "cea mai mică vechime în funcţie", respectiv 4 ani şi 3 luni, deşi are o vechime de un 1 an şi 3 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti iar, în privinţa intimatului A., că are o vechime în funcţie de 7 ani şi 11 luni, deşi acesta are o vechime de doar 11 luni la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti.

Recurenta a susţinut că dacă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii i-ar fi analizat cererea din perspectiva primului criteriu instituit în Regulament, ar fi constatat că cererea sa avea prioritate, deoarece, printre celelalte instanţe, a solicitat numirea în funcţia de judecător la Judecătoriile Ploieşti şi Răcari, care au volum de activitate mult mai mare faţă de media pe ţară, au un număr semnificativ de posturi vacante şi se confruntă cu reale dificultăţi de ocupare a posturilor, toate aceste argumente fiind de natură a forma convingerea preferinţei acestui criteriu de departajare, faţă de toate celelalte. Mai mult, Judecătoriile Ploieşti şi Răcari, precum şi instanţele superioare acestora au acordat aviz favorabil solicitării sale.

3. Procedura de filtrare a recursului

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din 29 octombrie 2018, raportorul a apreciat că recursul este inadmisibil, dat fiindcă vizează o decizie pronunţată de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o contestaţie împotriva unor hotărâri cu privire la cariera magistraţilor, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, în forma aplicabilă speţei, este definitivă.

Prin încheierea din 14 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a luat de act de conţinutul raportului, dispunând comunicarea acestui act de procedură părţilor.

Părţile au depus punct de vedere la raport; recurenta a susţinut că recursul este admisibil, iar intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

4. Excepţia de neconstituţionalitate

Prin încheierea 1 aprilie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a suspendat judecata recursului pendinte, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, invocată de recurenta B.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că prezenta cauza se află în curs de soluţionare în procedura de filtru şi că excepţia de neconstituţionalitate invocată de parte vizează chiar o dispoziţie legală incidentă acestei soluţionării şi pentru a nu bloca accesul părţii într-o eventuală situaţie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, văzând că, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea care se pronunţă în filtru nu este supusă niciunei căi de atac.

De asemenea, prin încheierea din 1 aprilie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul asociat a fost admisă cererea formulată de B. şi a fost sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004.

Prin Decizia nr. 372 din 5 iulie 2022, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de B. în Dosarul nr. x/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi constată că dispoziţiile art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

III. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. stabileşte că "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

În raport cu prevederile legale anterior menţionate, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

Înalta Curte constată că, în speţa de faţă, aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Din cronologia evenimentelor, se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unei contestaţii formulate împotriva unor hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera unui procuror, prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, republicată, în forma aplicabilă speţei.

În conformitate cu alin. (7) al articolului menţionat "Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători", iar potrivit dispoziţiilor alin. (9) din acelaşi text, "Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia prevăzută la alin. (7) este definitivă."

Semnificativ în acest context este faptul că, în privinţa hotărârilor cu privire la cariera magistraţilor, Curtea Constituţională a stabilit că existenţa unei singure căi de atac satisface exigenţele legii fundamentale (Deciziile CCR nr. 634/2007, nr. 485/2010 şi nr. 1122/2010).

Având în vedere dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. şi întrucât, în cauză, recursul vizează o decizie pronunţată de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-o contestaţie împotriva unor hotărâri cu privire la cariera magistraţilor, hotărâre care, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 29 alin. (9) din Legea nr. 317/2004, republicată, în forma aplicabilă speţei, este definitivă, nemaiputând fi supusă reformării, sens în care recursul dedus judecăţii nu este admisibil.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B. împotriva Deciziei nr. 1311 din 28 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2023.

GGC - ED