Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Contestatorul A. a declarat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 166 din 20 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea având ca obiect anulare act administrativ - anulare Decret nr. 1163/2009.
Recursul a fost înregistrat la data de 02.08.2021, în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Contestaţia privind tergiversarea procesului
La 18 ianuarie 2023, A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2021, motivat de faptul că nu a fost stabilit primul termen de judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 522, art. 524 şi art. 525 din C. proc. civ.
Apărările părţilor
La 20 februarie 2023, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, apreciind că nu a fost încălcat dreptul contestatorului la soluţionarea recursului exercitat împotriva Sentinţei civile nr. 166 din 20 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, într-un termen optim şi previzibil.
La 1 martie 2023, contestatorul A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a făcut referire la aspecte legate de fondul cauzei.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând contestaţia dedusă judecăţii, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) din C. proc. civ. "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente".
Conform art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenţie".
De asemenea, art. 522 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."
La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa, cât şi atitudinea instanţei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor care aveau obligaţii legale sau judiciare.
Ca urmare, contestaţia la tergiversare este acţiunea prin care o parte urmăreşte înlăturarea dificultăţilor ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situaţia de tergiversare să înceteze. Raţiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Examinând actele dosarului şi raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte observă că procedura de comunicare a actelor şi de pregătire a judecăţii recursului în Dosarul nr. x/2021, astfel cum este prevăzută de dispoziţiile art. 490 coroborat cu art. 4711 din C. proc. civ., a fost prelungită în timp, pe de o parte, motivat de faptul supraaglomerării cu dosare a secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi, pe de altă parte, motivat de faptul că procedura nu a fost limitată la comunicarea doar a recursului, întâmpinării la recurs şi răspunsului la întâmpinare, urmare a conduitei contestatorului.
Potrivit fişei Ecris a dosarului, rezultă că în timpul procedurii de comunicare prevăzute de normele de drept arătate, contestatorul a înregistrat în Dosarul nr. x/2021 şi alte cereri şi anume, la 8 august 2022, cerere de ajutor public judiciar, la 7 octombrie 2022, cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, la 9 octombrie 2002, cerere precizatoare, acte procedurale ce au necesitat, după caz, reluarea procedurilor de comunicare, obligatorii potrivit normelor procedurale ori soluţionarea în cadrul unor proceduri speciale, distincte, anterior prezentării dosarului judecătorului pentru fixarea primului termen de judecată.
În aceste condiţii, dosarul a fost introdus cu întârziere pe lista dosarelor pentru fixarea primului termen de judecată, listă ce înregistra un număr semnificativ de dosare în aşteptare, acesta primind rezoluţie la ordine, conform regulile interne stabilite la nivelul secţiei.
Astfel, la momentul judecăţii contestaţiei pendinte, se constată că judecătorul cauzei a fixat primul termen de judecată la data de 16 noiembrie 2023, cu luarea în considerare a particularităţilor litigiului dedus judecăţii, termenul condicii de şedinţă fiind situat la nivelul lunii februarie 2024, în contextul supraaglomerării existente la nivelul acestei secţii a instanţei supreme, astfel cum s-a arătat anterior.
Ca urmare, constatând că în cauză nu se poate reţine pasivitatea instanţei de judecată în privinţa adoptării măsurilor necesare pentru fixarea primului termen de judecată în dosarele alocate spre soluţionare, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, urmează a respinge contestaţia la tergiversare dedusă judecăţii, pe temeiul art. 522 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A. în Dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2023.
GGC - ED