Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin Decizia nr. 1730 din 22 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei civile nr. 610 din 8 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2020.
Contestaţia privind tergiversarea procesului
La 31 ianuarie 2023, A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului ce formează obiectul Dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, soluţionat la 22 septembrie 2022 prin Decizia nr. 1730/2022, arătând că hotărârea nu i-a fost comunicată până în prezent.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 6, art. 426 alin. (5), art. 427 alin. (1) şi 522 din C. proc. civ. şi art. 6 parag. 1 din CEDO.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Examinând contestaţia privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) din C. proc. civ. "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente".
Conform art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenţie;".
De asemenea, art. 522 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată."
La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa, cât şi atitudinea instanţei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor care aveau obligaţii legale sau judiciare.
Ca urmare, contestaţia la tergiversare este acţiunea prin care o parte urmăreşte înlăturarea dificultăţilor ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil, scopul procedurii fiind acela de a se lua măsurile legale pentru ca eventuala situaţia de tergiversare să înceteze. Raţiunea reglementării acestei proceduri a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Examinând actele şi lucrările dosarului şi raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte reţine că obiectul contestaţiei la tergiversare pendinte îl reprezintă luarea măsurilor legale pentru comunicarea Deciziei nr. 1730 din 22 septembrie 2022 a acestei instanţe.
Potrivit verificărilor efectuate în sistemul informatic ECRIS, această hotărâre judecătorească a fost deja comunicată părţilor la 7 februarie 2023.
Faţă de această împrejurare, reţinând că obiectul cauzei nu mai subzistă la data soluţionării cauzei de faţă, hotărârea fiind motivată, redactată, semnată şi comunicată părţilor, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de contestatoarea A., în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2023.
GGC - ED