Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional de Pescuit şi Afaceri Maritim anularea Notificării înregistrate la MADR DGP-AM POPAM sub nr. x/19.01.2017, prin care a fost admisă, în parte, cererea de finanţare nerambursabilă depusă de A. S.R.L., în cadrul sesiunii din perioada 08.08.2016-17.10.2016 în ceea ce priveşte compensaţia admisă şi, ca urmare a anulării, obligarea MADR DGP-AM POPAM să admită în totalitate cererea de finanţare pentru proiectul cu titlul "Acvacultura prin conservarea biodiversităţii în siturile Natura 2000: ROSCI0005 şi ROSPA0004 Amenajare Piscicolă Amara, judeţul Buzău", cod SMIS 104912, să refacă notificarea de aprobare a proiectului, în sensul aprobării unei compensaţii în cuantum de 6.012.915 RON, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul demers judiciar.
2. Aspecte procesuale
La data de 10 decembrie 2019, reclamanta S.C. A. S.R.L a invocat excepţia de nelegalitate a ordinului MADR nr. 883/2016 de aprobare a Anexei 10 la Ghidul Solicitantului pentru Măsura II.10, Programul Operaţional pentru pescuit şi Afaceri M 2014-2020 şi a Grilei de selecţie.
La data de 11.05.2020, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus notă de şedinţă, cu privire la excepţia invocată de reclamantă, prin care a solicitat respingerea acesteia, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.
La data de 11 iunie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L, în temeiul dispoziţiilor art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) a solicitat sesizarea CJUE cu o cerere privind interpretarea prevederilor Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 771/2014 al Comisiei din 14 iulie 2014, precum şi suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea acesteia.
Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2019, Curtea a încuviinţat, la solicitarea reclamantei S.C. A. S.R.L. Buzău, probele cu înscrisuri şi cu expertiză în specialitatea piscicultură şi acvacultură ecologică, conform obiectivelor aflate la filele x din nota de probatorii.
Prin încheierea de şedinţă din data de 24 septembrie 2019, Curtea a luat act de depunerea raportului de expertiză dispus în cauză de către expertul B. şi a dispus comunicarea cestuia ambelor părţi.
La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2019, reclamanta S.C. A. S.R.L a depus notă de lămurire/completare a raportului de expertiză, iar pârâta, la aceeaşi dată, a depus obiecţiuni la raport.
Prin încheierea şedinţei publice din data de 10 decembrie 2019, Curtea a încuviinţat cererea de lămurire/completare a raportului de expertiză, dispunând ca expertul să răspundă acesteia, apreciind obiecţiunile formulate de pârât în ceea ce priveşte concluziile raportului de expertiză drept aprecieri asupra fondului cauzei.
La data de 23 ianuarie 2020, expertul C. a depus la dosar punctul său de vedere asupra cererii de lămurire/completare la raportul de expertiză tehnică judiciară încuviinţată.
3. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din data de 14 iulie 2020, Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a Ordinului MADR nr. 883/03.08.2016, formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.
Prin sentinţa nr. 112 din 13 octombrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Pescuit - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional de Pescuit şi Afaceri Maritime.
4. Calea de atac exercitată
Reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii din data de 14 iulie 2020 şi a sentinţei nr. 112 din 13 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal, recursul fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă; in subsidiar, casarea cu admiterea pe fond a contestaţiei.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
4.1. Motivele de recurs împotriva încheierii de şedinţa din data de 14.07.2020
Prin încheierea de şedinţa din data de 14.07.2020, a fost respinsa ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Ordinului MADR nr. 883/03.08.2016 in ceea ce priveşte disp. art. 1 pct. 4.
In motivarea respingerii, instanţa de fond a arătat ca Ordinul nr. 883/03.08.2016 reprezintă o măsura de aplicare directa a Regulamentului (CE) nr. 508/2014, având caracter normativ de aprobare a Anexei nr. 10 Ia Ghidul Solicitantului pentru Măsura 11.10- Programul Operaţional pentru Pescuit si Afaceri Maritime 2014-2020 si a grilei de selecţie si ca atare, nefiind un act administrativ cu caracter individual, nu pot fi aplicate disp. art. 4 alin. (4) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Calificarea unui act administrativ unilateral ca individual sau normativ se face în raport de conţinutul acestuia şi efectele produse în ordinea juridică, aşa cum se reţine şi în jurisprudenţa instanţei supreme.
Astfel, actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formează reguli de drept generale şi impersonale, se stabilesc situaţii juridice cu acelaşi caracter aplicabile unui număr nedeterminat şi nedeterminabil de subiecte de drept. Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile pentru că edictează reguli, norme, dispoziţii generale şi obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte. În acelaşi timp, actul administrativ individual este un act administrativ concret care priveşte un subiect de drept sau subiecte de drept determinate, distincţia fiind dată de întinderea efectelor şi persoanele în raport de care acestea se produc.
Totodată trebuie avut în vedere ca potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, în forma în vigoare la data adoptării Ordinului nr. 883/2016, obligaţia de publicare vizează, în vederea intrării lor în vigoare, numai legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 exclude de la regimul publicării în Monitorul Oficial al României: actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate.
Prin urmare, trebuie analizate cumulativ cele doua argumente, respectiv neîndeplinirea formelor procedurale speciale de publicare si clasificarea dată de lege conform căreia actul contestat, din punct de vedere al formei, este unul normativ sau individual.
Neîndeplinirea formelor procedurale speciale de publicare la care a făcut referire nu trebuie aplicata ad litteram, fără a se analiza în vreun fel dacă actul contestat chiar face parte din categoria celor care sunt supuse publicării. Faptul că este sau nu publicat nu are nicio consecinţă asupra legalităţii acestuia şi, implicit, nu este în măsură să îi schimbe caracterul de act individual. Pentru a nu exista o confuzie în acest sens, ambele raţionamente, chiar dacă diferite, ar fi trebuit să fie analizate în tandem cu prevederile actului contestat. Aşa cum s-a confirmat în jurisprudenţă, după analizarea temeinică a conţinutului actelor respective, nu de puţine ori a trebuit să se constate de către instanţele de judecată dacă unele acte administrative au sau nu caracter normativ/individual, criteriu esenţial pentru pronunţarea unei soluţii legale.
O definiţie a actului normativ se regăseşte în cuprinsul art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, după cum urmează: "act normativ - actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că încadrarea unui act infralegislativ întruna dintre cele două categorii mai sus arătate nu se poate realiza prin "decuparea" unor dispoziţii din acel act, afectând în acest mod caracterul unitar al acestuia, ci prin examinarea integrală a conţinutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre cele două categorii de acte. Sub acest aspect, Înalta Curte a apreciat că H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor este unul normativ din moment ce conţine reguli generale, de aplicabilitate repetată, iar destinatarii acestuia sunt un număr indeterminat de subiecţi.
În acord cu opinia ÎCCJ, în ceea ce priveşte caracteristicile unui act administrativ normativ, este de necontestat faptul că, prin intermediul unui astfel de mecanism, se vor cuprinde reguli generale de conduită, impersonale şi de aplicabilitate repetată, în vederea aplicării unui număr nedeterminat de subiecţi.
Luând în considerare trăsăturile de mai sus pe care trebuie să le întrunească un act administrativ normativ, acestea nu se regăsesc şi în cazul Ordinului contestat. Astfel, actul atacat nu are aplicabilitate generală, nu cuprinde reguli de conduită generale şi impersonale, aplicându-se unui număr determinat de subiecţi.
Astfel, prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 se aproba Ghidului Solicitantului pentru Măsura 11.10 "Acvacultura care furnizează servicii de mediu ", prevăzut in anexa 4 la prezentul Ordin, ce este destinat unui număr restrâns de participanţi, respectiv celor prevăzuţi in capitolul 3 pct. 3.1. - " Categoriile de solicitanţi eligibili", "Categoriile de solicitanţi eligibili care pot accesa fonduri nerambursabile sunt cei care au ca obiect de activitate înregistrat - Cod CAEN 0321 - "Acvacultura maritimă" sau 0322 - "Acvacultura în ape dulci".
O clasificare fundamentală pe baza căreia se diferenţiază între actele administrative şi cele individuale, la care specialiştii mai adaugă şi actele administrative, este gradul de întindere a efectelor juridice. Actul administrativ normativ conţine astfel de reguli generale şi impersonale de conduită, asemenea legilor. Astfel, unul dintre criteriile de distincţie între cele două tipuri de acte administrative îl reprezintă acela al determinabilităţii persoanelor cărora li se aplică. Actul normativ are o aplicabilitate generală, asupra unui număr nedeterminat de persoane, pe când cel individual îşi produce efectele faţă de un număr restrâns şi determinat/determinabil de beneficiari, o manifestare de voinţă care creează, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina destinatarilor săi.
Având în vedere cele de mai sus, rezultă că ordinul contestat este un act individual, şi nesupus publicării. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit natura juridică de act administrativ individual şi în privinţa altor acte cu caracter intern emise de diferite autorităţi şi instituţii publice. Trăsătura comună tuturor acestor acte este aceea că au ca obiect diverse aspecte de organizare internă a autorităţilor respective, privesc relaţiile/raporturile stabilite în interiorul acestor autorităţi şi îşi produc efectele exclusiv în legătură cu organizarea şi funcţionarea autorităţilor emitente, precum şi cu persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestora.
În concluzie, actul contestat nu respectă condiţiile detaliate mai sus pentru ca un act administrativ să poată fi considerat ca având caracter normativ: nu stabileşte o regulă de conduită generală şi impersonală, din moment ce are aplicabilitate restrânsă, persoanele care intră sub umbrela acestei reglementări fiind determinate. Nu se poate susţine că ar avea aplicabilitate generală, deci erga omnes, atâta vreme cât alte persoane nu se încadrează in condiţiile determinate de conţinutul actului.
Recurenta a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
4.2. Recursul împotriva sentinţei - motivul de recurs prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Recurenta a invocat faptul că sentinţa nu cuprinde motivele privind înlăturarea analizării excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 841/01.07.2016.
Prin întâmpinare formulata in cauza de MADR si punctele de vedere înaintate la dosar, coroborat cu adresa nr. x/13.10.2017 a Direcţiei juridice din cadrul intimatei, constant, intimata MADR a susţinut ca a fost calculata compensaţia aferenta perioadei 2014-2017, conform formulei de calcul stabilita in Programul operaţional pentru Pescuit si Afaceri Maritime 2014-2020 aprobat prin Decizia (CE) nr. 8416/25.11.2015, potrivit Ghidului solicitantului pentru Măsura 11.10, aprobat prin Ordinul MADR nr. 841/01.07.2016.
In urma acestor apărări, reclamanta a investit instanţa de fond cu o cerere privind excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 841/01.07.2016, excepţie ce nu a fost analizata de către instanţa de fond, deşi recurenta-reclamanta nu a formulat in cauza nicio cerere de renunţare la aceasta apărare.
Reclamanta a arătat instanţei de judecata ca, pentru prima data MADR, prin înscrisul intitulat Obiectiuni la raportul de expertiza, invoca un alt ordin, respectiv Ordinul nr. 883/03.08.2016 de aprobare a Ghidului solicitantului aferent Măsurii 11.10, si aceasta datorita faptului ca expertul a ridicat problema Ghidului aplicabil cererii de finanţare depusa de A. S.R.L., in cauza fiind depuse de către MADR, in documentaţia înaintată, doua Ghiduri diferite. Din verificarea conţinutului celor doua Ghiduri aferente Măsurii 11.10, in ceea ce priveşte "Evaluarea tehnica a cererii de finanţare "(ghid Vol II pg. 40) cu "Evaluarea tehnica si economica a cererii de Finanţare "(ghid. pg. 158-202 Vol IV) se observa modificări in ceea ce priveşte modalitatea de calcul a compensaţiilor aferente cererii de finanţare. Aşadar, instanţa de fond era investita cu analizarea legalităţii Ordinului 841/01.07.2016 opus in apărare de către MADR si a Ordinul 883/03.08.2016 si totodată, de stabilire a Ghidului aplicabil cererii de finanţare depusa de către reclamantă.
Astfel, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Lipsind o astfel de motivare a inlaturarii apărării formulate de către reclamantă pe cale de excepţie, sa solicitat casarea cu trimitere la instanţa de fond in vederea analizării cererii cu care aceasta a fost investita instanţa de fond.
Recurenta a mai invocat nelegalitatea sentinţei din perspectiva nemotivării hotărârii si a existenţei unor elemente contradictorii şi străine de natura cauzei, ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 425 din C. proc. civ.
Împotriva Notificării înregistrata de MADR DGP-AM POPAM sub nr. x/19.01.2017, reclamanta a formulat contestaţie administrativa înregistrata sub nr. x/07.02.2017. Conform răspunsului la contestaţie, înregistrat sub nr. x/28.02.2017, MADR DGP-AM POPAM a respins contestaţia administrativa.
Împotriva Notificării si a răspunsului MADR DGP-AM POPAM, reclamanta a formulat contestaţie prin care, in esenţa, a solicitată instanţei de contencios administrativ: sa aplice cu prioritate normele europene (art. 54 alin. (1) lit. a) si alin. (2), si art. 96 din Regulamentul (UE) nr. 508/2013) si să interpreteze dreptul naţional în lumina textului şi a finalităţii directivelor în cauză (Directiva nr. 2009/147/CE si nr. 92/43/CEE ale Consiliului), pentru a atinge rezultatul urmărit de acestea şi, prin urmare, să constate ca formula de calcul a despăgubirilor aplicabila cererii de finanţare formulata de reclamantă, menţionata in Ghidului solicitantului-anexa 10 aprobat prin Ordinul 883/03.08.2016 încalcă prevederile enunţate, actul administrativ contestat fiind astfel întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor europene.
Reclamanta a contestat actele administrative si prin prisma încălcării de către parata a Ghidul Solicitantului aprobat prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 si aplicării propriei formule de calcul a despăgubirilor menţionata in Anexa 10, raportat la actele ce au însorit cererea de finanţare si care justificau suma solicitata de către aceasta, prin cererea de finanţare.
Reclamanta a contestat actele administrative pentru nelegalitatea acestora, deoarece motivaţia pentru justificarea sumei reţinuta ca fiind neeligibila pentru despăgubire nu are corespondent probator, iar suma reţinuta ca fiind eligibila este stabilita in mod arbitrar, nejustificat, neverificabila si acordata cu încălcarea disp. art. 96 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, nefiind justa si echitabila.
Prin hotărârea pronunţata, instanţa de fond, a preluat susţinerile făcute de către MADR din întâmpinare si probabil din concluziile scrise, depuse după includerea dezbaterilor, de vreme ce instanţa de fond a invocat acte noi (Decizia de punere in aplicare a Comisiei din 06.12.2019) ce nu au fost supuse analizei pana la închiderea dezbaterilor. Instanţa de fond, nu a făcut o analiza argumentata a motivelor de contestaţie cu care a fost investita ci doar a preluat, pur formal, ceea ce s-a susţinut de către parata, in actele procedurale înaintate de acestea in cauza.
Argumentul preluat de către instanţa de fond, privind faptul ca reclamanta nu a contestat modul de calcul al pierderilor de biomasa piscicola, nici la momentul depunerii cererii de finanţare, nici ulterior, la momentul semnării contractului de finanţare nr. x/29.03.2017, urmat de redarea art. 5.2 - Contestaţii din Ghidul Solicitantului pentru Măsura 11.10 care arata actele ce pot fi contestate in procedura, nu poate fi considerat suficient, in a aprecia ca instanţa a îndeplinit cerinţa motivării hotărârii, de vreme ce nu se înţelege silogismul judiciar si nici nu rezulta de ce au fost înlăturate apărările recurentei -reclamante.
Instanţa de fond, in argumentarea acestui silogism judiciar, nu analizează apărările evocate prin răspunsul la întâmpinare si respectiv notele de şedinţa depuse si confirmate cu inscrisul intitulat "Nota privind remedierea unor erori materiale si efectuării altor modificării la ghidurile solicitantului pentru masurile 1.6,1.23, II.2, 11.10 si IV.4" emanate de la MADR, prin care se arata ca, drept urmare a publicării ghidurilor solicitantului pentru masurile evocate, ghiduri aprobate prin Ordinul Ministrului Agriculturii si Dezvoltării Rurale nr. 841 din 01.07.2016, au fost primite din partea potenţialilor beneficiari solicitări si clarificări ce au dus la necesitatea remedierii unor erori materiale, precum si a altor modificări, printre care si Cap. 5 "Evaluarea tehnica a cererii de finanţare". Or, aceasta apărare nu a fost analizata de către instanţa de fond, de vreme ce nu exista nici-un argument cu privire la înlăturarea ei.
Instanţa a fost investita, astfel sa analizeze cauza sub aspectul vătămării dreptului sau al interesului legitim al recurentei-reclamante, prin emiterea actelor administrative individuale.
Contenciosul administrativ este un contencios subiectiv de plină jurisdicţie, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind caracterul de act administrativ al actelor contestate şi producerea prin aceste acte a unei vătămări asupra unui drept sau interes legitim.
Încheierea contractului de finanţare pentru compensaţia reţinută în actul administrativ contestat nu exclude posibilitatea solicitantului de a investi instanţa de contencios administrativ cu analizarea actului administrativ emis cu încălcarea normelor dreptului European si ale dreptului intern, o astfel de interdicţie nefiind reglementata in nicio dispoziţie din legislaţia specifica aplicabila spetei. Totodată in nicio dispoziţie nu se arata posibilitatea suspendării încheierii contractului de finanţare, in situaţia atacării notificării pentru nelegalitatea/netemeinicia stabilirii cuantumului compensaţiei acordate.
In ceea ce priveşte motivul de contestaţie (primul motiv) referitor la faptul ca MADR DGP-AM POPAM a aplicat o formula de calcul al compensaţiilor pentru acvacultura care furnizează servicii de mediu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 54 alin. (1) lit. a) si alin. (2), art. 96 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 si respectiv ale Directivelor 2009/147/CE si 92/43/CEE, cunoscute ca "Directivele privind natura", instanţa de fond a susţinut ca recurenta-reclamanta nu a făcut dovada ca ar fi fost aplicata de către parata o modalitate de stabilire a compensaţiei diferita in ceea ce priveşte cererile de finanţare depuse de către solicitanţi, contrar disp. art. 96 al Regulamentului (CE) nr. 508/2014.
Instanţa de fond retine doar ca prin Ordinul nr. 883/03.08.2016, act administrativ cu caracter normativ, a fost aprobat Ghidul solicitantului cu obiectivul specific 2.4, măsura 11.10 "Acvacultura care furnizează servicii de mediu" fiind adoptat in aplicarea Regulamentului (CE) nr. 508/2014, nefiind anulat, iar formula utilizata pentru calculul compensaţiilor a fost aprobata prin Decizia nr. C(2015) nr. 8416/25.11.2015 de aprobare a Programului Operaţional de Pescuit şi afaceri Maritime pentru România 2014-2020 .
Prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 a fost modificata complet formula de calcul aprobata de Comisia Europeana prin Decizia Comisiei Europene nr. C(2015) 8416. Paratele nu au făcut dovada existentei unei aprobări din partea Comisiei Europene a acestei noi formule de calcul. Existenta Decizia Comisiei Europene nr. C(2015) 8416 privitoare la aprobarea formulei de calcul, priveşte numai formula aflata in Programul Operaţional pentru Pescuit si afaceri maritime pentru România 2014-2020 si nu formula de calcul ulterioara acestuia, pe care paratele au intocmit-o si aprobat-o singure si au inserat-o in ghid prin Anexa 10. Prin urmare, recurenta-reclamanta a contestat aprobarea de către Comisia Europeana a formulei de calcul din Ordinul nr. 883/03.08.2016 si a arătat ca nu este aceeaşi formula de calcul ca cea aprobata prin Decizia (CE) 8416/2015, insa nu a primit din partea instanţei de fond nicio motivare cu privire la susţinerile făcute de către aceasta. Recurenta-reclamanta a arătat ca prin aplicarea de către MADR DGP-AM POPAM a formulei de calcul menţionata in Ghidul solicitantului aprobat prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 se incalca dispoziţiile art. 96 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, deoarece calculul astfel aplicat către toţi solicitanţii, nu este just si echitabil.
Instanţa de fond susţine ca recurenta-reclamanta nu a făcut dovada ca paratele au aplicat o modalitate de stabilire a compensaţiilor diferita, in ceea ce priveşte cererile de finanţare, însă reclamanta a contestat tocmai aceasta modalitate de aplicare a formulei de calcul, aceeaşi pentru toţi solicitanţii (modalitate recunoscuta expres in întâmpinare de către MADR). Prin aplicarea aceleiaşi modalitaii de calcul pentru toţi solicitanţii, nu se primeşte de către solicitanţi o despăgubire justa si echitabila, raportata la situaţia concreta a fiecăruia, si astfel nu se conferă efect Directivelor nr. 2009/147/CE si nr. 92/43/CEE.
Reclamanta a arătat ca metoda impusa de către MADR este contrara si art. 6 alin. (4) din Documentul de orientare al Directivei 92/43/CEE (Directiva habitate) 2007/2012 si nu se respecta insasi punctul 4 "Cerinţe privind măsuri FEPAM specifice" menţionate in Program Operaţional FEPAM 2014-2020 admis prin Decizia (CE) 8416/25.11.2015.
In dovedirea acestei apărări sunt si concluziile raportului de expertiza întocmit in fata instanţei de fond, in care se arata ca prin formula de calcul aprobata prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 se înlătura însăşi factorul cauzator, respectiv pasările ihtiofage protejate de cele doua Directive.
Deşi, MADR a susţinut ca Programul Operaţional FEPAM 2014-2020 admis prin Decizia (CE) 8416/25.11.2015 a fost transpus in Ghidul solicitantului pentru Măsura 11.10, in realitate nu exista o transpunere conforma a acestui program, de vreme ce formula de calcul arătata in Ghidul solicitantului a suferit modificări aprobate prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 al Ministeruui Agriculturii si Dezvoltării Rurale (altele decât cele aprobate prin Decizia (CE) nr. 8416/2015) si nu respecta cerinţele art. 96 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014.
Prin formula de calcul menţionata in Ghidul solicitantului aprobat prin Ordinul nr. 883/03.08.2016, nu au fost luate in calcul restricţiile si regulile speciale din acvacultura ecologica care duc, in raport de acvacultura convenţionala, la prelungirea perioadei de creştere a peştelui si implicit, la mărirea pierderilor provocate de pasările ihtiofage protejate. Instanţa de fond nu a arătat prin hotărârea recurata, motivele pentru care a înlăturat aceste apărări făcute de către reclamantă.
In contestaţia formulata, reclamanta a contestat actele administrative si prin prisma încălcării de către parata a Ghidul Solicitantului aprobat prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 si aplicării propriei formule de calcul a despăgubirilor menţionata in Anexa 10, raportat la actele ce au insotit cererea de finanţare si care justificau suma solicitata de către aceasta, prin cererea de finanţare.
Instanţa de fond nu a analizat aceste doua motive ale contestaţiei, pe care reclamanta le-a dezvoltat in cadrul cererii si probat in fata instanţei de fond. Prin urmare, neanalizarea acestora conduce la lipsa de analiza a fondului cauzei.
Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituţie şi respectiv art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţa ce are obligaţia legală de a proceda la o analiză a susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinenţa. Nemotivarea sentinţei recurate pe fondul cauzei urmează a fi sancţionată cu nulitatea hotărârii atacate, întrucât judecătorul fondului a încălcat atât norme procesuale civile din dreptul intern care vizează conţinutul hotărârii judecătoreşti (art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.), cat si dreptul fundamental Ia un proces echitabil, consacrat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, creând o vătămare procesuala -lipsa unui grad de jurisdicţie efectiv - ireversibila altfel decât prin anularea actului.
Prin urmare, pentru considerentele invocate, a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
4.3. Recursul împotriva sentinţei -motivul de recurs prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Cu titlu subsidiar, recurenta a arătat că circumscrie cazului de casare reglementat de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. problemele de nelegalitate substanţială, invocate in motivarea contestaţiei dar neanalizate de judecătorul fondului, pentru ipoteza in care instanţa de recurs nu ar primi critica nemotivarii circumscrisa de disp. art. 488 pct. 6 si art. 6 CEDO.
Potrivit punctului 4.4 din Programul Operaţional pentru Pescuit si Afaceri Maritime pentru România 2014-2020 (versiunea 1.2 pg. 75 si versiunea 2.2 pg. 72), aprobat prin Decizia CE nr. C(2015) 8416 privitoare la "Descrierea metodei de calculare a costurilor suplimentare sau a pierderilor de venituri în conjbniîitate ai articolul calculul pierderii de venit anuale în urma desemnării zonelor NATURA 2000", conform art. 54 alin. (2), producţia pierdută/specie, este obligatoriu a fi identificată printr-un raport de pierderi, întocmit de un specialist în acvacultura [tone]/ha (luciu de apa)/an.
Obligaţia depunerii odată cu cererea de finanţare a Raportului întocmit de către un specialist in acvacultura este prevăzuta si in Ghidul Solicitantului aprobat prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 -Anexa 8. Lipsa insa din Ghidul solicitantului (inclusiv anexa 4) a unei linii metodice de evaluare a conţinutului intrinsec al raportului de evaluare si al situaţiei generale din fiecare amenajare a condus la inconsecventa aplicării unui mod de evaluare in etapa tehnico-economica a verificării proiectelor.
In etapa tehnico economica a verificării proiectului depus de către A. S.R.L., MADR DGP-AMPOP si implicit instanţa de fond, nu a ţinut cont de Raportul de evaluare a pierderilor de producţie întocmit de ICDEAPA Galaţi expert dr. ing. D.. Este de subliniat faptul ca prin cererea de solicitare de informaţii suplimentare înregistrata sub nr. x/13.12.2016, MADR DGP-AMPOP nu a cerut reclamantei (asa cum cere Ghidul emis de minister) refacerea calcului din raport, in condiţiile in care a considerat ca acesta nu ar fi corect.
MADR DGP-AMPOP s-a substituit specialiştilor independenţi desemnaţi de firma (asa cum o cer prevederile Ghidului), procedând in 2016 la o evaluare proprie si obţinând pierderi noi de producţie pentru anii 2014-2015, cu totul altele decât cele din documentele de producţie si contabile ale societarii raportate la finalul celor doi ani Ia MADR si la Ministerul Finanţelor. Practic, MADR si-a asumat un dublu rol: de autor al calcului pierderilor, dar si de verificator al acestui calculul, o situaţie care nu este permisa de legislaţie, dar in primul rând de prevederile punctului 4.4 din Programul Operaţional pentru Pescuit si Afaceri Maritime pentru România 2014-2020 (versiunea 1.2 pg. 75 si versiunea 2.2 pg. 72), aprobat prin Decizia CE nr. C(2015) 8416.
In plus, calculul făcut de către MADR nu poate fi considerat corect si verificabil de vreme ce a folosit - prin Anexa 10 - pierderile tehnologice de acum aproape 40 de ani din Norma tehnica nr. 3/1982 a Centralei Producţiei si Industrializării Peştelui din Ministerul Agriculturii, norma care nu mai corespunde cu situaţia actuala si implicit cu situaţia Amenajării Piscicole Amara, fapt dovedit in cauza.
Un alt argument in ceea ce priveşte contestarea privind inexistenta unui calcul just si verificabil, deriva din insasi lipsa de consecventa a aplicării Ghidului si a stabilirii despăgubirilor solicitate, mai ales in situaţia Amenajării Piscicole Amara.
In sesiunea de proiecte 2007-2013, reclamanta a implementat un prim proiect, identic cu cel aprobat in prezent si prin care s-au acordat compensaţii doar pentru pierderile din anii 2008-2009, pagubele suferite in anii 2010, 2011, 2012 si 2013 fiind suportate de societate. Pe parcursul implementării primului proiect, respectiv in perioada 2010-2015, MADR prin AMPOP a efectuat verificări anuale la reclamantă in fiecare din cei 5 ani (inclusiv 2014 si 2015), dar nu a avut de făcut niciun reproş beneficiarului (inclusiv in ceea ce priveşte ritmul de creştere, furajarea, pierderile tehnologice, producţie, de monitorizarea prezentei principalelor pasări ihtiofage protejate, etc).
De asemenea, MADR si-a insusit toate programele de producţie, producţiile finale si pierderile anuale produse de pasări, toate datele si concluziile din cele 10 rapoarte de progres transmise, inclusiv un Raport de evaluare al pierderilor anuale provocate de pelicani si cormorani întocmit de un expert in piscicultura independent, agreat si de minister. Remarcabil este ca din partea MADR nu a existat nicio comunicare a vreunei nereguli sau reproş in procesul tehnologic in perioada 2011-2014-2015.
Insa, in momentul in care in cadrul prezentului proiect a fost nevoie sa se calculeze pierderile suferite, aferente anilor 2014-2017, conform motivării Notificării nr. x/19.01.2017 privind admiterea cererii de finanţare si acordarea parţiala a compensaţiilor, MADR nu a mai avut în vedere datele de producţie pe care si le însuşise din rapoartele de progres si din documentele proprii de control din perioada 2011-2014-2015 si a introdus propriile date, altele decât cele reale.
In aceste condiţii, deşi avea rapoartele anterioare, precum si Raport de evaluare al pierderilor intocmit de ICDEAPA Galaţi, MADR si-a asumat dublul rol de expert si verificator si a efectuat propriul calcul al pierderilor ce este considerat injust si neverificabil.
Prin urmare, actul administrativ atacat a fost emis cu încălcarea disp. art. 4.4 din Programul Operaţional pentru Pescuit si Afaceri Maritime pentru România 2014-2020 (versiunea 1.2 pg. 75 si versiunea 2.2 pg. 72), aprobat prin Decizia CE nr. C(2015) 8416 privitoare la "Descrierea metodei de calculare a costurilor suplimentare sau a pierderilor de venituri în conformitate cu articolul calculul pierderii de venit anuale în urma desemnării zonelor NATURA 2000" si Anexa 8 din insasi Ghidului Solicitantului aprobat prin Ordinul 883/03.08.2016 pe care se susţine ca l-au aplicat cererii, referitoare la necesitatea stabilirii printr-un Raport de evaluare a pierderilor de producţie întocmit de către un specialist in acvacultura, deoarece s-a procedat la efectuarea unui calcul propriu, ce nu poate fi considerat ca fiind efectuat de un specialist si care nu corespunde cu documentele de producţie - confirmate de către MADR - aflate in contabilitatea A. S.R.L., nefiind un calcul, just, echitabil si verificabil.
In contestarea nelegalitatii actului administrativ atacat a arătat ca actul administrativ este emis si cu încălcarea dispoziţiilor art. 54 alin. (1) lit. a), alin. (2) art. 96 din Regulamentul UE nr. 508/2014 si respectiv ale Directivelor 2009/147/CE si 92/43/CEE, cunoscute ca "Directivele privind natura".
Actul administrativ atacat care priveşte analiza efectuata de MADR privitoare la pierderile suferite de reclamantă nu are in vedere situaţia de excepţie in care se acorda aceste compensaţii si tratează pierderile, prin calculele efectuate, prin prisma unei situaţii normale in acvacultura, fara a lua in calcul ca sumele acordate prin programul POPAM sunt pentru a compensa acţiunea evenimentelor de excepţie (restricţii, prezenta si atacurile miilor de pasări protejate).
In aceste circumstanţe MADR nu a luat in calcul insa, atunci când a făcut anliza tehnica a cererii de finanţare ca materialul piscicol din crescătoria A. S.R.L. a avut un handicap de creştere, datorat primilor doi ani de nefurajare, respectiv in perioada desfăşurării conversiei la acvacultura ecologica.
In plus, deşi cunoastea ca una din situaţiile de excepţie a amenajării piscicole Amara ca fiind acvacultura ecologica, in documentele de respingere a contestaţiei, MADR a invocat Legea 317/2009 ce se refera la acvacultura desfăşurata in condiţii normale (inclusiv furajarea in condiţii normale), fara a avea in vedere situaţiile de excepţie. MADR prin întâmpinare formulata si Notele de şedinţa comunicate la dosar, a recunoscut ca nu a luat in calcul restricţiile si regulile speciale din acavcultura ecologica care duc, in raport de acvacultura convenţionala, la prelungirea perioadei de creştere a peştelui si implicit, la mărirea pierderilor provocate de pasările ihtiofage protejate.
O alta situaţie de excepţie pe care MADR trebuia sa o aibă in vedere in cazul furajării din amenajarea Amara, este tocmai faptul ca aceasta este amplasata in doua situri naturale Natura 2000 cu protecţie speciala reflectata de anumite restricţii legale, restricţii care nu se regăsesc in pescăriile convenţionale.
Reclamanta a mai invocat o alta omisiune a MADR in ceea ce priveşte calculul aferent cererii de finanţare, faptul ca nu s-au aplicat metode specifice de estimare a pierderilor cauzate de pasările ihtiofage protejate (pelicani si cormorani) in raport de locaţia fiecărei exploataţii piscicole ce face parte din Sit NATURA 2000, mergându-se eronat pe uniformitate, ceea ce a dus la rezultate deformate, in detrimental beneficiarilor.
De asemenea, s-a dovedit in cauza (expertiza efectuata) ca estimarea producţiei, a pierderilor si a compensaţiei pentru anii 2016 si 2017, calculate de MADR prin extrapolarea producţiei prezumate a anului 2014, constituie o eroare. De altfel, datorita acestui mod de lucru s-a ajuns la situaţia aberanta in care oricât de mari ar fi pierderile in 2016 si 2017, compensaţiile nu pot depasi valorile stabilite in mod greşit de DGP-AMPOP-MADR in 2014.
In plus, reclamanta nu a introdus ca suprafaţa eligibila in cererea de finanţare si implicit nici in raportul ICEDEAPA de evaluare al pierderilor una din părţile componente ale amenajării, respectiv pepiniera; însa, MADR a greşit calculul compensaţiilor si prin faptul ca a analizat cantitatea de puiet de crap de 676 kg din pepiniera, introdusa de evaluatorii MADR in calculul compensaţiilor, stabilind si suma care s-a cuveni sa o primească firma pentru pierderea acestei cantităţi neeligibile, aceasta in condiţiile in care, asa cum a arătat mai sus, pepiniera nu figura in cererea de finanţare.
Prin urmare, sunt încălcate dispoziţiile art. 96 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, deoarece, asa cum s-a arătat, calculul astfel aplicat in actele administrative contestate nu este just, echitabil si verificabil.
A solicitat astfel, in analizarea nelegalitatii actelor administrative contestate, ca instanţa sa aplice cu prioritate normele europene (art. 54 alin. (1) lit. a) si alin. (2), si art. 96 din Regulamentul (UE) nr. 508/2013) si să interpreteze dreptul naţional în lumina textului şi a finalităţii directivelor în cauză (Directiva nr. 2009/147/CE si nr. 92/43/CEE ale Consiliului), pentru a atinge rezultatul urmărit de acestea şi, prin urmare, să constate ca formula de calcul a despăgubirilor aplicabila cererii de finanţare formulata de parata, menţionata in Ghidului solicitantului-anexa 10 aprobat prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 (neaprobat prin decizie (CE), incalca prevederile enunţate, iar actul administrativ contestat este întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor europene evocate.
5. Apărările formulate în cauză
Pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:
În ceea ce priveşte respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate a OMADR nr. 883/03.08.2016, prima instanţă a reţinut, în esenţă, prin încheierea din 14.07.2020, ca dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu sunt aplicabile în speţă, dat fiind faptul că OMADR nu reprezintă act administrativ individual.
Faţă de reţinerile primei instanţe, intimatul a reiterat faptul că, prin raportare la obiectul de reglementare a Ordinului nr. 883/03.08.2016, respectiv aprobarea Ghidului solicitantului cu obiectivul specific 2.4 - Promovarea acvaculturii cu un nivel ridicat al protecţiei mediului înconjurător şi promovarea sănătăţii animalelor, precum şi a siguranţei şi sănătăţii publice - Măsura 11.10 "Acvacultura care furnizează servicii de mediu", rezultă ca actul administrativ contestat are caracter normativ deoarece cuprinde reglementări de principiu aplicabile la un număr nedeterminat de entităţi/persoane si conţin reguli generale, abstracte şi impersonale de aplicabilitate repetata, spre deosebire de acte administrative cu caracter individual care produc efecte juridice/conţin reguli de conduită cu privire la subiecte de drept determinate (pentru o anumită entitate/persoană sau pentru un srvp determinat de entităţi/persoane). În plus, în aplicarea unui regulament UE nu putea fi emis un act administrativ cu caracter individual.
În conformitate cu art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. În plus, demersul recurentei de a obţine anularea OMADR nr. 883/03.08.2016 este lipsit de interes, raportat la intenţia acesteia de a obţine, în această manieră, desfiinţarea formulei de calcul aplicată de către MADR la evaluarea pierderilor compensabile, deoarece, astfel cum a susţinut şi în faţa primei instanţe, formula de calcul a pierderilor de venituri suportate de societăţile comerciale din domeniul acvacultura în urma desemnării zonelor NATURA 2000 a fost aprobată de către Comisia Europeană prin Decizia (CE) nr. 8416 din 25.11.2015 de aprobare a Programului Operaţional pentru Pescuit si Afaceri Maritime (POPAM) 2014-2020 al României, această formulă fiind, ulterior, transpusa în Ghidul solicitantului pentru Măsura II. 10. Deci, anularea OMADR nr. 883/2016 nu poate avea ca efect desfiinţarea formulei de calcul, aceasta urmând a fi menţinută în baza Deciziei (CE) nr. 8416 din 25.11.2015 de aprobare a Programului Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (POPAM) 2014-2020 al României.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. pe considerentul inexistenţei argumentelor privind înlăturarea analizării excepţiei de nelegalitate a OMADR nr. 841/01.07.2016, analizarea legalităţii acestui act administrativ nu intră în discuţie, atât timp cât cererea de finanţare depusă de recurentă a fost înregistrată la Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime 2014 - 2020 în data de 06.10.2016 cu nr. x, moment la care era în vigoare OMAOR nr. 883/03.08.2016, ce a abrogat O MADR nr. 841/01.07.2016. În acest sens, din eroare, în loc de OMADR nr. 883/03.08.2016 a fost menţionat OMADR nr. 841/01.07.2016, ambele ordine având ca obiect aprobarea Ghidului solicitantului aferent Măsurii 11.10 din POPAM 2014 - 2020.
Tot în susţinerea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a arătat că sentinţa nu este motivată şi cuprinde elemente contradictorii şi străine de natura cauzei. Faţa de aspectele prezentate la pct. III, pârâtul a arătat că hotărârea judecătorească este motivată, iar din lecturarea acesteia nu rezultă indicii privind existenţa unor argumente contradictorii sau străine de natura cauzei.
În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clara, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar. înalta Curte a mai statuat ca motivarea hotărârii constituie o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc, precum şi singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art, 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Decizia nr. 3338 din 11 aprilie 2011 pronunţata în recurs de secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Referitor la motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinut de recurentă pe considerentul greşitei interpretări/aplicări a unor norme de drept material, a solicitat respingerea acestuia în considerarea corectei analize efectuate de către prima instanţă.
De asemenea, îşi menţine toate apărările formulate în faţa primei instanţe şi, în mod deosebit, a reiterat faptul că în conformitate cu art. 3 alin. (5) din contractul de finanţare, reclamanta a beneficiat în final de o finanţare nerambursabilă în cuantum de 448.675,95 RON +239.379,19 RON +182.025,95 RON = 870.081,09 RON. Faţă de aspectele arătate, în special prin raportare la art. 3 alin. (3) din contractul de finanţare, reclamanta nu ar fi avut cum să beneficieze de o compensaţie mai mare decât limita maximă stabilită în contractul de finanţare (semnat de A.), respectiv 1.046.793,55 RON ce reprezintă evaluarea globală a proiectului propus spre finanţare de A..
În concluzie, nu se poate pune problema obligării MADR la plata unei compensaţii în valoare de 6.012.915 RON către A., în condiţiile în care, în executarea contractului de finanţare, însăşi intimata a depus cereri de plată în sumă totală de 1.046.793,55 RON, din care s-a autorizat la plată suma de 870.081,09 RON, ce reprezintă finanţarea nerambursabilă de care a beneficiat efectiv intimata pentru proiectul propus, în aplicarea art. 3 alin. (5) din contractul de finanţare.
Cu privire la eventuala obligare a instituţiei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, a solicitat respingerea cererii, sau cel puţin cenzurarea cuantumului acestora.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C. proc. civ.
6. Răspunsul la întâmpinare
Deşi întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal, recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.
7. Aspecte procesuale în recurs
7.1. Prin încheierea din 25 octombrie 2022, Înalta Curte a admis cererea de introducere în cauză, în calitate de recurentă – reclamantă, a E. S.R.L., ca urmare a transmiterii calităţii procesuale active, dispunând deopotrivă şi menţinerea în citativ a recurentei-reclamante A. S.R.L..
7.2. Cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
7.2.1. Recurentă – reclamantă E. S.R.L. a depus cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu următoarele întrebări preliminare:
"i) Dacă subsecţiunea 4.5 din Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 773/2014 al Comisiei din 14 iulie 2014, anexa I "Model pentru programele operaţionale în conformitate cu Fondul European pentru pescuit şi afaceri maritime", Secţiunea 4 " Cerinţe privind măsuri FEPAM specifice", priveşte în descrierea metodei de calculare a compensaţiei posibilitatea instanţelor naţionale să efectueze două metode de calculare a compensaţiei care să acopere toate criteriile relevante, respectiv acvacultura convenţională şi acvacultura ecologică, sau dacă descrierea metodei de calculare a compensaţiei, trebuie să fie una singură care să cuprindă ambele variante de acvacultură (convenţională şi ecologică), intrând astfel în criteriile relevante identificate pentru fiecare dintre activităţile specifice.
ii) Principiul echivalenţei impune ca atunci când un ordin al unei autorităţi administrative poate fi anulat pentru neconformitate cu o lege naţională, acest act administrativ să poată fi anulat şi pentru neconformitatea cu un regulament UE incident precum Regulamentul (CE) nr. 508/2014 ?"
Recurenta a invocat prevederile subsecţiunii 4.5 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 773/2014 al Comisiei din 14 iulie 2014, anexa I "Model pentru programele operaţionale în conformitate cu Fondul European pentru pescuit şi afaceri maritime", Secţiunea 4 " Cerinţe privind măsuri FEPAM specifice".
În motivarea cererii de trimitere preliminară, recurenta-reclamantă a arătat că norma comunitara prevăzuta de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 771/2014 al Comisiei din 14 iulie 2014, anexa I" Model pentru programele operaţionale in conformitate cu Fondul European pentru pescuit si afaceri maritime", Secţiunea 4 "Cerinţe privind masuri FEPAM specifice", subsectiunea 4.5 din acest act normativ, care prevede "Descrierea metodei de calcul a compensaţiei în conformitate cu anumite criterii relevante identificate pentru fiecare dintre activităţile desfăşurate în temeiul art. 40 alin. (1) a articolelor 53, 54, 55 si 67 din Regulamentul (UE) nr. 50/2014", creează îndoieli rezonabile în legătura cu interpretarea şi aplicarea, în ceea ce priveşte descrierea metodei de calcul în conformitate cu stabilirea criteriilor relevante pentru activităţile prevăzute de art. 54 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 (aplicabil speţei).
7.2.2. Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a formulat un punct de vedere, prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii intimatei privind adresarea, către CJUE, a întrebării preliminare.
Intimatul a arătat că deşi, cauza se află în recurs, iar, teoretic, ICCJ este obligată să sesizeze CJUE cu întrebările preliminare formulate de către intimată, din motive de inadmisibilitate, solicitarea ar trebui să fie respinsă.
Referitor la prima întrebare, a arătat că Decizia de punere în aplicare a Comisiei C(2015) 8416 final din 25.11.2015 de aprobare a programului operaţional "Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime pentru România" pentru sprijin din partea Fondului European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime în România, a fost adoptată cu luarea în considerare a Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (...), astfel cum rezultă din preambulul Deciziei.
În conformitate cu art. 18 alin. (2) din Regulamentul nr. 508/2014, "Programul operaţional include (...) metoda de calculare a compensaţiilor în conformitate cu criteriile relevante identificate pentru fiecare dintre activităţile prevăzute la articolul 40 alin. (1), articolul 53, articolul 54, articolul 55, articolul 56 alin. (1) litera (f) şi la articolul 67 din prezentul regulament". La art. 54 din Regulamentul nr. 508/2014 este descrisă una dintre activităţile pentru care se poate acorda sprijin financiar nerambursabil, respectiv "acvacultura care furnizează servicii de mediu".
În consecinţă, formula de calcul descrisă la pct. 4.4 din POPAM versiunea 2.0 este cerută de art. 18 alin. (2) raportat la art. 54 din Regulamentul UE nr. 508/2014.
Având în vedere necesitatea uniformizării programelor elaborate de către fiecare stat membru al UE, în temeiul Regulamentului nr. 508/2014, a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 771/2014 al Comisiei din 14 iulie 2014, din Anexa I din Regulamentul nr. 771/2014 se regăseşte punctul 4, subpunctul 4.5, reiese că nu se poate vorbi de două formule diferite, ci de una singură ce are în vedere, strict, acvacultura ecologică. În plus, Decizia de punere în aplicare a Comisiei C(2015) 8416 final din 25.11.2015 şi Regulamentul nr. 771/2014 nu conţin dispoziţii contradictorii, ambele fiind acte adoptate de către Comisia Europeană.
Astfel, pct. 4.4 din "Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime pentru România" pentru sprijin din partea Fondului European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime în România, aprobat prin Decizia de punere în aplicare a Comisiei C(2015) 8416 final din 25.11.2015, face trimitere la "calculul pierderii de venit anuale în urma desemnării zonelor NATURA 2000."
După cum a arătat, pct. 4.5 din Anexa nr. 1 la Regulamentul nr. 771/2014 face trimitere la acelaşi art. 54 din Regulamentul nr. 508/2014, aspect ce demonstrează faptul că metoda de calcul a pierderilor vizează acvacultura ecologică.
Fată de aspectele prezentate, rezultă că solicitarea pentru prima întrebare este inadmisibilă atât prin raportare la criteriul relevanţei faţă de obiectul cauzei, cât si prin prisma modului de formulare, respectiv pct. 4.5 din Anexa I la Regulamentul nr. 771/2014 nu a fost redat si analizat în integralitatea lui de către intimată, urmărindu-se numai inducerea în eroare a instanţei de control judiciar, insinuându-se cu privire la existenţa a două formule de calcul si cu privire la existenţa a două "variante de acvacultura (convenţională si ecologică)", în condiţiile în care, în accepţiunea POPAM finanţarea nerambursabilă nu se acordă decât pentru susţinerea acvaculturii ecologice.
Referitor la a doua întrebare, s-a arătat că pentru a se răspunde la aceasta nu este necesara sesizarea CJUE pentru interpretarea vreunui act normativ UE, ci numai lecturarea normelor relevante ale legislaţiei naţionale, respectiv art. 148 alin. (2) din Constituţia României, republicată şi art. 22 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
7.2.3. Recurenta E. S.R.L a depus un răspuns la punctul de vedere înaintat de M.A.D.R referitor Ia cererea privind întrebarea preliminară solicitată a fi adresată Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
7.3. Analiza motivelor de recurs invocate şi a apărărilor aferente
7.3.1. Elemente de fapt şi de drept reţinute de prima instanţă
Prin cererea de finanţare nerambursabilă depusă de reclamantă în cadrul sesiunii 08.08.2016 – 17.10.2016, înregistrată sub nr. COD SMIS 104912, la data de 06.10.2016, aceasta a solicitat pârâtului MADR DGP-AM POPAM plata unei compensaţii în cuantum de 6.012.915 RON, pentru pierderile de biomasă piscicolă suferite, aferente anilor 2014 – 2017.
Compensaţia respectivă a fost solicitată în cadrul proiectului "Acvacultura prin conservarea biodiversităţii în siturile Natura 2000: ROSCI0005 şi ROSPA0004 – Amenajare piscicolă Amara, jud. Buzău", care face parte din prioritatea Uniunii nr. 2 – "Stimularea acvaculturii durabile din punct de vedere al mediului, eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, inovatoare, competitive şi bazate pe cunoaştere", măsura II.10 – Acvacultura care furnizează servicii de mediu – Ghidul solicitantului GS 10 din cadrul Programului Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime 2014 – 2020 (POPAM).
Potrivit art. 54 alin. (1) lit. a) al Regulamentului (CE) 508/2014, "în vederea încurajării dezvoltării acvaculturii care furnizează servicii de mediu, FEPAM poate sprijini metodele de acvacultură compatibile cu necesităţile specifice de mediu şi care fac obiectul cerinţelor specifice de management rezultate în urma desemnării zonelor Natura 2000, în conformitate cu Directiva 92/43/CEE şi cu Directiva 2009/47/CE".
Prin Măsura 10 – Acvacultura care furnizează servicii de mediu – se acordă amenajărilor piscicole care se află în situri Natura 2000* compensaţii anuale pentru (...) pierderile de venituri cauzate de (...) restricţiile prevăzute în autorizaţia de mediu. Pentru fiecare tranşă, se depune un raport de evaluare a pierderilor, însoţit de o documentaţie de producţie aferentă anului respectiv.
Reclamanta a susţinut că, în cazul Amenajării Piscicole Amara, pierderile de venituri cauzate de (...) restricţiile prevăzute în autorizaţia de mediu se referă la pagubele suferite de reclamanta S.C. A. S.R.L., urmare respectării prevederilor Directivei 2009/47/CE (Păsări), în sensul de a nu aduce atingere de niciun fel păsărilor ihtiofage protejate care îi consumă şi distrug peştele, în special pelicanilor şi cormoranilor.
Ca urmare verificării conformităţii administrative şi eligibilităţii cererii de finanţare, conform prevederilor Manualului de procedură pentru evaluarea şi selectarea cererilor de finanţare, cererea a fost declarată eligibilă şi a trecut în etapa de evaluare tehnico-administrativă.
Prin decizia nr. 64/24.11.2016, emisă de către directorul general al DGP AMPOPAM, au fost nominalizaţi doi experţi (tehnic şi economic) pentru analiza raportului de evaluare a pierderilor, pentru calculul compensaţiilor pentru pierderea de venit în urma desemnării zonelor Natura 2000 şi completarea grilei de selecţie.
Conform prevederilor Manualului de procedură pentru evaluarea şi selectarea cererilor de finanţare, prin intermediul notificării nr. x/13.12.2016, au fost solicitate reclamantei informaţii suplimentare în vederea clarificării unor aspecte cu privire la Raportul de evaluare a pierderilor întocmit de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi (ICDEAPA).
Prin adresa din 19.12.2016, înregistrată la DGP AMPOPAM sub nr. x/21.12.2016, reclamanta a transmis clarificări/justificări care, împreună cu documentele depuse în susţinerea cererii de finanţare înregistrată sub nr. COD SMIS 104912, au stat la baza întocmirii Analizei raportului de evaluare a pierderilor şi calculul compensaţiilor pentru pierderea de venit în urma desemnării zonelor Natura 2000.
Urmare analizării tuturor documentelor, a fost calculată compensaţia aferentă perioadei 2014 – 2017, conform formulei de calcul stabilită prin Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime 2014 – 2020 (POPAM 2014 - 2020, aprobat prin Decizia (CE) nr. 8416/25.11.2015).
Prin notificarea înregistrată la MADR DGP-AM POPAM sub nr. x/19.01.2017, a fost admisă, în parte, cererea de finanţare nerambursabilă depusă de reclamanta S.C. A. S.R.L., în cadrul sesiunii 08.08.2016 – 17.10.2016, înregistrată sub nr. COD SMIS 104912, în sensul aprobării unei compensaţii totale de 1.046.793,55 RON, pe specii, pentru anii 2014 – 2017, faţă de suma de 6.012.915 RON rezultată din Raportul de evaluare, întocmit de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi, parte componentă a cererii de finanţare depusă de reclamantă, reclamanta fiind informată şi cu privire la punctajul obţinut în cadrul acestei etape.
La data de 07.02.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie administrativă împotriva sus-menţionatei notificări, contestând valoarea compensaţiei rezultată în urma evaluării tehnico-economice şi solicitând majorarea acesteia la valoarea solicitată iniţial prin cererea de finanţare.
Contestaţia administrativă nr. 3/07.02.2017 şi înregistrată la DGP AMPOP sub nr. x/08.02.2017, a fost respinsă de către pârât; prin răspunsul înregistrat sub nr. x/28.02.2017, reclamanta fiind informată asupra faptului că metoda de calcul utilizată de DGP-AM POPAM respectă prevederile art. 96 al Regulamentului (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului şi Consiliului din 15.05.2014 privind Fondul European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime.
La data de 01.03.2017, DGP-AM POPAM a publicat pe site Clasamentul final al cererilor de finanţare depuse în cadrul apelului SMIS POPAM/54/2/4/Articolul 54 – Acvacultura care furnizează servicii de mediu, din perioada 08.08.2016 – 07.10.2017, în cadrul căruia reclamanta figurează la poziţia nr. 20 din lista cererilor de finanţare selectate în vederea finanţării, cu o valoare a ajutorului nerambursabil de 1.046.793,55 RON.
La data de 29.03.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a semnat contractul de finanţare nr. x/2017 cu pârâtul MADR DGP-AM POPAM.
7.3.2. Analiza recursului declarat de recurentele-reclamante A. S.R.L. şi E. S.R.L. împotriva încheierii din data de 14 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin încheierea de şedinţa din data de 14.07.2020, prima instanţă a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Ordinului MADR nr. 883/03.08.2016 in ceea ce priveşte disp. art. 1 pct. 4.
Prima instanţă a reţinut că prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 emis de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a fost aprobat Ghidul solicitantului cu obiectivul specific 2.4 – Promovarea acvaculturii cu un nivel ridicat al protecţiei mediului înconjurător şi promovarea sănătăţii animalelor, precum şi a siguranţei şi sănătăţii publice – Măsura II.10 "Acvacultura care furnizează servicii de mediu", cuprinzând astfel reglementări generale, formulate abstract şi impersonale, cu caracter obligatoriu, de aplicabilitate repetată şi aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept (entităţi/persoane).
Prima instanţă a apreciat că Ordinul MADR nr. 883/03.08.2016 de aprobare a Anexei 10 la Ghidul Solicitantului pentru Măsura II.10, Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime 2014 – 2020 şi a grilei de selecţie, în discuţie, este un act administrativ cu caracter normativ, căci conţine reguli şi criterii la care participanţii se supun sau sunt excluşi, fiind un act de aplicabilitate repetată, asupra unor subiecţi de drept nedeterminaţi, în cadrul unui Program Operaţional cu finanţare europeană; astfel, a concluzionat că legalitatea unui astfel de act administrativ cu caracter normativ nu poate fi analizată decât în cadrul unei acţiuni în anulare, iar nu prin intermediul invocării excepţiei de nelegalitate, date fiind prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Problema de drept dedusă judecăţii este calificarea, din punct de vedere al clasificării actelor administrative în normative şi individuale, a Ordinului MADR nr. 883/03.08.2016 de aprobare a Anexei 10 la Ghidul Solicitantului pentru Măsura II.10, Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime 2014 – 2020 şi a grilei de selecţie.
Pentru a rezolva această problemă de drept, Înalta Curte va porni în analiza sa de la aspectele generale statuate în cuprinsul Deciziei nr. 12/2021 din 28 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial nr. 933 din 30 septembrie 2021):
"44. Astfel, se reţine că actul administrativ normativ este emis în scopul organizării executării legii şi cuprinde reglementări formulate abstract, de principiu cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de persoane sau situaţii care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie, determinate fiind numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, iar nu fiecare beneficiar în parte.
45. Spre deosebire de acesta, actul administrativ individual este o manifestare de voinţă care creează, modifică ori desfiinţează drepturi şi obligaţii în beneficiul ori sarcina uneia sau mai multor persoane, adresându-se unui anumit destinatar sau unei pluralităţi de destinatari, determinaţi sau determinabili prin conţinutul actului.
46. Aşadar, diferenţa între cele două categorii fundamentale de acte administrative analizate se face, în primul rând, în funcţie de determinabilitatea persoanelor cărora li se aplică actul administrativ; numărul concret al persoanelor cărora li se aplică un act cu caracter normativ, respectiv individual este irelevant, criteriul de distincţie nefiind unul cantitativ, ci unul calitativ.
47. De altfel, gradul de generalitate al actelor administrative normative diferă, unele dintre ele putând să privească un număr mare de persoane (de exemplu, toate persoanele care circulă pe drumurile publice din România, în cazul actelor normative din materia respectivă), iar alte norme au un caracter mai restrâns (de exemplu, acelea care privesc categorii particulare de persoane), dar, oricât de restrâns ar fi obiectul lor de reglementare, actele îşi păstrează caracterul normativ.
48. Aşadar, în procesul de încadrare a unui act administrativ în una dintre cele două categorii, încadrarea realizându-se prin examinarea integrală a conţinutului său, nu prin "decuparea" unor dispoziţii din acest conţinut de natură a-i afecta caracterul unitar, esenţiale sunt efectele juridice pe care le produce, natura măsurilor dispuse, iar nu forma sau denumirea; actele administrative cu caracter normativ conţin dispoziţii cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situaţii, astfel că produc efecte juridice erga omnes faţă de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situaţie strict determinată şi produc efecte fie faţă de o singură persoană, fie faţă de un număr determinat sau determinabil de persoane.
49. Pe de altă parte, actul cu caracter normativ are un obiect stabilit iniţial, fără a lua în considerare destinatarii, norma fiind destinată unui anumit câmp de aplicare, în timp ce în cazul actului individual acesta nu poate fi conceput în lipsa destinatarului său identificat de la început, astfel că acest destinatar dobândeşte o situaţie particulară.
50. În sfârşit, în cazul ambelor categorii de acte administrative, acestea nu pot fi desfiinţate decât printr-un act având aceeaşi natură juridică (respectiv printr-un act cu caracter normativ, în cazul primei categorii, şi printr-unul cu caracter individual, în cazul celei de-a doua); actul cu caracter normativ poate fi abrogat sau modificat oricând, în timp ce actul cu caracter individual devine irevocabil, dacă a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice."
Recurenta a invocat faptul că, pentru a trage o concluzie cu privire la natura actului administrativ atacat din perspectiva acestei clasificări, trebuie analizate cumulativ cele doua argumente, respectiv neîndeplinirea formelor procedurale speciale de publicare si clasificarea dată de lege conform căreia actul contestat, din punct de vedere al formei, este unul normativ sau individual; luând în considerare trăsăturile pe care trebuie să le întrunească un act administrativ normativ, acestea nu se regăsesc şi în cazul Ordinului contestat, deoarece actul atacat nu are aplicabilitate generală, nu cuprinde reguli de conduită generale şi impersonale şi se aplică unui număr determinat de subiecţi; în esenţă, recurenta a reiterat faptul că, având în vedere gradul de întindere a efectelor juridice, Ordinul contestat este un act individual şi nesupus publicării.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii prin calificarea ordinului atacat cu excepţia de nelegalitate ca fiind normativ.
Astfel cum a subliniat prima instanţă, actele administrative individuale se caracterizează prin aceea că reprezintă manifestări unilaterale de voinţă care generează, modifică sau sting drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, spre deosebire de actele administrative normative, care conţin reglementări cu caracter general, impersonal şi obligatoriu.
Actul administrativ normativ este emis în scopul organizării executării legii şi cuprinde reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau situaţii care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie, determinate fiind numai criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, iar nu fiecare beneficiar în parte.
În analiza naturii juridice a unui act administrativ, esenţiale sunt efectele juridice pe care le produce, natura măsurilor dispuse în conţinutul său, iar nu forma sau denumirea.
Înalta Curte constată că reclamanta a invocat lipsa de aplicabilitate generală a actului administrativ, ceea ce ar conduce la argumentul că actele administrative cu caracter normativ pot avea exclusiv aplicabilitate generală; acest argument este unul fals, deoarece există numeroase acte administrative cu caracter normativ care reglementează un domeniul specific, fără ca acest aspect (aplicabilitatea specifică unui anumit domeniu) să modifice calificarea actului.
Recurenta a mai invocat faptul că actul atacat nu cuprinde reguli de conduită generale şi impersonale, aspect care este contrazis de chiar conţinutul ordinului în cauză; astfel cum rezultă din Prevederile generale ale Ghidului solicitantului reglementate la pct. 1, Ghidul solicitantului se adresează întreprinzătorilor din domeniul acvaculturii, în scopul orientării lor în accesarea finanţărilor nerambursabile şi totodată, reprezintă un îndrumar privind întocmirea cererilor de finanţare, fiind destinat tuturor potenţialilor solicitanţi.
Astfel cum a observat prima instanţă, prevederile capitolului 3 pct. 3.1 din Ordinul nr. 833/03.08.2016, prin care se aprobă Anexa 10 şi Grila de Selecţie, prin care sunt individualizate categoriile de solicitanţi eligibili, instituie doar criteriile pentru stabilirea sferei destinatarilor, iar nu a fiecărui beneficiar în parte, neputând fi un argument în favoarea calificării naturii de act administrativ cu caracter individual, pe care doreşte să o promoveze reclamanta.
În ceea ce priveşte argumentul în sensul că actul atacat se aplică unui număr determinat de subiecţi, acesta este incorect; destinatarii actului sunt doar determinabili, fără ca prin aceasta să se echivaleze cu ipoteza unor subiecţi determinaţi. Astfel, în mod greşit confundă recurenta ipoteza actului administrativ cu caracter individual, care doar generează, modifică sau sting drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, cu ipoteza actului administrativ normativ, cum este cel din cauza de faţă, care conţine reglementări cu caracter general, impersonal şi obligatoriu, referitoare la posibilii solicitanţi eligibili.
În concluzie, Înalta Curte constată legalitatea încheierii recurate, din perspectiva calificării actului administrativ atacat ca fiind cu caracter normativ.
7.3.3. Analiza recursului împotriva sentinţei - motivul de recurs prevăzut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Recurenta a invocat faptul că sentinţa nu cuprinde motivele privind înlăturarea analizării excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 841/01.07.2016.
În esenţă, recurenta-reclamantă a invocat faptul că ar fi învestit instanţa de fond cu o cerere privind excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 841/01.07.2016, excepţie ce nu a fost analizata, deşi recurenta-reclamanta nu a formulat in cauza nicio cerere de renunţare la aceasta apărare; aşadar, instanţa de fond era investita cu analizarea legalităţii Ordinului nr. 841/01.07.2016 opus in apărare de către MADR si a Ordinul nr. 883/03.08.2016 si totodată, de stabilire a Ghidului aplicabil cererii de finanţare depusa de către reclamantă.
Intimata a susţinut că analizarea legalităţii acestui act administrativ nu intră în discuţie, atât timp cât cererea de finanţare depusă de recurentă a fost înregistrată la data de 06.10.2016, moment la care era în vigoare O MAOR nr. 883/03.08.2016, ce a abrogat Ordinul MADR nr. 841/01.07.2016, iar din eroare, în loc de O MADR nr. 883/03.08.2016 a fost menţionat O MADR nr. 841/01.07.2016, ambele ordine având ca obiect aprobarea Ghidului solicitantului aferent Măsurii 11.10 din POPAM 2014 - 2020.
Înalta Curte constată că o primă chestiune ce trebuie lămurită este aceea dacă reclamanta a invocat această excepţie în faţa primei instanţe; apoi, dacă va mai fi cazul, ce consecinţe procedurale ar putea produce o eventuală omisiune de pronunţare a instanţei asupra ei şi în ce fel ar putea fi invocată de reclamantă această omisiune.
Or, din cercetarea dosarului, se constată că prin notele de şedinţă depuse la dosar la data de 10.05.2018, precizată ulterior prin notele de şedinţă depuse la data de 11.06.2018, reclamanta a invocat această excepţie de nelegalitate, împreună cu o solicitare de sesizare a CJUE cu o trimitere preliminară.
Astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de şedinţă de la data de 24.09.2018, reclamanta prin apărător a arătat că solicită primordial ca prima instanţă să se pronunţe pe cererea de sesizare CJUE, fiind prorogată pronunţarea asupra ambelor solicitări după administrarea probatoriului în cauză.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 29.09.2020, s-a menţionat faptul că reclamanta nu a mai insistat în solicitarea de efectuare a unei trimiteri preliminare şi, de asemenea, a menţionat că nu mai are alte probe de administrat şi că, din punctul său de vedere, cauza se află în stare de judecată.
Or, atâta timp cât excepţia de nelegalitate a Ordinului MADR nr. 841/01.07.2016 fusese prorogată la solicitarea reclamantei după soluţionarea cererii de sesizare CJUE, cerere cu privire la care aceasta nu a mai insistat, faţă de manifestarea de voinţă exprimată în şedinţa publică în sensul că nu mai există alte aspecte de discutat şi că procesul se află în stare de judecată, rezultă că prima instanţă nu mai era învestită cu soluţionarea acestei excepţii, neexistând, din această perspectivă, o omisiune de motivare a primei instanţe.
Recurenta a mai invocat nelegalitatea sentinţei din perspectiva nemotivării hotărârii si a existenţei unor elemente contradictorii şi străine de natura cauzei, ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 425 din C. proc. civ.
Din această perspectivă, Înalta Curte constată caracterul fondat al criticilor aduse de recurenta-reclamantă.
Ca o primă precizare, Înalta Curte constată că nu este definitorie pentru dezlegarea cauzei argumentaţia primei instanţe referitoare la invocarea Deciziei de punere în aplicare a Comisiei din 06.12.2019 de modificare a Deciziei de punere în aplicare C(2015) 8416 de aprobare a programului operaţional "Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime pentru România" pentru sprijin din partea Fondului european pentru pescuit şi afaceri maritime în România, în sensul aprobării programului operaţional «Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime pentru România» pentru sprijin din partea FEPAM în România pentru perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2020, transmis în versiunea sa finală la 16 noiembrie 2015, astfel cum a fost modificat prin programul operaţional revizuit prezentat în versiunea sa finală la 6 noiembrie 2019; acest considerent nu este unul esenţial, care să fi stat la baza silogismului judiciar al sentinţei. Pe de altă parte, recurenta a invocat acest argument ca şi dovadă a faptului că prima instanţă ar fi preluat doar apărările pârâtei, fără a face un raţionament propriu, aspect care nu se verifică, instanţa de recurs neputând identifica un înscris la dosarul de fond prin care pârâta să fi invocat această decizie din 2019. Ca urmare, nu se consideră că este relevant acest argument ca atare în construcţia juridică a cauzei.
În esenţă, în cadrul criticilor referitoare la nemotivarea sentinţei, recurenta a invocat faptul că prima instanţă nu a răspuns argumentului său esenţial referitor la faptul că formula de calcul a despăgubirilor aplicabila cererii de finanţare formulata de reclamantă, menţionată in Ghidul solicitantului-anexa 10 aprobat prin Ordinul 883/03.08.2016 încalcă normele europene (art. 54 alin. (1) lit. a) si alin. (2), si art. 96 din Regulamentul (UE) nr. 508/2013 şi Directiva nr. 2009/147/CE si nr. 92/43/CEE ale Consiliului).
Cu privire la acest aspect, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi fost aplicată de către pârât o modalitate de stabilire a compensaţiei diferită în ceea ce priveşte cererile de finanţare depuse de către solicitanţi, în baza datelor prezentate în documentele tehnice primare, în Memoriul justificativ şi Raportul de evaluare al specialistului în acvacultură, în sensul supunerii acestora unui tratament inegal, injust, inechitabil şi, prin urmare, contrar prevederilor art. 96 al Regulamentului (CE) nr. 508/2014.
Or, Înalta Curte constată că, dimpotrivă, recurenta-reclamantă a explicat pe larg raţiunile care stau la baza afirmaţiei sale de mai sus.
Astfel, recurenta a invocat faptul că in aplicarea disp. art. 96 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014, Comisia Europeana a elaborat GHIDUL 2014/2015 (aplicabil spetei Versiunea 3, din 2 martie 2015- act depus la dosar si neanalizat) prin care s-au oferit îndrumări tehnice si explicaţii ale interpretărilor regulilor menţionate in Regulament pentru a facilita implementarea programelor operaţionale si a încuraja bunele practici. Programul Operaţional pentru Pescuit si Afaceri Maritime pentru România 2014-2020 (versiunea 1.2) a fost aprobat prin Decizia Comisiei Europene nr. C (2015) 8416; potrivit punctului 4.4 din Programul Operaţional pentru Pescuit si Afaceri Maritime pentru România 2014-2020 (versiunea 1.2 pg. 75 si versiunea 2.2 pg. 72):
"Descrierea metodei de calculare a costurilor suplimentare sau a pierderilor de venituri în conformitate cu articolul calculul pierderii de venit anuale în urma desemnării zonelor NATURA 2000, conform art. 54 alin. (2) este:
P = Pp/sp*Pm/sp în care:
- P = valoarea pierderii [RON]/ha (luciu de apa)/an
- Pp/sp ^Producţia pierdută/specie, identificată printr-un raport de pierderi întocmit de un specialist în acvacultura [tone]/ha (luciu de apa)/an;
- Pm/sp = Preţul mediu/specie prevăzut în Studiul de piaţă pentru sectorul pescăresc din România [Iei/tona].
Calculul pierderilor de venit se face la nivelul fiecărei specii cultivată în ferma care face obiectul solicitării de compensaţie. În cazul în care se practică policultura, valoarea pierderii totale se calculează prin însumarea pierderilor pentru fiecare specie în parte."
Recurenta a invocat faptul că prin Ordinul nr. 841 din data de 01.07.2016 al Ministrului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, a fost aprobat Ghidul solicitantului care precizează aceeaşi formula de calcul ca cea aprobata de către Comisia Europeana conform Programului Operaţional prezentat, dar că prin Ordinul nr. 883 din data de 03.08.2016 al Ministrului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, se modifica complet formula de calcul aprobata de Comisia Europeană, respectiv:
"Pierderile înregistrate ca urmare a respectării cerinţelor de management/restricţiilor prevăzute in autorizaţia de mediu, aferente siturilor Natura 2000, nu vor cuprinde si pierderile tehnologice stabilite prin Anexa 10 la prezentul Ghid. S-a modificat unitatea de măsura la valoarea pierderii astfel:
Din
P=valoarea pierderii(Iei/ha luciu de apa/an)
In
P= valoarea pierderii RON/an
Precum si valoarea pierderii aferente specie "n"
Din
PSn=valoarea pierderii (RON/ha luciu de apa/an)
In
Psn=valoarea pierderii RON/an aferenta specie n".
Cu privire la aceste susţineri, prima instanţă a răspuns că prin Ordinul nr. 883/03.08.2016, act administrativ cu caracter normativ, a fost aprobat Ghidul solicitantului cu obiectivul specific 2.4, măsura 11.10 "Acvacultura care furnizează servicii de mediu" in aplicarea Regulamentului (CE) nr. 508/2014, acest Ghid nefiind anulat, iar formula utilizata pentru calculul compensaţiilor fiind aprobata prin Decizia nr. C(2015) nr. 8416/25.11.2015 de aprobare a Programului Operaţional de Pescuit si ajaceri Maritime pentru România 2014-2020 .
Or, cât timp recurenta-reclamantă invocase faptul că existenta Decizia Comisiei Europene nr. C (2015) 8416 privitoare la aprobarea formulei de calcul priveşte numai formula aflata in Programul Operaţional pentru Pescuit si afaceri maritime pentru România 2014-2020 si nu formula de calcul ulterioara acestuia, pe care paratele au întocmit-o si inserat-o in ghid prin Anexa 10, se impunea un răspuns efectiv la această susţinere, care era una esenţială pentru dezlegarea cauzei.
Prin urmare, recurenta-reclamanta a contestat susţinerea că formula de calcul din Ordinul nr. 883/03.08.2016 ar fi fost aprobată de către Comisia Europeana si a arătat ca formula conţinută în acest ordin nu este aceeaşi cu formula aprobata prin Decizia (CE) 8416/2015, însă nu a primit un răspuns efectiv cu privire la susţinerile făcute de către aceasta.
Indirect, nici aspectul referitor la faptul că prin aplicarea formulei de calcul menţionate in Ghidul solicitantului aprobat prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 s-ar încălca dispoziţiile art. 96 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 nu a primit un răspuns efectiv; reclamanta a arătat ca metoda impusa de către MADR este contrara si art. 6 alin. (4) din Documentul de orientare al Directivei 92/43/CEE (Directiva habitate) 2007/2012 si nu se respecta insasi punctul 4 "Cerinţe privind măsuri FEPAM specifice" menţionate in Program Operaţional FEPAM 2014-2020 admis prin Decizia (CE) 8416/25.11.2015; nici aceste argumente nu au fost adresate de către prima instanţă în mod eficient. Recurenta-reclamantă a contestat faptul că prin aplicarea aceleiaşi modalităţi de calcul pentru toţi solicitanţii nu se primeşte de către solicitanţi o despăgubire justa si echitabila, raportata la situaţia concreta a fiecăruia, si astfel nu se conferă efect Directivelor nr. 2009/147/CE si nr. 92/43/CEE; reclamanta a invocat în acest sens concluziile raportului de expertiza întocmit in fata instanţei de fond, in care se arata ca prin formula de calcul aprobata prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 se înlătura însăşi factorul cauzator, respectiv pasările ihtiofage protejate de cele doua Directive.
Or, toate aceste aspecte reprezentau chestiuni esenţiale pentru dezlegarea cauzei.
Recurenta a mai invocat faptul că argumentul preluat de către instanţa de fond, în sensul că reclamanta nu a contestat modul de calcul al pierderilor de biomasa piscicola, nici la momentul depunerii cererii de finanţare, nici ulterior, la momentul semnării contractului de finanţare nr. x/29.03.2017, urmat de redarea art. 5.2 - Contestaţii din Ghidul Solicitantului pentru Măsura 11.10 care arata actele ce pot fi contestate in procedura, nu poate fi considerat suficient, in a aprecia ca instanţa a îndeplinit cerinţa motivării hotărârii, de vreme ce nu se înţelege silogismul judiciar si nici nu rezulta de ce au fost înlăturate apărările recurentei -reclamante.
Într-adevăr, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a contestat modul de calcul al pierderilor de biomasă piscicolă, nici la momentul depunerii cererii de finanţare, nici ulterior, la momentul semnării contractului de finanţare nr. x/29.03.2017; de altfel, conform art. 5.2. Contestaţii din Ghidul solicitantului pentru Măsura II.10 – Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime 2014 – 2020, solicitanţii cererilor de finanţare pot contesta fie rezultatele procesului de verificare a conformităţii administrative şi selecţie, fie întocmirea procesului-verbal de constatare în cazul existenţei unor nereguli sau fraude, însă, în lipsa unei cereri de anulare a Ordinului de aprobare a acestui Ghid, pe cale principală, nu a formulei de calcul a pierderilor de biomasă piscicolă înseşi.
În ceea ce priveşte prima parte a argumentaţiei, împrejurările necontestării modului de calcul al pierderilor de biomasă piscicolă la momentul depunerii cererii de finanţare sau la momentul semnării contractului de finanţare nu pot fi opuse ca fine de neprimire a analizei pe fond a chestiunilor de nelegalitate invocate de reclamantă prin acţiunea introductivă de instanţă; instanţa a fost investită sa analizeze cauza sub aspectul vătămării dreptului sau al interesului legitim al recurentei-reclamante, prin emiterea actelor administrative individuale; contenciosul administrativ este un contencios subiectiv de plină jurisdicţie.
Cu privire la ultimul aspect legat de lipsa unei cereri de anulare a Ordinului de aprobare a Ghidului, Înalta Curte constată că nu este suficient argumentul legat de inexistenţa unei acţiuni pe cale principală/a unui capăt de cerere care să solicite anularea Ghidului solicitantului pentru neconformitatea cu dreptul unional, cât timp conform principiului supremaţiei dreptului UE în raport cu dreptul intern şi conform unui alt principiu complementar al dreptului UE (principiul efectului direct), se garantează superioritatea dreptului unional în raport cu legile naţionale ale statelor membre.
Principiul prevalenţei garantează faptul că dreptul UE protejează în mod uniform cetăţenii din întreaga UE. Spre deosebire de tratatele internaţionale obişnuite, Tratatul CEE a creat un sistem juridic european care constituie parte integrantă a sistemelor juridice ale statelor membre şi are un caracter obligatoriu pentru acestea. Odată cu crearea CEE, statele membre au transferat drepturile şi obligaţiile ce decurg din tratat de la sistemul lor juridic intern către cel al CEE, şi-au limitat suveranitatea şi au creat un corpus legislativ cu caracter obligatoriu atât pentru cetăţenii lor, cât şi pentru ele însele. Prin urmare, statele membre nu pot adopta legi naţionale care contrazic legislaţia UE fără a pune sub semnul întrebării însuşi temeiul juridic al UE. Dacă totuşi fac acest lucru, legislaţia UE ar trebui să prevaleze asupra legilor naţionale (adică să aibă întâietate în raport cu acestea) în instanţele naţionale ale ţării în cauză.
Faţă de aceste principii ale dreptului unional, simpla împrejurare de ordin procedural a inexistenţei unui capăt de cerere sau a unei acţiuni pe cale principală care să aibă ca obiect anularea actului normativ intern presupus a fi neconform dreptului unional nu poate opri instanţa naţională de la a răspunde criticilor de neconformitate invocate; dimpotrivă, acesta are obligaţia de a răspunde în mod eficient acestor critici, care sunt esenţiale din perspectiva soluţionării cauzei.
Deşi prima instanţă a respins o asemenea analiză, considerând că "reclamanta nu a indicat, prin cererea de chemare în judecată, în mod concret, prin individualizarea lor, prevederile respectivelor directive care nu ar fi fost corect şi/sau integral transpuse în dreptul intern în termenul prevăzut în cuprinsul acestora, ceea ce ar fi condus la constatarea încălcării obligaţiei de rezultat impusă de acestea autorităţilor naţionale şi ar fi lipsit respectivele prevederi de efect direct (drepturile conferite de acestea nemaiputând fi invocate direct de justiţiabili în faţa instanţelor naţionale)", Înalta Curte constată că au fost indicate aceste prevederi din dreptul unional în raport de care se putea efectua o analiză concretă, astfel cum fusese solicitată de către recurenta-reclamantă.
Recurenta a mai invocat faptul că prima instanţă nu a analizat apărarea legată de împrejurarea că, drept urmare a publicării ghidurilor solicitantului pentru masurile evocate, ghiduri aprobate prin Ordinul Ministrului Agriculturii si Dezvoltării Rurale nr. 841 din 01.07.2016, au fost primite din partea potenţialilor beneficiari solicitări si clarificări, ce au determinat necesitatea remedierii unor erori materiale si a altor modificări, printre care si Cap. 5 "Evaluarea tehnica a cererii de finanţare".
Acest argument este însă unul neesenţial în structura logico-juridică a cauzei, neimpunându-se constatarea unei nemotivări pe acest aspect.
De asemenea, nu se regăseşte tratat în cuprinsul sentinţei un alt argument care poate fi considerat important din perspectiva soluţionării depline a cauzei: faptul că prin formula de calcul menţionată in Ghidul solicitantului aprobat prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 nu ar fi fost luate in calcul restricţiile si regulile speciale din acvacultură ecologica.
În fine, recurenta-reclamantă a mai arătat că a contestat actele administrative si prin prisma încălcării de către parata a Ghidul Solicitantului aprobat prin Ordinul nr. 883/03.08.2016 si aplicării propriei formule de calcul a despăgubirilor menţionata in Anexa 10, raportat la actele ce au însoţit cererea de finanţare si care justificau suma solicitata de către aceasta, prin cererea de finanţare; nici cu privire la aceste aspecte nu s-a realizat o analiză concretă.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este fondat, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare din această perspectivă.
Ca urmare, nu vor fi mai analizate criticile subsumate motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
7.3.4. Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Europene de Justiţie în vederea efectuării unei trimiteri preliminare
În conformitate cu dispoziţiile art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene - TFUE (fost 234 Tratatul Comunităţilor Europene), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la:
a) interpretarea tratatelor;
b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii.
Alin. (2) din text prevede posibilitatea unei instanţe dintr-un stat membru de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, dacă apreciază că o decizie în această privinţă este necesară în soluţionarea pricinii, iar în cazul în care chestiunea se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale, ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea. Ca atare, procedura hotărârii preliminare prevăzută de dispoziţiile art. 267 din TFUE (fost 234 TCE) dă posibilitatea instanţelor statelor membre de a adresa întrebări Curţii de Justiţie, cu ocazia unui litigiu aflat pe rolul acestora, întrebările vizând interpretarea sau validitatea normei comunitare fiind adresate înainte de a se pronunţa hotărârea în litigiul pendinte, singurul competent a decide dacă întrebările sunt relevante pentru soluţionarea litigiului, precum şi asupra conţinutului acestora, fiind judecătorul naţional.
In conformitate cu o jurisprudenţă consacrată (a se vedea, în primul rând, Hotărârea din 29 noiembrie 1978, Pigs Marketing Board, considerentul 25, 83/78, Rec. p. 2347 şi Hotărârea din 28 noiembrie 1991, Durighello, considerentul 8, C-186/90, Rec. p. 1-5773), în cadrul cooperării dintre CJUE şi instanţa naţională, instituită prin art. 177 din TFUE, este de competenţa instanţei naţionale, care este investită cu soluţionarea cauzei, are cunoştinţă directă despre situaţia de fapt şi probele administrate şi trebuie să-şi asume responsabilitatea hotărârii judecătoreşti subsecvente, să aprecieze, având în vedere particularităţile litigiului, asupra necesităţii pronunţării unei hotărâri preliminare.
Totodată CJUE a estimat că nu se poate pronunţa asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanţă naţională, atunci când este evident că interpretarea sau aprecierea valabilităţii unei norme comunitare, solicitată de instanţa naţională, nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acţiunii principale (a se vedea, în special, Hotărârea din 26 octombrie 1995, Furlanis Construzioni Generali, C-143/94, Rec. p. I-3653, considerentul 12) sau atunci când problema este de natură ipotetică, iar Curtea nu dispune de elementele de fapt sau de drept necesare pentru a răspunde într-o manieră utilă întrebărilor care i-au fost adresate (a se vedea, în special, Hotărârea Meilicke din 16-07-1992, C83/1991).
În acest context, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-a pronunţat în sensul că şi instanţele care soluţionează irevocabil un litigiu au posibilitatea de a aprecia asupra pertinenţei şi utilităţii interpretării care ar putea fi dată de Curtea de la Luxembourg în cauza dedusă judecăţii.
În cauza 283/81, CILFIT şi Lanificio di Gavardo SpA, soluţionată prin hotărârea din 6-10-1982, CEJ (în prezent CJUE) a precizat care sunt circumstanţele şi factorii ce trebuie avuţi în vedere de instanţele naţionale (inclusiv de cele ale căror soluţii nu sunt supuse unei căi de atac) pentru a hotărî dacă sesizează sau nu instanţa Uniunii Europene cu solicitarea pronunţării unei hotărâri preliminare. Astfel, concluzia Curţii în această cauză a fost că instanţele ale căror decizii nu mai pot fi atacate în dreptul intern nu sunt obligate să folosească procedura hotărârii preliminare, atunci când consideră că problema legată de interpretarea unor prevederi din Tratat, ridicată de una din părţile din proces, care solicită sesizarea CJUE cu o întrebare preliminară, nu este pertinentă, iar răspunsul la întrebare, oricare ar fi acesta, nu este concludent în soluţionarea litigiului.
Tot în jurisprudenţa CJUE s-a stabilit că instanţele naţionale sunt cele în măsură să aprecieze, în funcţie de particularităţile fiecărei cauze, atât asupra necesităţii unei întrebări preliminare în vederea soluţionării fondului litigiului, cât şi asupra pertinenţei întrebărilor adresate Curţii. Astfel, chiar în Cauza Da Costa, Curtea de Justiţie a subliniat că "o instanţă naţională ale cărei decizii nu pot face obiectul unei căi de atac în dreptul intern trebuie, atunci când i se adresează o întrebare de drept comunitar, să îşi îndeplinească obligaţia de sesizare a Curţii de Justiţie, cu excepţia cazului în care constată că întrebarea adresată nu este pertinentă sau că dispoziţia comunitară în cauză a făcut deja obiectul unei interpretări din partea Curţii sau că aplicarea corectă a dreptului comunitar se impune cu o asemenea evidenţă încât nu mai lasă loc nici unei îndoieli rezonabile".
Recurenta a invocat prevederile subsecţiunii 4.5 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 773/2014 al Comisiei din 14 iulie 2014, anexa I "Model pentru programele operaţionale în conformitate cu Fondul European pentru pescuit şi afaceri maritime", Secţiunea 4 " Cerinţe privind măsuri FEPAM specifice".
În motivarea cererii de trimitere preliminară, recurenta-reclamantă a arătat că norma comunitara prevăzuta de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 771/2014 al Comisiei din 14 iulie 2014, anexa I" Model pentru programele operaţionale in conformitate cu Fondul European pentru pescuit si afaceri maritime", Secţiunea 4 "Cerinţe privind masuri FEPAM specifice", subsectiunea 4.5 din acest act normativ, care prevede "Descrierea metodei de calcul a compensaţiei în conformitate cu anumite criterii relevante identificate pentru fiecare dintre activităţile desfăşurate în temeiul art. 40 alin. (1) a articolelor 53, 54, 55 si 67 din Regulamentul (UE) nr. 50/2014", creează îndoieli rezonabile în legătura cu interpretarea şi aplicarea, în ceea ce priveşte descrierea metodei de calcul în conformitate cu stabilirea criteriilor relevante pentru activităţile prevăzute de art. 54 din Regulamentul (UE) nr. 508/2014 (aplicabil speţei).
Examinând această cerere, astfel cum a fost prezentată si motivată, în raport de soluţia dată cererii de recurs, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu s-a dovedit – la acest moment - necesitatea trimiterii preliminare pentru clarificarea înţelesului normelor de drept comunitar invocate, deoarece, fiind necesară lămurirea cauzei sub toate aspectele de drept ce au fost retrimise spre rejudecare la prima instanţă, nu este îndeplinită condiţia ca prezenta cauză să fie lămurită sub toate aspectele esenţiale, pentru a se putea contura necesitatea unei trimiteri preliminare.
Din această perspectivă, fără a exclude posibilitatea ivirii necesităţii de a repune în discuţie o asemenea trimitere, după ce vor fi cristalizate aspectele de fapt şi de drept trimise spre rejudecare, efectuarea unei asemenea trimiteri la acest moment procedural apare ca fiind prematură.
Prin urmare, fata de toate argumentele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebările preliminare propuse de recurentă ca fiind prematur formulată, apreciind ca nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 267 din TFUE.
7.4. Temeiul procesual al soluţiei date recursului
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentele-reclamante A. S.R.L. şi E. S.R.L. împotriva încheierii din data de 14 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat; raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentele-reclamante A. S.R.L. şi E. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 112 din 13 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe; va fi respinsă cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ca prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante A. S.R.L. şi E. S.R.L. împotriva încheierii din data de 14 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de recurentele-reclamante A. S.R.L. şi E. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 112 din 13 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, ca prematur formulată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 februarie 2023.