Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.10.2020, reclamanta Compania Naţională UNIFARM S.A. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună:
a) anularea încheierii nr. 35/05.10.2020 prin care s-a soluţionat contestaţia administrativă împotriva Deciziei Curţii de Conturi Departamentul V nr. 20/03.08.2020;
b) anularea în parte a Deciziei nr. 20/03.08.2020 emisă de către Departamentul V din cadrul Curţii de Conturi a României, respectiv în privinţa măsurilor dispuse:
• la pct. I.2 – prima măsură şi la pct. II.1 – primele două măsuri;
• la pct. I.3 – a doua măsură;
• la pct. II.2 – a patra măsură;
• anularea abaterilor reţinute la punctele 2, 3 şi 4 din Decizia nr. 20/03.08.2020;
c) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 781 din 19 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională Unifarm, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Compania Naţională Unifarm S.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Recursul declarat este întemeiat pe dispoziţiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 în cea ce priveşte solicitarea de casare şi de rejudecare în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În subsidiar se solicită casarea şi în baza art. 461 alin. 2 C. proc. civ. înlăturarea considerentelor arătate în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei de fond prin care a fost respinsă acţiunea reclamantei, aceasta a formulat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 6 C. proc. civ.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază şi cuprinde motive contradictorii.
Faţă de acest motiv de recurs se solicită a se face aplicarea art. 461 alin. 2 din C. proc. civ. în sensul înlăturării considerentelor contradictorii, în cadrul analizei realizate de prima instanţă în ceea ce priveşte abaterile contestate.
Astfel abaterea reţinută de intimată a fost faptul că reclamanta a achiziţionat de la intermediarii interni, iar nu de la producătorii interni la preţuri supra estimate şi fără aprobările necesare, fapt ce a determinat efectuarea unor plăţi nejustificate în sumă de 175.274.085 RON, reprezentând diferenţa dintre preţul de achiziţie şi preţul de intrare în ţară declarat de furnizori.
Nemotivat în parte şi contradictoriu pe de altă parte prima instanţă a dat o interpretare eronată concluziilor Curţii de Conturi cu privire la abaterile constatate.
Cu privire la prima abatere prima instanţă a considerat că abaterea constă în fapt la achiziţia la "suprapreţ" şi la faptul că reclamanta avea obligaţia respectării principiilor eficienţei şi eficacităţii.
Astfel, pe de o parte prima instanţă reţine că reclamanta nu avea nicio interdicţie de a achiziţiona de al intermediari, însă în egală măsură reţine existenţa unui prejudiciu. Or, o condiţie esenţială a prejudiciului este existenţa unei fapte ilicite, pe care însă, instanţa nu a reţinut-o sub acest aspect, respectiv prin corelare cu calitatea de intermediari a furnizorilor.
Pe de altă parte, reţinând considerente de nelegalitate ale deciziei de a achiziţiona de la intermediari, instanţa a apreciat că prejudiciul a fost corect calculat de Curtea de conturi prin raportarea la preţul declarat în vama de importatorii intermediari şi de asemenea, că deşi achiziţia de la intermediari nu este o abatere, achiziţia la un preţ mai mare decât cel declarat la intrarea în ţară este.
Cu privire la a doua abatere, respectiv lipsa aprobării prealabile a Adunării generale a acţionarilor pentru toate achiziţiile care depăşesc pragul de 10% din valoarea activelor nete ale companiei, prima instanţă a reţinut contradictoriu că deşi această obligaţie nu are temei legal, abaterea constă în faptul că nu au fost aprobate cheltuielile fără existenţa unor proceduri bugetare.
Se solicită înlăturarea acestor considerente contradictorii cu privire la analiza abaterilor reţinute şi analizate de prima instanţă.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material în analiza legalităţii măsurilor contestate. În esenţă, se invocă faptul că aceste abateri nu pot fi reţinute în sarcina reclamantei în principal pentru modul nelegal de evaluare a prejudiciului şi în al doilea rând pentru lipsa culpei societăţii reclamante, care a fost delegată în perioada de verificare a pandemiei COVIT 19, să efectueze achiziţiile specifice.
Se solicită în raport de acest motiv de casare admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi în rejudecare admiterea acţiunii şi anularea ca nelegală a actelor emise de intimata-pârâtă.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invoca în principal nulitatea recursului şi în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Motivat, în şedinţa publică din 28.02.2023 Curtea a respins excepţia nulităţii recursului.
Analizând recursul declarat, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente, ca nefondat în cauză ca nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488(]) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reţine nemotivarea respectiv nerespectarea dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. sau existenţa unei motivări contradictorii de natură a nu susţine soluţia de respingere a acţiuni şi de menţinere a actelor contestate.
Curtea apreciază că în cauză sentinţa atacată este motivată şi fapt şi în drept cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. şi cu respectarea dispoziţiilor art. 22 alin. 2 C. proc. civ. pe rolul activ al judecătorului, fiind posibil a fi exercitat controlului de legalitate al instanţei de recurs.
Nu poate fi reţinută susţinerea din cadrul acestui motiv de casare privind existenţa unor motive contractorii privind modul de calcul al prejudiciului cât şi cu privire la existenţa abaterii.
Curtea apreciază că prima instanţă a apreciat corect prejudiciul în raport de situaţia premisă în reţinerea abaterii. Iar abaterea a constat în achiziţionarea de echipament materiale semnate de la firme intermediare şi nu direct de la producători la un preţ mult supraevaluat fapt ce a determinat efectuarea unor costuri suplimentare. Iar considerentele instanţei de fond nu pot fi apreciate ca fiind contradictorii de natură a mai susţine soluţia instanţei.
Al doilea aspect faţă de care se invocă motivarea contradictorie priveşte neregula constând în faptul că achiziţiile s-au efectuat fără aprobările necesare.
Acesta este apreciat ca nefondat de Curte. Aceasta deoarece în Decizia nr. 20/3.08.2020nu exista menţiuni cu privire la aspectele invocate, instanţa de fond verificând necesitatea existenţei aprobărilor strict cu privire la suma estimată de 175.274.085 RON.
Motivul prevăzut de art. 488 alin. 12 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză prima instanţă interpretând şi aplicând corect normele de drept material în analiza legalităţii actelor contestate referitoare la legalitatea măsurilor de la pct. I.2 prima măsură pct. I.3 a doua măsură, pct. II 1, primele două măsuri şi pct112 a patra măsură din Decizia nr. 20/3.08.2020.
În ceea ce priveşte măsura de la pct. 1.2 prima măsură şi măsura de la pct. II.1 primele două măsuri, acestea au fost dispuse în baza constatărilor legate de achiziţionarea de echipamente/materiale sanitare de la firme intermediare, deşi entitatea deţinea toate autorizaţiile necesare în vederea realizării achiziţiilor direct de la producătorii externi prin importul acestora şi/sau de la producători interni, ceea ce a condus la plata unor preţuri de achiziţie mai mari cu suma estimată de 175.274.085 RON. Suma a fost stabilită ca fiind diferenţa între preţul de intrare al produselor în vamă declarat de intermediari şi preţul achitat de reclamantă.
Achiziţionând de la firme intermediare şi nu direct de la producători interni sau producători/furnizori externi, aceste echipamente/materiale sanitare au fost achiziţionate de către C.N. Unifarra S.A. la preţuri supraestimate, fapt ce a determinat efectuarea de către companie a unor plăţi nejustificate în valoare de 175.274.085 Iei - aproximativ 35,7 milioane Euro, reprezentând diferenţa dintre preţul de achiziţie şi preţul de intrare în ţara declarat de furnizori.
În mod corect prima instanţă a înlăturat apărarea recurentei cu privire la faptul că nu există o interdicţie legală sau statutară de a achiziţiona de la firme intermediare. Aceasta deoarece achiziţionarea de materiale sanitare de la firme intermediare şi nu direct de la producători a determinat efectuarea unor costuri de achiziţie suplimentare. În acest mod nu au fost respectate principiile eficienţei şi eficacităţii, iar reclamanta nu a probat imposibilitatea obiectivă de a achiziţiona direct de la producătorii interni sau externi echipamentele şi materialele sanitare necesare specifice combaterii pandemiei cu coronavirus.
Cu privire la efectuarea achiziţiilor în procent mai mare de 10% din cifra de afaceri prima instanţă a analizat legalitatea măsurii dispuse sub toate aspectele privind aprobările specifice, constatând legalitatea măsurii de la pct. 11.1 chiar în condiţiile în care a fost înlăturată susţinerea referitor la obligativitatea aprobării AGA pentru efectuarea achiziţiilor în procent de 10% din cifra de afaceri.
In ceea ce priveşte la măsura de la pct. 1.3 — a doua măsura, aceasta a fost dispusă în temeiul art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 pentru înlăturarea abaterilor financiar-contabile şi se referă la respectarea dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte achiziţionarea unor produse specifice din import sau de la producători interni, potrivit atribuţiilor companiei
Abaterea pentru care a fost dispusă măsura de la pct. 1.3 - a doua măsură se referă la faptul că C.N. Unifarm S.A. a încheiat în data de 06.05.2020 cu Ministerul Sănătăţii două contracte, Contractul de furnizare nr. x/06.05.2020, având ca obiect achiziţia de mănuşi chirurgicale (200.000 buc.), măşti FFP2 (500.000 buc), combinezoane (25.000 buc), viziere de protecţie (5.000 buc), ochelari de protecţie (5.000 buc), alcool sanitar (39.4501) şi substanţe dezinfectante (25.000 kg), şi Contractul de furnizare nr. x/06.05.2020 având ca obiect achiziţia a 1.200 cutii Hidroxiclorochină tablete şi 1.600 cutii Lopinavirum şi Ritonavirum.
În legătură şi cu această abatere, prima instanţă în mod corect a apreciat că reclamanta nu a respectat obligaţiile prevăzute de O.U.G. nr. 109/2011 şi de Legea nr. 500/2002 privind respectarea principiilor economicităţii şi bunei gestiuni financiare. Aceste obligaţii presupunea ca reclamanta să realizeze achiziţii/importuri direct de la producător, la preţuri mult mai mici decât cele la suprapreţ cât s-a plătit prin achiziţii prin intermediar.
In ceea ce priveşte măsura de la pct. EL2 - măsura 4, aceasta a fost dispusă ca urmare a faptului că în urma verificărilor achiziţiilor efectuate s-a constatat că CN UNIFARM S.A.:
- a efectuat plăti duble prin achitarea unei sume nedatorate în valoare de 17.331.279 RON;
- a înregistrat nejustificat datorii suplimentare în valoare de 19.892.054 RON;
- a efectuat de plăţi fără bază legală în valoare estimată de 107.309.943 RON.
Prin măsura de la pct. n.2 - măsura 4 s-a dispus în sarcina CN UNIFARM S.A. obligaţia de a analiza toate plăţile efectuate fără aprobări legale şi întreprinderea măsurilor care se impun, după caz.
În mod corect prima instanţă a înlăturat apărările reclamantei privind imposibilitatea aducerii la îndeplinire pentru motivarea măsurilor dispuse.
Curtea de Conturi nu realizează un control exhaustiv al tuturor operaţiunilor economico-financiar-contabile, ci eşantioane ale acestora, ceea ce face ca măsura 4 de Ia pct. II. 2 să apară temeinică şi legală în contextul măsurii de Ia pct. 11,2 integrale.
În plus, entitatea verificată are obligaţia legala de a întreprinde toate măsurile necesare în vederea clarificării/remedierii abaterilor, şi totodată, astfel cum este precizat în finalul Deciziei "Pe lângă măsurile prezentate mai sus, vă rugăm să dispuneţi şi orice alte măsuri pe care le consideraţi necesare pentru remedierea deficienţelor constatate de Curtea de Conturi în urma acţiunii de verificare, inclusiv implicarea compartimentului de audit intern în urmărirea modului de implementare a măsurilor dispuse prin decizie."
Prin raportare la probatoriul existent la dosarul cauzei, în mod corect instanţa de fond că prin efectuarea plăţilor duble/în avans fără regularizate şi fără livrarea produselor, CNUNIFAJRMSA a încălcat obligaţia de utilizare a creditelor bugetare aprobate cu o altă destinaţie, respectiv aceea de a se asigura achiziţia şi distribuţia produselor, iar "lipsa aprobărilor legale " are în vedere tocmai situaţia constatată şi sancţionată ca atare prin raportul de control, neputându-se pretinde în mod valid ca măsura a fost dispusă în lipsa constatării unei abateri.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Compania Naţională Unifarm S.A. împotriva sentinţei civile nr. 781 din 19 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 februarie 2023.