Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2023
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2019 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2019 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Timiş şi preşedinta Tribunalului Timiş, judecător B. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei judecător B. la soluţionarea integrală, punctuală şi efectivă a cererilor reclamantului şi comunicarea răspunsului către acesta având în vedere solicitările făcute în sala de judecată şi care nu sunt menţionate în motivarea încheierii penale nr. 67/PI/25.01.2019; să constate nelegalitatea Ordonanţei de declinare de competenţă cu nr. 21/D/P/2017 din 20.02.2017 emisă de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara; să constate nelegalitatea încheierii penale cu nr. 67/PI/25.01.2019; să dispună recuperarea cheltuielilor judiciare întreprinse de reclamant; obligarea pârâtei la plata către reclamant de despăgubiri materiale şi morale.
La solicitarea instanţei de a-şi preciza obiectul cererii şi temeiul juridic al acţiunii, reclamantul a pecizat, în procedura de regularizare, la data de 25.07.2019 că obiectul acţiunii îl constituie refuz soluţionare cerere, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 281 din 17.10.2019 a Curţii de Apel Timişoara s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, date fiind dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 499/CA/2020 din data de 24 iulie 2020, Tribunalul Bihor – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesual - pasive a pârâtei Preşedintele Tribunalului Timiş- judecător B.; a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâta Preşedintele Tribunalului Timiş- judecător B. şi în consecinţă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Timiş şi Preşedintele Tribunalului Timiş - judecător B..
3. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei nr. 499/CA/2020 din data de 24 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs A., solicitând admiterea recursului şi reţinerea cauzei spre rejudecare.
4. Hotărârea Curţii de Apel Oradea.
Prin decizia nr. 125/CA/2021 - R din data de 12.02.2021, Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurentul A., în contradictoriu cu intimaţii Tribunalul Timiş şi Preşedintele Tribunalului Timiş, împotriva sentinţei nr. 499/CA din 24.07.2020 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeaşi instanţă ţinând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Oradea a reţinut în esenţă nelegalitatea hotărârii datorită soluţionării cauzei pe excepţia inadmisibilităţii, care nu a fost pusă în discuţia părţilor, critică ce se circumscrie motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
5. Cauza a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului Bihor – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în fond după casare, sub nr. x/2019*.
La termenul de judecată din 28.09.2021, Tribunalul a pus în discuţia părţilor (în condiţiile în care s-a solicitat judecarea în lipsă), excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, şi a rămas în pronunţare.
6. Hotărârea instanţei de fond, în fond după casare.
Prin sentinţa nr. 874/CA/2021 din data de 27 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bihor – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Preşedintele Tribunalului Timis - judecător B.; a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâta Preşedintele Tribunalului Timiş - judecător B. şi în consecinţă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Timiş şi Preşedintele Tribunalului Timiş - judecător B..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantului A. are la bază nemulţumiri legate de pronunţarea de către Tribunalul Timiş a încheierii cu nr. 67/PI/25.01.2019 în soluţionarea plângerii formulate de acesta împotriva Ordonanţei de clasare dată în Dosarul cu nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.
Potrivit precizării depuse la dosarul cauzei de către reclamant la data de 25.07.2019, acesta înţelege să îşi întemeieze acţiunea judiciară pe prevederile Legii cu nr. 554/2004 referitoare la refuzul de soluţionare a unei cereri, deşi nu există un refuz explicit prin care s-a refuzat soluţionarea cererii reclamantului.
7. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei nr. 874/CA/2021 din data de 27 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bihor – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs A., solicitând admiterea recursului, continuarea judecării cauzei de către Tribunalul Bihor şi sesizarea organelor competente privind faptele penale de corupţie săvârşite de către judecătorul C. prin nerespectarea încheierii penale nr. 483/02.07.2015 a ÎCCJ, încheiere prin care a fost soluţionat dosarul penal nr. x/2014 deschis la PÎCCJ - SUPC şi în care obligatoriu trebuiau continuate cercetările faţă de infractorii condamnaţi D. şi E..
În motivare, recurentul a arătat că motivele de casare incidente sunt cele prevăzute de în art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.
8. Hotărârea Curţii de Apel Oradea.
Prin decizia nr. 367 din data de 27.05.2022, Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Tribunalul Timiş şi Preşedintele Tribunalului Timiş - judecător B., împotriva sentinţei nr. 874 din 27.10.2021 pronunţată de Tribunalul Bihor.
9. Cererea de revizuire.
Prin cererea de revizuire formulată la data de 10.06.2022, reclamantul A. a solicitat anularea hotărârii nr. 367 din data de 27.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal motivat de faptul că în cadrul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Oradea a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia.
Cele două hotărâri pronunţate asupra aceluiaşi litigiu (nr. 367/27.05.2022 şi nr. 125/12.02.2021) conţin dispoziţii potrivnice, cea de-a doua decizie (nr. 367/27.05.2022) anulând în tot prima decizie (nr. 125/12.02.2021).
În final, revizuentul susţine că sunt îndeplinite condiţiile existenţei triplei identităţi, de cauză, obiect şi de părţi între cele două hotărâri potrivnice.
10. Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Conform art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Din conţinutul acestor dispoziţii rezultă că revizuirea unei hotărâri se poate cere numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de textul de lege şi anume:
- existenţa unor hotărâri definitive potrivnice (cea ce înseamnă ca aceste hotărâri să nu poată fi executare deoarece printr-o hotărâre s-ar fi recunoscut dreptul dedus judecăţii, iar prin cealaltă hotărâre s-ar fi apreciat că acest drept nu aparţine titularului cererii de chemare în judecată);
- hotărârile sunt date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite (ceea ce presupune ca o cerere de chemare în judecată formulată între aceleaşi părţi şi pentru aceeaşi cauză să fi fost înregistrată pe rolul a cel puţin două instanţe);
- încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri (ceea ce înseamnă ca în cel de-al doilea dosar să se fi invocat autoritatea de lucru judecată, iar instanţa de judecată a pronunţat hotărârea fără a ţine cont de această excepţie).
Autoritatea de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită în sensul art. 430 alin. (2) coroborat cu dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că "oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă".
În cauza de faţă, revizuentul susţine că în cadrul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Oradea a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia, aspect în raport de care hotărârea nr. 367/27.05.2022 şi nr. 125/12.02.2021, pronunţate asupra aceluiaşi litigiu conţin dispoziţii potrivnice.
Înalta Curte constată că în raport de dispoziţiile legale sus-citate, prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă deoarece, aşa cum recunoaşte chiar revizuentul, este vorba de un singur dosar în care, în primul ciclu procesual instanţa de recurs a casat hotărârea primei instanţe şi a dispus trimiterea spre o nouă judecare la aceeaşi instanţă (Tribunalul Bihor), iar în al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Oradea a menţinut hotărârea instanţei de fond, ca temeinică şi legală.
În acest context, Înalta Curte constată că nu există o soluţie dispusă prin Decizia nr. 367/2022 de natură a încălca autoritatea de lucrul judecat a ceea ce s-a pronunţat prin Decizia nr. 125/2021, aşa cum impun dispoziţiile art. 430 alin. (2) din C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că atât timp cât, prin Decizia nr. 367/2022, care formează obiectul revizuirii, s-a soluţionat definitiv raportul juridic dintre părţile litigante, nu se poate reţine ca fiind o încălcare a autorităţii de lucru judecat în raport de litigiul anterior existent între părţi, deoarece, în speţă, nu există hotărâri potrivnice pronunţate în două dosare diferite în care să se fi soluţionat aceleaşi pretenţii, ci este vorba de un dosar unic, soluţionat în două cicluri procesuale, finalizat cu o singură hotărâre definitivă.
11. Temeiul legal al soluţiei
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 513 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 367/CA/2022 - R din 27 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 ianuarie 2023.