Şedinţa publică din data de 17 februarie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti la data de la data de 14.11.2022 sub nr. x/2022 reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România cerere de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale prin care a solicitat obligarea pârâţilor la compensarea în regim de 100%, fără contribuţie personală, a medicamentului Pembroizumab, denumirea comerciala B., în vederea continuării tratamentului pentru neoplasm corp uterin, până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti – secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 11095/23.11.2022 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti – secţia civilă s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâte şi s-a declinat competenţa de solutionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a reţinut că cererea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile art. 2 din CEDO şi art. 22 din Constituţie, norme juridice ce nu exclud incidenţa şi analiza în speţă a legislaţiei speciale la care reclamanta face trimitere.
În consecinţă a arătat instanţa că suntem în domeniul de acţiune al contenciosului administrativ astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 04.10.2022, sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 2318 din data de 06 decembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
S-a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a arătat că doar în cadrul controlului de legalitate a actelor administrative tipice sau asimilate, instanţa de contencios administrativ poate fi investită a analiza existenţa vătămării aduse unui drept sau interes legitim.
Arată instanţa de judecată că reclamanta nu a solicitat cenzurarea vreunui act administrativ tipic sau asimilat (refuz explicit de soluţionare a unei cereri/tăcerea administrativă) ci, invocând obligaţia Statului Român de a proteja viaţa persoanelor ce se află în jurisdicţia sa, conform art. 2 din CEDO şi art. 22 alin. (1) din Constituţie, pretinde dreptul său la tratament gratuit pentru boala de care suferă.
Concluzionează Curtea de Apel Bucureşti că în condiţiile în care pretenţia concretă a reclamantei se constituie într-un demers independent de existenţa vreunei practici administrative vătămătoare concrete în sensul dispoziţiilor legale redate anterior, competenţa nu poate aparţine decât instanţei civile de drept comun conform art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Instanţa a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România, pe calea ordonanţei preşedinţiale, la compensarea în regim de 100%, fără contribuţie personală, a medicamentului Pembroizumab, denumirea comerciala B., în vederea continuării tratamentului pentru neoplasm corp uterin, până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond.
Conform prevederilor art. 998 din C. proc. civ. cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.
Reclamanta solicită admiterea cererii de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale până la soluţionarea pe fond a dosarului nr. x/2022 având ca obiect "obligaţie de a face", înregistrat la data de 14 noiembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, împrejurare care ar atrage competenţa acestei instanţe potrivit dispoziţiilor art. 998 din C. proc. civ., mai sus redate.
În soluţionarea prezentului conflict de competenţă, Înalta Curte va porni de la definiţia noţiunii de "contencios administrativ" reglementată prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Obiectul acţiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat prin art. 8 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia, persoana vătămată în vreun drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept al său, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte apreciază că soluţionarea pretenţiei concrete din cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă. presupune statuarea asupra faptului dacă autorităţile publice chemate în judecată de reclamantă au sau nu obligaţia de a efectua anumite operaţiuni administrative pentru ca acesta să poată beneficia de tratamentul cu medicamentul Pembroizumab, denumirea comerciala B. în condiţii de compensare 100%, asemenea aspecte impunându-se a fi soluţionate de o instanţă de contencios administrativ.
Pentru ca un medicament să poată fi decontat integral astfel cum solicită reclamanta în speţă, este necesar ca autorităţile pârâte să întreprindă o serie de măsuri administrative care sunt specifice competenţelor atribuite prin lege. Ca atare, în cauză urmează a se analiza aspecte de natura celor la care se face referire prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.
Întrucât s-a demonstrat anterior că aspectele litigioase sunt specifice contenciosului administrativ, în lumina şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, se constată că revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal - în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamanta, competenţa de soluţionare a litigiului.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În consecinţa, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul litigiu este inclus în sfera contenciosului administrativ, iar în raport de rangul autorităţilor publice pârâte, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale din România în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2023.