Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023
Asupra apelului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.10.2020, iniţial pe rolul Curţii de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Muncii şi Protectiei Sociale, Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, obligarea pârâţilor la respectarea legii, astfel cum este în vigoare, şi majorarea punctului de pensie la 1.775 RON (40%) de la data de 01.09.2020.
Prin încheierea din data de 09.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus trimiterea dosarului secţiei a III-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Cluj, competentă să judece cauza.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 33/2021 din 10 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâtul Guvernul României, şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., ca inadmisibilă.
3. Cererea de apel
Împotriva sentinţei civile nr. 33/2021 din 10 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal au declarat apel reclamanţii A. şi B., arătând că sentinţa atacată nu este corectă, întrucât Legea nr. 127/2019 a intrat în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial, şi nu la data de 01.09.2020.
Consideră că o dovadă în acest sens este faptul că în bugetul asigurărilor sociale pe anul 2020 a fost cuprinsă şi majorarea punctului de pensie la 1.775 RON.
Arată că, potrivit Constituţiei României, drepturile şi libertăţile nu se pot anula printr-o ordonanţă de urgenţă şi că Guvernul României a încălcat dispoziţiile Legii nr. 127/2019; că nu deţin o decizie a Casei Judeţene de Pensii prin care să se precizeze modificarea valorii punctului de pensie.
Apelanţii-reclamanţi solicită admiterea apelului, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
4. Apărările formulate
4.1. Intimata-pârâtă Casa Naţională de Pensii Publice a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea căii de atac formulate şi admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Consideră că instanţa de fond a analizat probele ce au fost administrate, a stabilit împrejurările de fapt esenţiale din cauză, a evocat normele substanţiale şi procedurale incidente, pe care le-a aplicat în speţă.
4.2. Intimatul-pârât Ministerul Muncii şi Protectiei Sociale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate în ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond, de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.
Reiterează excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în raport cu pretenţiile deduse judecăţii în prezenta cauză.
4.3. Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Maramureş a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 a fost modificat prin art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, intrată în vigoare la data de 18.08.2020, în sensul că, începând cu data de 01.09.2020, valoarea punctului de pensie este de 1.442 RON.
II. Soluţia instanţei de recurs
2.1. Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii cererii de apel formulate de către reclamanţii A. şi B., invocată de către instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială în materie, stabilesc, derogând de la norma generală de procedură civilă, că pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă calea de atac este recursul, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
În cauză, Înalta Curte constată că reclamanţii A. şi B. au înţeles să declare apel împotriva hotărârii primei instanţe, şi nu recurs, deşi calea de atac a recursului a fost corect menţionată în dispozitivul sentinţei.
Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea admisibilităţii căii de atac declarate, în raport cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. privind principiul legalităţii căii de atac, potrivit cărora: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
De asemenea, potrivit art. 129 din Constituţia României: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
În aceste condiţii, părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
În ceea ce priveşte recalificarea căii de atac a apelului în recurs, Înalta Curte reţine prevederile art. 22 alin. (4) şi art. 152 din C. proc. civ., conform cărora: "Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă" şi, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită."
Instanţa de control judiciar are în vedere şi Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin care s-a analizat sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., în care legiuitorul vorbeşte expres despre recalificarea căii de atac, stabilindu-se următoarele:
"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate.
În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.."
Înalta Curte constată că apelul exercitat de reclamanţii A. şi B. nu poate fi recalificat în recurs prin aplicarea acestei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât susţinerile din cererea de apel nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În speţă, analizând apelul formulat de reclamanţi, Înalta Curte constată că prin acesta nu s-a solicitat casarea hotărârii atacate, nu a fost indicat niciunul dintre temeiurile de drept ale cererii de recurs, prevăzute în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi nici nu au fost formulate critici la adresa hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute în textul de lege anterior arătat.
În aceste condiţii, întrucât cererea de apel nu conţine suficiente elemente care să permită instanţei să recalifice calea de atac formulată în cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.
2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 457 alin. (1) şi art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 33/2021 din 10 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 33/2021 din 10 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj – secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2023.