Şedinţa publică din data de 22 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 03.12.2020, sub numărul x/2020, reclamantul Patronatul Peştelui din România, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 361 din 18 august 2020 privind stabilirea modului de calcul a redevenţei minime aplicabile contractelor de concesiune care au ca obiect exploatarea în scop piscicol a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură emisă de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, publicată în Monitorul Oficial nr. 785 din 27.08.2020, care va opera până la momentul la care instanţa se va pronunţa, în fond asupra cererii de anulare a Deciziei nr. 361 din 18 august 2020 şi va pronunţa o soluţie în această privinţă.
De asemenea, a solicitat anularea Deciziei nr. 361din 18 august 2020 emisă de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, privind stabilirea modului de calcul al redevenţei minime aplicabile contractelor de concesiune care au ca obiect exploatarea în scop piscicol a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 1231 din data de 15 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a actului ca neîntemeiată.
A admis excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Patronatul Peştelui din România, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, ca lipsită de interes.
3. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei civile nr. 1231 din data de 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Patronatul Peştelui din România.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instanţa de fond a făcut o greşită interpretare şi aplicare a art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată."
Reclamanta Patronatul Peştelui din România a formulat acţiune în nume propriu, în raport de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 (structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi alte asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative). Acest tip de structuri pot avea calitatea de persoană vătămată raportat la art. 2 alin. (1), care prevede că persoana vătămată este orice persoană titular a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată — de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea - în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invoca vătămarea prin actul administrativ atacat, fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor si intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.
Astfel, Patronatul Peştelui din România este o asociaţie interesată care poate promova o acţiune în contencios administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă, în considerarea unui interes legitim public, legea îngrădindu-i doar posibilitatea de a solicita despăgubiri.
Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) (1^1) şi (1^2), raportat la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, reţinând ca organismul interesat nu are un drept de tutelă administrativă şi prin urmare nu poate solicita soluţionarea numai a unei nelegalităţi obiective a actului administrativ, sancţiunea nulităţii urmând a fi aplicată numai cu condiţia existenţei unei vătămări actuale, concrete, produse într-un drept subiectiv sau într-un interes legitim.
Prin acţiunea formulată recurenta-reclamantă a invocat lezarea unui interes legitim şi dovedit, prin producerea efectelor Deciziei nr. 361/2020, nivelul redevenţei s-a majorat de cel puţin 5 ori, prin aplicarea creşterii preţului peştelui la kilogram, ceea ce ar conduce la falimentarea societăţilor, fiind pusă în aplicare în prezent, prin emiterea Actelor Adiţionale (care au fost întocmite şi nu au fost puse la dispoziţia instanţei), recurenta-reclamantă având un interes legitim, personal şi direct, născut şi actual, modul de calcul nu se aplică retroactiv, însă se aplică prin întocmirea actelor adiţionale la contractele deja existente. Intimata Agenţia Naţională pentru pescuit şi acvacultură, pentru punerea în aplicarea a Deciziei nr. 361/2020, a redactat Actele Adiţionale enumerate în Adresa nr. x/2020, de majorare a redevenţei, deci sunt afectate toate contractele în curs, astfel că se impunea respingerea excepţiei lipsei de interes.
Precizează că Decizia nr. 361 din 18.08.2020 are ca obiect modificarea modului de calcul al redevenţei minime aplicabile contractelor de concesiune care au ca obiect exploatarea în scop piscicol a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, adică pentru contracte noi şi pentru contracte aflate în derulare, ori adoptarea unei asemenea decizii are o relevanţă majoră pentru firmele care au ca obiect de activitate cod CAEN 0322 – Acvacultura în ape dulci şi care au în derulare contracte de concesiune încheiate cu Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura.
Instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, astfel că recurenta-reclamantă Patronatului Peştelui din România are legitimare procesuală activă, având interes în promovarea cererii, ca organism social interesat definit ca "structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative".
Recurenta reclamantă Patronatul Peştelui din România reprezintă un organism social interesat, având ca obiect de activitate, printre altele, promovarea de acţiuni în instanţă pentru obligarea autorităţilor statului şi autorităţilor administraţiei publice locale la respectarea Constituţiei României, legilor, ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului - aşa cum rezultă din statutul acesteia.
Condiţia vătămării, în sensul art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004, se face prin raportare la noţiunea de interes legitim, interes care, potrivit art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, poate fi "atât public, cât şi privat".
S-a reţinut că, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004 cu prevederile art. 8 alin. (1^2) din aceeaşi lege, un organism social interesat poate promova o acţiune în contencios administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă, în considerarea unui interes legitim public, legea îngrădindu-i doar posibilitatea de a solicita despăgubiri.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia puterii de lucru judecat în raport de soluţiile pronunţate în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Iaşi şi dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bucureşti. Pe fond, intimata-pârâtă a solicitat admiterea excepţiei lipsei de interes şi respingerea recursului, ca nefondat.
Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 22 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru următoarele considerente:
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 361 din 18 august 2020 privind stabilirea modului de calcul a redevenţei minime aplicabile contractelor de concesiune care au ca obiect exploatarea în scop piscicol a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură emisă de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, publicată în Monitorul Oficial nr. 785 din 27.08.2020, precum şi anularea Deciziei nr. 361din 18 august 2020 emisă de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, privind stabilirea modului de calcul al redevenţei minime aplicabile contractelor de concesiune care au ca obiect exploatarea în scop piscicol a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură.
Prima instanţă a respins cererea de suspendare a actului ca neîntemeiată, a admis excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Patronatul Peştelui din România, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, ca lipsită de interes.
Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.
Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Subsumat acestui motiv de recurs, recurenta-reclamantă invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 în raport de care recurenta-reclamantă are legitimare procesuală activă, având interes în promovarea cererii ca organism social interesat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată este definită ca fiind "orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate", iar art. 2 alin. (1) lit. s) defineşte noţiunea de organisme sociale interesate ca fiind "structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative".
În cauza de faţă acest motiv este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este greşită.
Înalta Curte aminteşte că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.
Aşadar, prin interes se înţelege folosul practic imediat pe care urmăreşte a-l obţine o persoană prin iniţierea/continuarea unui demers judiciar, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual (art. 33 C. proc. civ.), în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune.
Or, interesul legitim definit de Legea nr. 554/2004 nu se confundă cu interesul procesual definit de C. proc. civ., iar analiza de mai sus vizează interesul legitim în sensul Legii nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 prin interes legitim privat se înţelege "posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat".
Prin urmare, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea/continuarea acţiunii, instanţa trebuie să analizeze posibilitatea reclamatului de a pretinde o anumită conduită a pârâtului, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, pe care acesta l-ar obţine în ipoteza admiterii acţiunii.
Din economia dispoziţiilor art. 52 din Constituţia României şi a normelor de ansamblu instituite de Legea nr. 554/2004, acţiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoană interesată ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul unei autorităţi administrative de a-i soluţiona o cerere legitimă. Prin urmare, reclamant poate fi, ca regulă generală, în sensul art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplineşte condiţia de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei înseşi sau altui subiect de drept.
Vătămarea interesului se apreciază prin raportare la noţiunea de interes legitim privat în cadrul contenciosului subiectiv, deoarece, conform art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, prin interes legitim privat se înţelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat.
De asemenea, Înalta Curte constată că relevantă este dezlegarea dată prin Decizia nr. 8 din 02.03.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a), r) şi s) şi art. 8 alin. (11) şi (12) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare: "În vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociaţiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate şi scopul direct şi obiectivele asociaţiei, potrivit statutului."
Înalta Curte constată că, recurenta-reclamantă A. este o organizaţie nonguvernamentală, legal constituită pentru reprezentarea intereselor persoanelor juridice care desfăşoară activităţi economice corespunzătoare codului CAEN (rev. 2) 0322 - Acvacultura în ape dulci, organizaţie a producătorilor din acvacultura recunoscută prin Certificatul nr. x din 10.08.2016.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 361 din 18 august 2020, privind stabilirea modului de calcul al redevenţei minime aplicabile contractelor de concesiune care au ca obiect exploatarea în scop piscicol a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, s-a aprobat modul de calcul al redevenţei minime aplicabile contractelor de concesiune care au ca obiect exploatarea în scop piscicol a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, conform anexei care face parte integrantă din prezenta decizie, menţionându-se în mod expres la art. 1 din Anexa la decizie că: "Redevenţa minimă aferentă contractelor de concesiune, precum şi altor contracte care au ca obiect exploatarea în scop piscicol a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură se calculează după următoarea formulă:
Nr = Rz + Rz x (Tap + Taa + Sc + At + Cl + Tr) kg peşte/ha/an,
unde: Nr - nivelul redevenţei; Rz - redevenţa zonei."
În contextul celor anterior arătate, asociaţia recurentă a demonstrat că este un organism social interesat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că reprezintă o persoană vătămată conform art. 2 alin. (1) lit. a), prima teză, din Legea nr. 554/2004, adică persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, context în care Înalta Curte constată că prin acţiunea formulată recurenta-reclamantă a invocat lezarea unui interes legitim privat şi dovedit, având în vedere că nivelul redevenţei minime aplicabile contractelor de concesiune care au ca obiect exploatarea în scop piscicol a terenurilor pe care sunt amplasate amenajări piscicole aflate în administrarea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură, se schimbă prin producerea efectelor Deciziei nr. 361/2020, iar efectele acesteia pot fi extinse şi asupra contractelor deja existente prin întocmirea actelor adiţionale.
Coroborând dispoziţiile art. 52 din Constituţia României cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004 rezultă că acţiunea în contencios administrativ poate fi promovată de orice persoană interesată ale cărei drepturi sau interese legitime au fost vătămate printr-un act administrativ nelegal sau prin refuzul autorităţii administrative de a-i soluţiona o cerere legitimă, iar interesul este actual dacă, în situaţia în care o persoană nu ar recurge la acţiunea în justiţie la momentul respectiv, s-ar expune prin această pasivitate unui prejudiciu.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivul de recurs este întemeiat, ceea ce va conduce la casarea sentinţei cu trimitere.
Soluţia casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci şi practică: ea este impusă de faptul că prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei, ci s-a pronunţat pe excepţia lipsei de interes, iar pe de altă parte, s-ar încălca efectiv dreptul părţilor la cele două grade de jurisdicţie.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant Patronatul Peştelui din România împotriva sentinţei nr. 1231 din 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 22 februarie 2023.