Şedinţa publică din data de 22 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 20.08.2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare din data de 03.08.2020 dată în lucrarea nr. C20-916 prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1657A din data de 25.05.2020 dată de Direcţia de inspecţie pentru procurori în lucrarea nr. 20-1776.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 935 din data de 15 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca fiind neîntemeiată.
3. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei civile nr. 935 din data de 15 iunie 2021pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..
În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul a arătat că prin hotărârea atacată a fost respinsă acţiunea introductivă pe motiv că "faptele reclamate împotriva magistraţilor, din sfera răspunderii disciplinare a acestora, nu pot fi cercetate deoarece s-a împlinit termenul de maxim 2 ani prescris de lege pentru o astfel de finalitate".
În raport cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că invocarea în cauză a prevederilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 nu poate fi luată în considerare ca deplin operabilă, atât timp cât în cuprinsul sesizărilor adresate Inspecţiei Judiciare a făcut referire concretă şi la fapte săvârşite de magistraţi în interiorul termenului de 2 ani invocat.
La pct. g) din plângere a făcut referire la încheierea nr. 39/09.03.2020 pronunţată de judecătorul B., în dosar nr. x/2019, cu încălcarea gravă a normelor legale privind incompatibilitatea, generate de faptul că însuşi judecătorul B. este cel care a pronunţat sentinţa penală de condamnare în dosar nr. x/2016
În acelaşi interval de 2 ani al efectivităţii sancţiunii disciplinare, se încadrează şi faptele semnalate în plângerea adresată Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare, la pct. d), d)2) şi e), care nu au fost în niciun fel amintite sau cercetate în fondul cauzei.
Invocarea în astfel de cauze a unor prevederi discriminatorii, de genul celor cuprinse în art. 46 din Legea nr. 317/2004, care scot anumite categorii profesionale de sub incidenţa normei de drept civil privind prescripţia instinctivă - (art. 2500 C. civ.) creează premisele invocării în această cauză a excepţiei de neconstituţionalitate a prev. art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, excepţie pe care o ridică în fata instanţei de recurs investite cu judecarea cauzei.
4. Apărările formulate în cauză.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 22 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare din data de 03.08.2020 dată în lucrarea nr. C20-916 prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1657A din data de 25.05.2020 dată de Direcţia de inspecţie pentru procurori în lucrarea nr. 20-1776.
Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii reţinând, în esenţă că, sesizarea formulată la data de 14.05.2020 a fost clasată pe motiv că faptele reclamate împotriva magistraţilor, din sfera răspunderii disciplinare a acestora, nu pot fi cercetate deoarece s-a împlinit termenul maxim de 2 ani prescris de lege pentru o astfel de finalitate.
În acest sens, la art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 se prevede: "Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită". Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă faptul că exercitarea unei acţiuni în atragerea răspunderii disciplinare a magistraţilor poate fi făcută în termen de cel mult 2 ani de la data la care abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 din Legea nr. 303/2004 a fost săvârşită. Termenul de 2 ani are natura juridică a unui termen de decădere de drept substanţial pentru că împlinirea sa are drept consecinţă imposibilitatea exercitării acţiunii disciplinare.
Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.
Astfel, prin motivele de recurs se invocă incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004: "Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârşită".
La data de 14.05.2020 petentul A. a adresat Inspecţiei Judiciare sesizarea nr. 20-1776 prin care şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul de instrumentare şi soluţionare de către procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a dosarelor penale nr. x/2014 şi nr. y/2016
În cadrul contestaţiei de învestire a primei instanţe, reclamantul a învederat că prin rezoluţia atacată s-au cercetat numai aspectele semnalate de reclamant cu privire la procurorii C. şi D., fără a se nominaliza magistraţii care s-ar face vinovaţi de instrumentarea dosarelor penale nr. x/2014 şi nr. y/2016, respectiv "fără a cuprinde vreo menţiune referitoare la aspectele sesizate cu privire la un număr semnificativ mai larg de magistraţi din cadrul Curţii de Apel Braşov, fapte pentru care nu era împlinit termenul de 2 ani prevăzut de art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 pentru exercitarea acţiunii disciplinare".
În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.
Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că în cuprinsul Rezoluţiei nr. 16567A din data de 25.05.2022 s-a menţionat că, dosarul penal nr. x/2014 a fost înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 22.09.2014, iar prin rechizitoriul emis la data de 22.11.2015, verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul general, procuror C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus printre altele trimiterea în judecată a petentului pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 32 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1), (3) din Legea nr. 241/2005 şi art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
Având în vedere că, intimatul-pârât a fost sesizat cu plângerea formulată de reclamant prin care şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modul de instrumentare şi soluţionare de către procuror a dosarului nr. x/2014, iar rechizitoriul este actul procesual prin care procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului şi pune în mişcare acţiunea penală, Înalta Curte constată că odată cu emiterea rechizitoriului la data de 22.11.2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dezînvestit şi de la acel moment începe să curgă termenul de prescripţie de 2 ani pentru analizarea răspunderii disciplinare a procurorului C., termen care s-a împlinit la data de 20.11.2017.
În ceea ce priveşte instrumentarea dosarului nr. x/2016 înregistrat la data de 19.10.2016 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, Înalta Curte de asemenea constată că, în mod corect a reţinut prima instanţă împlinirea termenului de prescripţie de 2 ani care a început să curgă de la data emiterii soluţiei de clasare adoptată de procurorul D. la data de 23.02.2017 şi împlinit la data de 23.02.2019.
În acest context, în mod corect a reţinut atât intimatul-pârât, cât şi prima instanţă că la data sesizării Inspecţiei Judiciare - 14.05.2020 - cu lucrarea nr. 20-1776, faptele presupus a fi săvârşite de procurorul C. şi procurorul D., supuse verificării prealabile erau prescrise.
Cu privire la motivele de recurs, prin care recurentul-reclamant îşi exprimă nemulţumirea cu privire la lipsa unei analize a activităţii magistraţilor din cadrul Curţii de Apel Braşov, pentru care nu ar fi fost împlinit termenul de 2 ani prevăzut de art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 pentru exercitarea acţiunii disciplinare, Înalta Curte constată că verificările efectuate de inspectorii judiciari vizează aspectele semnalate în sesizare, iar aceste aspecte nu pot constitui o veritabilă critică de nelegalitate fiind incidente dispoziţiile art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora: "Inspectorii judiciari pot solicita, în condiţiile legii, inclusiv conducătorilor instanţelor sau parchetelor, orice informaţii, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente".
În acest context, Înalta Curte constată că inspectorul judiciar desemnat cu soluţionarea sesizării nr. 20-1776 a efectuat verificările prealabile în limitele de competenţă, neputând fi reţinute afirmaţiile recurentului-reclamant în sensul că ar fi fost ignorate unele abateri disciplinare pentru care nu era împlinit termenul de exercitare a acţiunii disciplinare.
În ceea ce priveşte rezoluţia inspectorului şef din data de 03.08.2020 emisă în lucrarea nr. C20-916 prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. 1657A din data de 25.05.2020, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut faptul că recurentul-reclamant nu a formulat critici cu privire la nemotivare sau motivare insuficientă ori străină de natura plângerii formulate, neinvocând aspecte intrinseci ori extrinseci, proprii rezoluţiei emise de către inspectorul şef, context în care, în mod corect prima instanţă a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva acestei rezoluţii.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile formulate împotriva hotărârii primei instanţe sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 935 din 15 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 22 februarie 2023.