Şedinţa publică din data de 22 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat anularea rezoluţiei nr. 1260/A/2021, pronunţată de Direcţia de Inspecţie pentru Procurori în dosarul nr. 21-997 din 27 aprilie 2021 şi a rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare (lucrare nr: C 21-1043/23.06.2021).
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin încheierea de şedinţă din data de 1 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus amânarea pronunţării asupra cererii deduse judecăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 280 din data de 15.02.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs.
Împotriva încheierii de şedinţă din 1 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei).
Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia ca neîntemeiată, practic, toate înscrisurile depuse în susţinerea contestaţiei au fost catalogate, respectiv, s-a constatat că nu este îndeplinită condiţia de act procedural.
Mai mult, Curtea îşi motivează încheierea invocând dispz. art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, mărginindu-se la a defini abaterea disciplinară, exercitarea funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, fără a analiza, practic, fondul problemei respectiv imobilul casă şi terenul loc de casă expropriate, precum şi hotărârea Judecătoriei Alexandria de a fi evacuat din apartamentul repartizat drept despăgubire pentru imobilele expropriate.
Tot Curtea concluzionează că, Inspecţia Judiciară nu poate proceda la o refacere a actelor de urmărire penală ori la reaprecierea soluţiei emise.
În final, recurentul-reclamant solicită verificarea tuturor sesizărilor formulate, din care rezultă că nu a solicitat refacerea actelor de urmărire penală, ci faptul că cele două Ordonanţe ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria sunt nelegale şi netemeinice şi, pe cale de consecinţă să se reevalueze conduita procurorilor care s-au pronunţat în sensul împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale.
4. Apărările formulate în cauză.
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului cu precizarea că, la pagina 5 paragraful 5 a indicat temeiul de drept al recursului, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 08 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 22 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs." De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar alin. (2) al aceluiaşi text prevede că: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.
Aşadar, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.
În concret, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt şi în drept şi arătarea probelor pe care se bazează.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată de instanţa inferioară nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului şi nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate.
În plus, este de observat că în actuala reglementare recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită exclusiv cu analiza conformităţii hotărârii recurate cu normele legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.
În speţă, recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva încheierii de amânare a pronunţării în cadrul căreia s-au consemnat susţinerile părţilor, însă nu a dezvoltat critici concrete din care să rezulte incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul indicării motivelor contradictorii ori străine de natura cauzei, ci s-a limitat a-şi exprima nemulţumirea cu privire la aspecte ce au fost tranşate prin sentinţa civilă nr. 1265 din 26 mai 1989, pronunţată de Judecătoria Alexandria, în dosarul nr. x/1989, precum şi cu privire la soluţia adoptată în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, aspect care echivalează cu nemotivarea recursului, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând indicarea în concret a greşelilor anume imputate instanţei de fond şi încadrarea lor în cazul de casare reglementat de art. 488 din C. proc. civ.
În consecinţă, având în vedere că recurentul-reclamant nu a dezvoltat critici concrete din care să rezulte incidenţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, a nulităţii recursului.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii şi va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului.
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 1 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 22 februarie 2023.