Şedinţa publică din data de 22 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 11.10.2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – secţia aVIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară - Consiliul Superior al Magistraturii a formulat cerere de chemare în judecată a domnului judecător B. Inspector – şef al Inspecţiei Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru/infracţiunile realizate la soluţionarea plângerii împotriva lucrării nr. 21-2934 a direcţiei de inspecţie pentru-judecători înaintata la data de 03 septembrie 2021 – incompatibilitate, hărţuire, omisiunea sesizării, inducerea în eroare a organelor judiciare, favorizarea făptuitorilor, tăinuire, obstrucţionarea justiţiei, presiune asupra justiţiei, compromiterea intereselor justiţiei, cercetare abuzivă, represiune nedreaptă, purtare abuzivă, abuzul în serviciu, neaplicarea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, abuzul de autoritate, complicitate la tentativele de omor cu premeditare împotriva familiei A..
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 518 din data de 16.03.2022, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a respins contestaţia formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară - Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.
3. Cererea de recurs.
Împotriva sentinţei civile nr. 518 din data de 16.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat apel reclamantul A., invocând dispoziţiile art. art. 409 lit. d) din Noul C. proc. pen.
Prin motivele de apel se arată că hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate pentru că este pronunţată împotriva prevederilor imperative ale art. 353 din Noul C. proc. pen. unde se precizează că: "judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată şi părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită".
Or, judecătorul instanţei de fond a amânat de două ori cauza fără a emite citaţii.
4. Apărările formulate în cauză.
Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară - Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului având în vedere că reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile C. proc. pen., iar nu cele specifice procedurii civile aplicabile speţei deduse judecăţii, astfel că acestea apar ca fiind străine cauzei. Recurentul nu produce critici de nelegalitate cu privire la sentinţa atacată care să permită individualizarea în concret a normelor de drept material potenţial încălcate sau aplicate greşit de instanţa de contencios administrativ căreia i s-a adresat cu solicitarea de desfiinţare a actului administrativ emis de Inspecţia Judiciară.
5. Procedura de soluţionare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 22 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
6. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs." De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar alin. (2) al aceluiaşi text prevede că: "Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.
Aşadar, recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, sancţiunea nulităţii recursului.
În concret, condiţia legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi a dezvoltării motivelor, implică determinarea greşelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt şi în drept şi arătarea probelor pe care se bazează.
Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată de instanţa inferioară nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege şi să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului şi nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate.
În plus, este de observat că în actuala reglementare recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită exclusiv cu analiza conformităţii hotărârii recurate cu normele legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.
În speţă, recurentul-reclamant a criticat sentinţa de fond sub aspectul încălcării normelor de procedură penală invocând în acest sens dispoziţiile art. 353 din Noul C. proc. pen.
În atare situaţie, Înalta Curte reţine că acesta nu a formulat critici care să vizeze nelegalitatea sentinţei atacate, întrucât nu a făcut referire la motivul/motivele pentru care consideră că prima instanţă a aplicat în mod greşit normele de drept material incidente, aspect care echivalează cu nemotivarea recursului, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând indicarea în concret a greşelilor anume imputate instanţei de fond şi încadrarea lor într-unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ.
În consecinţă, pentru neîncadrarea criticilor formulate în vreunul din cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, a nulităţii recursului.
7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului.
Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 518 din 16 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 22 februarie 2023.