Şedinţa publică din data de 28 februarie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
1. Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 5 aprilie 2022, A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava în calitate de reclamant şi în calitate de mandatar pentru reclamanţii: B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, D., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, E., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, F., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, G., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, H., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, I., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, J., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, K., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, L., procuror-stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, M., procuror-stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, N., procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, O., procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reprezentat prin procurorul general, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
(i) obligarea pârâţilor începând cu 01.01.2018 şi în continuare, pe viitor, şi după intrarea în vigoarea a Legii 153/2017, la acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi a sporului pentru asigurarea confidenţialităţii în cuantum total de 30% (25% - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 5% spor pentru asigurarea confidenţialităţii) aplicat la indemnizaţia/salariul brut;
(ii) repararea prejudiciului prin obligarea pârâţilor la plată începând cu data de 01.01.2018 şi până la data plăţii efective, a diferenţelor de drepturi salariale dintre venitul calculat prin acordarea sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru asigurarea confidenţialităţii în cuantum total de 30% (reprezentând 25% - spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 5% spor pentru asigurarea confidenţialităţii) şi venitul plătit, sume care să fie actualizate la rata inflaţiei, la care să se adauge şi dobânda legală penalizatoare.
La primul termen de judecată din 14.06.2022 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, acordând termen la data de 06.09.2022 pentru soluţionarea excepţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 1182 din 6 septembrie 2022 Tribunalul Suceava – secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, instituţie subordonată ierarhic Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, aflat în raza de jurisdicţie a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Cererea reclamanţilor are ca obiect acordarea unor drepturi salariale, astfel încât, în cauză, sunt incidente dispoziţiile legale care guvernează raporturile de muncă.
S-a apreciat că, raportat la normele de competenţă prevăzute la art. 269 alin. (2) Codul muncii şi art. 210 Legea nr. 62/2011 a dialogului social şi, ţinând cont că domiciliul reclamanţilor se află pe teritoriul judeţului Suceava, cererea ar reveni în competenţa Tribunalului Suceava.
Însă, având în vedere că Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava au fost chemate în judecată în calitate de pârâte, devin incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., în temeiul cărora cererea trebuia introdusă la o altă instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa competentă, potrivit legii.
2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ – secţia I Civilă si de contencios administrativ, la data de 27.09.2022, sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 3141 din 09 decembrie 2022 Tribunalul Neamţ – secţia I civilă şi de contencios administrativ a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. De asemenea, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în cauză, nu sunt incidente normele derogatorii ale art. 127 C. proc. civ., acestea vizând situaţia în care procurorul ar fi reclamant într-o cauză de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează ori a uneia inferioare aceleia pe lângă care funcţionează.
Reclamanţii nu se regăsesc în ipoteza legii deoarece sunt procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava or, nu judecătoria este competentă să soluţioneze cererea introductivă.
Art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ. vizează situaţia în care calitatea de pârât revine instanţei de judecată, nu şi parchetului, astfel că nu se poate reţine incidenţa normei.
S-a apreciat astfel că, în cauză, se aplică normele de drept comun în materie de litigii de muncă, competenţa de soluţionare a cererii revenind conform legii Tribunalului Suceava.
3. Cauza a fost inregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a Civilă la data de 13.01.2023.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Suceava – secţia I Civilă şi Tribunalul Neamţ – secţia I civilă şi de contencios administrativ, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Suceava – secţia I Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că în cauză conflictul priveşte competenţa teritorială de soluţionare a litigiului.
Cauza în care s-a ivit conflictul de competenţă constituie un litigiu de muncă, reclamanţii vizând pe calea demersului judiciar obţinerea unor drepturi băneşti derivate din raporturile de serviciu.
Raportat la data cererii introductive, Înalta Curte constată că dreptul comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă este reglementat de dispoziţiile art. 269 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 a dialogul social.
Potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul iar conform art. 216 din acelaşi act normativ, dispoziţiile referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte posibila incidenţă în cauză a art. 127 C. proc. civ., a cărui raţiune este asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, Înalta Curte reţine că reclamanţii îndeplinesc funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava iar cererea introductivă a fost adresată Tribunalului Suceava, având în vedere că reclamanţii îşi au locul de muncă în circumscripţia acestei instanţe.
Or, raportat la aceste date factuale, Înalta Curte constată că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cererea reclamanţilor nefiind de competenţa instanţei pe lângă care funcţionează parchetul în care îşi desfăşoară activitatea sau a uneia inferioare.
Dimpotrivă, în cauză, acţiunea în obţinerea drepturilor salariale invocate intră în competenţa de judecată a unei instanţe superioare, mai mare în grad decât instanţa pe lângă care funcţionează parchetul din care fac parte reclamanţii.
Tot astfel, Înalta Curte reţine că în cauză nu este aplicabil nici textul art. 127 alin. (21) C. proc. civ., întrucât acesta are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât or, în pricina în care s-a ivit conflictul calitatea de pârâţi o deţin parchete de pe lângă instanţe.
Ca atare, art. 127 alin. (21) C. proc. civ. nu se aplică prin asemănare şi parchetelor de pe lângă instanţe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.
Este de subliniat astfel că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., privind competenţa facultativă, sunt norme juridice de excepţie, motiv pentru care sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie ori aplicate altor cazuri decât cele prevăzute expres de lege.
Prin urmare, judecarea cauzei de către instanţa sesizată pe calea cererii introductive nu este de natură sa afecteze aparenţa de imparţialitate obiectivă a acestei instanţe, fiind asigurată garanţia instituţională a dreptului la un proces echitabil.
Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – secţia I Civilă, căruia i se va trimite dosarul spre judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – secţia I Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 28 februarie 2023.