Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 2277 din 2 noiembrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 5246 din 7 decembrie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.
2. Recursul declarat împotriva deciziei menţionate la pct. 1
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A. S.R.L., cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători sub nr. x/2022.
II. Procedura de filtrare a recursului
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Lega nr. 310/2018, întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul proces a început la 30 septembrie 2014, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.
Prin încheierea din 26 septembrie 2022, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi.
Raportul a fost comunicat părţilor la 3 octombrie 2022, iar recurenta a formulat punct de vedere prin care combate concluziile raportului referitoare la tardivitatea recursului, susţinând, în esenţă, că sunt aplicabile dispoziţiile şi termenele prevăzute de C. proc. civ. din 1865, iar nu cele prevăzute de C. proc. civ. din 2010.
III. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, Înalta Curte constată că prezentul recurs este formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru considerentele arătate în continuare.
În cauză, Completul de 5 judecători este învestit cu soluţionarea recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care s-a constatat perimarea unei cereri de revizuire.
Potrivit art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători."
Hotărârea atacată a fost pronunţată la 2 noiembrie 2021, iar recursul a fost depus la oficiul poştal la 21 martie 2022, cu depăşirea termenului de 5 zile de la pronunţarea hotărârii, prevăzut de dispoziţiile procedurale citate anterior.
În consecinţă, este incidentă sancţiunea nulităţii recursului, prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., text potrivit căruia "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Susţinerile recurentei din punctul de vedere asupra raportului, în sensul că sunt aplicabile dispoziţiile şi termenele prevăzute de C. proc. civ. din 1865, iar nu cele prevăzute de C. proc. civ. din 2010, nu pot fi primite, având în vedere că procesul a început la 30 septembrie 2014, iar art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 dispune în sensul că dispoziţiile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. se aplică proceselor începute după intrarea acestuia în vigoare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 185 alin. (1) şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Lega nr. 310/2018, se va constata nulitatea recursului.
Având în vedere soluţia dată recursului, se va dispune obligarea recurentei A. S.R.L. la plata către intimata S.C. B. S.R.L. a sumei de 600 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul avocatului, reduse în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., ca urmare a aprecierii că suma solicitată de intimată (3.600 de RON) este vădit disproporţionată atât în raport de complexitatea redusă a problemelor de drept deduse judecăţii (recurs împotriva unei hotărâri prin care s-a constatat perimată cererea), cât şi faţă de activitatea desfăşurată de avocat, evaluată prin prisma întinderii şi conţinutului întâmpinării formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2277 din 2 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.
Obligă pe recurenta A. S.R.L. la plata către intimata S.C. B. S.R.L. a sumei de 600 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariul avocatului, reduse în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.
Fără cale de atac.
Pronunţată astăzi, 21 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.