Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2022, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtului A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că domnul judecător înregistrează întârzieri în motivarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate şi care i-au revenit spre redactare. Astfel, la data de 31 august 2022 pârâtul figura cu un număr de 70 hotărâri judecătoreşti neredactate.
2. Hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 16J din 23 noiembrie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva domnului A.- judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti şi, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a aplicat domnului A.-judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 4 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din acelaşi act normativ.
În motivare, s-a arătat că, la 25 martie 2022 a fost înregistrată sesizarea petentului B., avocat al inculpatului C., privind activitatea domnului judecător A. din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia Penală, în care s-a arătat că domnul judecător nu a motivat Sentinţa penală nr. 1014/11.09.2020, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, împotriva căreia procurorul declarase apel încă din data de 15 septembrie 2020.
La 9 iunie 2022 verificările prealabile au fost finalizate, iar, prin Rezoluţia nr. 1095 din 9 iunie 2022, s-a dispus începerea cercetării disciplinare faţă de judecătorul A. din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia penală, sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cercetarea disciplinară fiind finalizată la 31 august 2022.
Sub aspectul situaţiei de fapt, secţia a reţinut că domnul judecător înregistrează dosare în care nu a redactat hotărârile judecătoreşti pronunţate, după cum urmează: la 14.04.2022 un număr de 175 hotărâri judecătoreşti neredactate, la 08.06.2022 un număr de 194 hotărâri judecătoreşti neredactate, la 08.07.2022 un număr de 194 hotărâri judecătoreşti neredactate, la 23.08.2022 cu un număr de 182 hotărâri judecătoreşti neredactate, iar la data de 31.08.2022 cu un număr de 70 hotărâri judecătoreşti neredactate.
Din datele statistice comunicate, relativ la volumul de activitate, secţia a reţinut că, în anul 2021, domnul judecător a participat la 125 şedinţe de judecată, din care a condus 100, a rulat 797 dosare cu o complexitate totală de 17374,95 puncte, din care a soluţionat 587 dosare cu o complexitate de 7646,4 puncte, ceea ce înseamnă o operativitate de 73,65%, revenindu-i spre redactare 477 hotărâri judecătoreşti.
În primul trimestru al anului 2022 domnul judecător a participat la 31 şedinţe de judecată din care a condus 27, a rulat 219 dosare cu o complexitate totală de 8411 puncte, din care a soluţionat 151 dosare cu o complexitate de 2791,75 puncte, ceea ce înseamnă o operativitate de 68,95%, revenindu-i spre redactare 127 hotărâri judecătoreşti.
De asemenea, în perioada de referinţă, domnul judecător A. a avut şi atribuţii administrative, respectiv calitatea de judecător delegat la Biroul Executări penale din cadrul instanţei.
Cu privire la abaterea disciplinară reţinută în sarcina pârâtului, prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, cu referire la art. 5 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. şi art. 16 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, având în vedere situaţia de fapt reţinută, secţia a constatat că, în cauză, s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către domnul judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare, numărul acestora crescând exponenţial astfel cum a reieşit din situaţia de fapt expusă anterior.
Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat, din modul în care pârâtul a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunţate, că atitudinea psihică a acestuia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat să se producă.
Or, faptele săvârşite de pârât au avut consecinţe grave, fiind încălcate drepturile procesuale ale persoanelor care aveau calitatea de părţi în cauzele evidenţiate mai sus, aducându-se atingere şi prestigiului justiţiei prin nerespectarea cadrului legal de soluţionare a acestora.
Secţia a avut în vedere că, pe parcursul derulării procedurii disciplinare, de la iniţierea verificărilor prealabile şi până la aproximativ o lună după momentul ascultării acestuia în cadrul cercetării disciplinare, domnul judecător nu a redactat niciuna dintre hotărârile restante, mai mult numărul acestora a crescut de la 175 la 194, iar în intervalul 23.08.2022 - 31.08.2022 (8 zile) domnul judecător a redactat 110 hotărâri, care au avut o motivare sumară.
La individualizarea sancţiunii aplicată în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, secţia a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum şi consecinţele faptelor săvârşite de pârâtul judecător, apreciind, totodată, că atitudinea pârâtului trebuie examinată şi din perspectiva interesului justiţiabililor din cauzele în care nu s-au nerespectat termenele legale de redactare a hotărârilor, care se suprapune cu interesul societăţii de a avea o justiţie ce soluţionează la timp cauzele cu care este sesizată, ca şi pilon al unei societăţi democratice.
S-a avut în vedere atât împrejurarea că volumul de activitate înregistrat de pârât în perioada de referinţă a fost considerabil, astfel cum s-a arătat pe larg anterior, precum şi faptul că activitatea pârâtului a mai făcut obiectul unor verificări disciplinare anterioare din perspectiva respectării termenului de redactare a hotărârilor.
Astfel, prin Rezoluţia nr. 1454/04.05.2020, dată în lucrarea nr. 20-496, s-a dispus clasarea sesizării privind pe domnul judecător A. sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea 304/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar, prin Rezoluţia 264/02.02.2021, dată în lucrarea nr. 20-3572, s-a dispus respingerea sesizării sub aspectul aceleiaşi abateri disciplinare.
În raport de acestea, secţia a reţinut că verificările disciplinare anterioare ar fi trebuit să reprezinte pentru domnul judecător A. un factor de conştientizare a responsabilităţilor profesionale care îi revin din perspectiva statutului deţinut, sens în care a apreciat că se impune aplicarea faţă de acesta a sancţiunii prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată constând în " diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 4 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din acelaşi act normativ.
3. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei disciplinare
Împotriva acestei hotărâri, domnul judecător A. a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile Legii nr. 303/2004, solicitând, în principal, admiterea recursului, desfiinţarea sancţiunii disciplinare aplicate şi respingerea, ca nefondată, a acţiunii disciplinare a Inspecţiei Judiciare; în subsidiar, admiterea recursului şi înlocuirea sancţiunii disciplinare aplicate, cu cea a avertismentului.
Recurentul nu a contestat aspectele laturii obiective, ci doar cele referitoare la caracterul imputabil al întârzierilor în redactarea hotărârilor judecătoreşti, apreciind că secţia nu a avut în vedere circumstanţele particulare ale cauzei.
Astfel, la individualizarea sancţiunii, nu s-a ţinut cont de volumul mare de activitate, de situaţia personală, respectiv că are în îngrijire 2 minori, dintre care unul cu handicap grav, de modificările legislative ce au condus la schimbarea ritmului de redactare a hotărârilor judecătoreşti în materie penală, de împrejurarea că recurentul tehnoredactează singur hotărârile judecătoreşti, atât sentinţele cât şi încheierile de dezînvestire, precum şi că a solicitat trecerea din materie penală în cea civilă încă din 2015, fiind delegat la Tribunalul Ialomiţa din data de 1 ianuarie 2023.
Recurentul a mai susţinut şi că volumul de activitate a secţiei Penale este mai mare decât al oricărei secţii penale din ţară, iar compararea situaţiei personale cu a altor colegi a însemnat de fapt omiterea aspectelor sale individuale.
A subliniat şi că Decizia Curţii Constituţionale din aprilie 2021, potrivit căreia redactarea hotărârii judecătoreşti trebuie să se facă anterior pronunţării, a intrat în vigoare când recurentul avea un stoc de dosare semnificativ, fiind nevoit să prioritizeze redactarea acestora, fapt ce explică numărul mare de dosare restante.
În ceea ce priveşte conţinutul hotărârilor judecătoreşti, recurentul reproşează Inspecţiei Judiciare aprecierile privind calitatea considerentelor încheierilor şi a sentinţelor redactate de recurent.
Recurentul şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile Legii nr. 303/2004.
4. Apărările formulate de părţi
Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată.
În motivare, a arătat că sunt nefondate susţinerile recurentului referitoare la neîndeplinirea condiţiei imputabilităţii abaterii disciplinare, prin raportare la volumul de muncă al pârâtului, care nu a avut cea mai ridicată complexitate, cea mai mare operativitate sau cele mai multe dosare rulate din secţie, care să justifice numărul foarte mare de restanţe în redactări.
Referitor la atitudinea subiectivă, intimata a subliniat că, pe durata derulării procedurii disciplinare pârâtul nu a redactat niciun dosar, numărul acestora crescând de la 175 la 194.
La individualizarea sancţiunii, au fost avute în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, respectiv că pârâtul a mai fost verificat şi cercetat în alte două dosare, sub aspectul comiterii aceleiaşi abateri disciplinare; de altfel decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2019 era neredactată la data încheierii cercetării disciplinare.
Din aceste împrejurări, intimata susţine că nerespectarea dispoziţiilor legale anterior redate, în modalităţile descrise, are un caracter imputabil pârâtului şi nu poate fi justificată de cauze obiective, care să o circumscrie unei culpe scuzabile.
Intimata a solicitat respingerea solicitării recurentului, referitoare la individualizarea sancţiunii aplicate, prin raportare la verificările disciplinare anterioare ale recurentului, la interesul justiţiabililor, precum şi la pasivitatea pârâtului pe durata cercetării disciplinare, când nu a redactat niciun dosar.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele şi criticile formulate de recurent, cu dispoziţiile legale incidente în cauză, precum şi cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018, care consacră caracterul devolutiv al căii de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin hotărârea atacată s-a reţinut că, prin probele administrate, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, în ceea ce îl priveşte pe recurentul pârât.
Aşa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, redate anterior, sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că starea de fapt rezultată din probe face dovada încălcării de către pârât a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare, precum şi a caracterului imputabil al faptei, atitudinea pârâtului fiind caracterizată de un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru şi a prioritizării lucrărilor.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut, din modul în care pârâtul a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale care prevăd obligaţia redactării în termen a hotărârilor pronunţate, atitudinea psihică a acestuia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere a acceptat-o, chiar dacă nu a urmărit-o.
La individualizarea sancţiunii, instanţa disciplinară a avut în vedere, pe de-o parte, interesului justiţiabililor din cauzele în care nu s-au nerespectat termenele legale de redactare a hotărârilor care se suprapune cu interesul societăţii de a avea o justiţie ce soluţionează la timp cauzele cu care este sesizată, iar pe de altă parte, că activitatea pârâtului a mai făcut obiectul a două verificări disciplinare anterioare din perspectiva respectării termenului de redactare a hotărârilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători reţine că instanţa disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii disciplinare a recurentului-pârât sub aspectul săvârşirii abaterii prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004.
Potrivit acestor dispoziţii legale, "Constituie abateri disciplinare: (…) neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătoreşti sau a actelor judiciare ale procurorului, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege".
Recurentului pârât îi este imputată săvârşirea abaterii disciplinare susmenţionate, în forma prevăzută de prima teză a dispoziţiilor legale citate, constând în "neredactarea sau nesemnarea hotărârilor judecătoreşti".
Într-adevăr, potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei, iar art. 5 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prevede că judecătorii au următoarele îndatoriri: să asigure, prin activitatea desfăşurată, aplicarea legii; să respecte prevederile legale şi cele ce rezultă din regulamente; să dea dovadă de competenţă profesională, precum şi să soluţioneze într-un termen rezonabil cauzele deduse judecăţii.
Abaterea disciplinară în discuţie este, sub aspect juridic, consecinţa nerespectării obligaţiei stipulate la art. 406 alin. (1) din C. proc. pen. "hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunţare" (în forma în vigoare la momentul pronunţării hotărârilor judecătoreşti reţinute prin acţiunea disciplinară), iar potrivit art. 16 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare "hotărârile judecătoreşti trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării. În cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".
Sub aspectul laturii obiective, abaterea constă în neîndeplinirea obligaţiei de a redacta hotărârile judecătoreşti în termenele prevăzute de lege, iar sub aspectul laturii subiective trebuie ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului, fiind exclusă orice cauză care exonerează magistratul de răspundere disciplinară.
Or, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa disciplinară, în raport cu probatoriul efectuat în cauză, reflectat şi de situaţia statistică depusă la dosar de Tribunalul Bucureşti, în cadrul căruia şi-a desfăşurat activitatea recurentul pârât în perioada de referinţă, au rezultat următoarele:
- la data de 14.04.2022, domnul judecător înregistra un număr de 175 dosare în care nu erau redactate hotărârile judecătoreşti pronunţate,
- la data de 08.06.2022, domnul judecător figura cu un număr de 194 hotărâri judecătoreşti neredactate în termen,
- la data de 08.07.2022, domnul judecător figura cu 194 hotărâri judecătoreşti neredactate,
- la data de 23.08.2022, cu un număr de 182 hotărâri judecătoreşti neredactate,
- la data de 31.08.2022, cu un număr de 70 hotărâri judecătoreşti neredactate.
Ulterior, conform relaţiilor comunicate de Tribunalul Bucureşti, până la data de 23.08.2022, domnul judecător a redactat 20 hotărâri, iar între 23.08.2022 şi 31.08.2022 un număr de 116 hotărâri judecătoreşti.
La data finalizării cercetării disciplinare, Decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2019, dată în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, figura ca neredactată.
Atât numărul hotărârilor neredactate, cât şi perioada de timp îndelungată de depăşire a termenului de redactare, coroborate cu împrejurarea că recurentul-pârât a mai fost supus, anterior, verificărilor sub aspectul aceleiaşi abateri disciplinare, chiar dacă acţiunea a fost respinsă sau s-a dispus clasarea sesizării, sunt aspecte care conduc, în mod evident, la concluzia că starea de fapt reţinută în sarcina sa se încadrează în dispoziţiile legale citate, reprezentând latura obiectivă a abaterii disciplinare imputate.
De asemenea, în mod corect a reţinut instanţa disciplinară - raportat la situaţia de fapt dovedită - că pârâtului îi este imputabilă fapta, având în vedere modul defectuos de gestionare a timpului de lucru şi a prioritizării lucrărilor, precum şi starea de pasivitate asumată în ceea ce priveşte îndeplinirea acestor obligaţii.
În fine, sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a recurentului pârât - care a prevăzut rezultatele faptelor sale, a căror producere, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o - reiese din modul în care acesta a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale care prevăd obligaţia redactării în termen a hotărârilor pronunţate.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent în susţinerea recursului, potrivit cărora sancţionarea sa disciplinară s-a făcut fără a fi luate în considerare circumstanţele personale, volumul de activitate, modificările legislative ce au condus la schimbarea ritmului de redactare a hotărârilor pronunţate în materie penală, împrejurarea că recurentul a solicitat transferul la secţia civilă, precum şi faptul că îşi tehnoredactează singur hotărârile judecătoreşti.
Aceste împrejurările invocate în sprijinul recursului nu reprezintă critici veritabile ale hotărârii atacate, ci sunt o reiterare fidelă a apărărilor şi argumentelor invocate în faza administrativă a cercetării disciplinare, cărora instanţa disciplinară le-a răspuns în mod exhaustiv, prin considerentele hotărârii pronunţate, sintetizate anterior.
De altfel, toate aceste argumente, în majoritatea lor, vizează aspecte generale, ce caracterizează (afectează) activitatea şi condiţiile de lucru ale tuturor magistraţilor , nefiind de natură să îl exonereze de răspundere pe recurent; nici argumentele de ordin subiectiv, referitoare la situaţia familială a recurentului, nu pot conduce la exonerarea de răspundere, întrucât acesta, odată ce şi-a asumat profesia de judecător, trebuie ca, în pofida dificultăţilor din plan personal, să îşi îndeplinească cu rezonabilă diligenţă sarcinile aferente profesiei.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a reţinut din datele statistice, raportat la volumul de muncă, numărul hotărârilor judecătoreşti neredactate de către pârât depăşeşte cu mult media celorlalţi magistraţi din secţie. Astfel, în februarie 2022 domnul judecător A. figura cu 175 restanţe în redactări, cu mai mult de 100 hotărâri faţă de următorul judecător care figura cu 72 restanţe (D.). Mai mult, din cele 175 de hotărâri restante o hotărâre era pronunţată în 2019, 26 hotărâri în 2020, 142 pronunţate în anul 2021 şi 6 în anul 2022.
Aşadar, deşi la nivelul secţiei erau şi alţi judecători care înregistrau hotărâri neredactate în termen, numărul restanţelor şi/sau perioada de depăşire a termenului legal de motivare erau mai reduse decât cele cu care figura domnul judecător, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere argumentele acestuia referitoare la modificările legislative ce ar fi condus la schimbarea ritmului de redactare a hotărârilor judecătoreşti în materia dreptului penal.
Analiza statisticii anterior prezentate a dus, aşa cum corect a reţinut şi instanţa disciplinară, la concluzia că s-a făcut dovada încălcării de către recurentul pârât a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare, iar această încălcare este urmarea unui mod defectuos de gestionare de către recurent a timpului de lucru şi a prioritizării lucrărilor.
Nici în ceea ce priveşte vinovăţia nu sunt întemeiate criticile recurentului, latura subiectivă a abaterii disciplinare reţinute în sarcina acestuia decurgând din modul defectuos în care a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să facă aplicarea dispoziţiilor legale care prevăd obligaţia redactării în termen a hotărârilor pronunţate - atitudinea sa psihică fiind aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o.
Modalitatea constantă şi repetitivă în care recurentul a înţeles să nesocotească, în fiecare caz în parte, termenele de redactare prevăzute de dispoziţiile legale citate, în condiţiile în care mai fusese cercetat pentru acelaşi gen de conduită neconformă obligaţiilor profesionale, denotă existenţa factorului intelectiv şi volitiv ce conturează vinovăţia, ca element subiectiv al acestei abateri.
De asemenea, în acord cu aprecierea instanţei de disciplină, Înalta Curte reţine că este justificată aplicarea sancţiunii, iar individualizarea acesteia este corectă, în circumstanţele concrete ale cauzei, care au reliefat fără echivoc faptul că recurentul pârât fie nu a conştientizat amploarea şi gravitatea conduitei sale culpabile, fie nu a fost în măsură să remedieze deficienţele din activitatea sa.
Se constată deci, că faptele imputate recurentului pârât intră în sfera de reglementare a dispoziţiilor art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, după cum în mod just a reţinut instanţa de disciplină, prin hotărârea atacată fiind reliefate corect existenţa faptelor, a conduitei ilicite, a vinovăţiei, a urmărilor prejudiciabile şi a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită şi rezultatul produs, ceea ce susţine legalitatea încadrării lor în abaterea disciplinară prevăzută de textul legal menţionat.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că circumstanţele invocate în apărare de recurent nu sunt de natură să înlăture concluziile instanţei de disciplină sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei disciplinare este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de netemeinicie sau de reformare în sensul criticilor invocate de recurent, astfel că, în temeiul art. în temeiul art. 51 din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 16J din 23 noiembrie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2023.
GGC - OB