Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen. în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022, formulată de contestatorii A., B., C., D.
Analizând cererea formulată de contestatorii A., B., C. şi D. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen. în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022, Înalta Curte a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, Înalta Curte a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de contestatorii A., B., C., D. în cauza aflată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având ca obiect contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 32/A/2019 din data de 07 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2008, în procedura admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare.
Prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/26 aprilie 2018 şi nr. 358/26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.
La data formulării cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022, această decizie nu era publicată în Monitorul Oficial.
Potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţe doar de la data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
Or, la data ridicării excepţiei în faţa instanţei, decizia nu era publicată în Monitorul Oficial al României.
Cum condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate trebuie întrunite cumulativ la data ridicării acesteia în faţa instanţei de judecată, este evident că cererea este inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiţia ca interpretarea normei considerate neconstituţionale să fie în vigoare, condiţie obligatorie prevăzută de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea formulată de contestatorii A., B., C., D. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022.
Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen. în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022, din cuprinsul încheierii din data de 15 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022., în termen procedural au formulat recurs contestatorii D., C., A. şi B., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 6 decembrie 2022, în cauză fiind stabilit prim termen la data de 20 februarie 2023, dată la care au avut loc dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public, precum şi cele ale apărătorului ales al recurenţilor inculpaţi C. şi D. fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Examinând actele dosarului şi hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, constată că instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia a procedat în mod corect atunci când, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, printr-o încheiere motivată, a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, reţinând că nu au fost îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute textul de lege.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că din economia dispoziţiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanţei de contencios constituţional în cadrul controlului de constituţionalitate implică examinarea prealabilă a unor exigenţe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menţionată.
Efectuată întotdeauna de instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerinţe ce trebuie îndeplinite cumulativ:
- calitatea de parte în proces a autorului excepţiei;
- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar şi a măsurii în care legea sau ordonanţa în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluţionării cererii;
- existenţa unei legături dintre norma legală criticată şi soluţia ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului. Fiind expresia cerinţei pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, "legătura cu soluţionarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităţilor speţei, prin evaluarea atât a "aplicabilităţii textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi a necesităţii invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate"
- verificarea deciziilor pronunţate anterior de către Curtea Constituţională cu privire la constituţionalitatea acelei dispoziţii legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituţionalităţii normei criticate printr-o decizie precedentă.
În aceste coordonate de principiu, analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022, Înalta Curte-Completul de 5 Judecători constată următoarele:
Excepţia a fost ridicată de către una dintre părţile din proces (contestatorii D., C., A. şi B.), în faţa unei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei penale nr. 32/A din data de 07 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. x/2008.
Excepţia de neconstituţionalitate vizează dispoziţii din C. proc. pen. în vigoare, respectiv art. 426 lit. b) din C. proc. pen., ce reglementează un caz de contestaţiei în anulare:
"când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal ." în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători.
Prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că "Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii ."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate în interpretarea dată prin decizia pronunţată de instanţa supremă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi art. 16 şi generează o inegalitate între cel condamnat care nu a invocat un caz de încetare a procesului penal în apel şi care, astfel, are deschisă calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare în lumina Deciziei nr. 358/2022 pronunţată de Curtea Constituţională şi cel care a înţeles să invoce un caz de încetare a procesului penal în faza de apel, fiind însă condamnat deoarece la acel moment nu se constatate neconstituţionalitatea art. 155 alin. (1) din C. pen.. Prin urmare, pentru garantarea dreptului la un proces echitabil şi pentru a asigura egalitatea tuturor în faţa legii, este necesar a se recunoaşte posibilitatea de a invoca, pe calea contestaţiei în anulare, cazul de încetarea a procesului penal în raport de efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 358/2022.
Referitor la condiţia ca textul de lege criticat să nu fi fost anterior declarat neconstituţional, se constată neîndoielnic îndeplinită această exigenţă.
Ca atare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de către contestatori îndeplineşte cerinţele de admisibilitate privind calitatea autorului excepţiei de a fi parte într-un proces în curs de soluţionare, aflarea în vigoare a dispoziţiei legale criticate şi inexistenţa unei decizii prin care Curtea Constituţională să fi sancţionat anterior acel text de lege.
Referitor la condiţia privind legătura normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte, Completul de 5 judecători reţine că, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.
Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că examenul legăturii cu cauza trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepţia şi înrâurirea pe care dispoziţia legală considerată neconstituţională o are în speţă.
În acest context se reţine că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curţii Constituţionale, (paragraful 18) s-a statuat că "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.
Aşadar, condiţia ca prevederile legale să aibă legătură cu cauza trebuie interpretată nu doar formal, întrucât toate dispoziţiile care privesc desfăşurarea procesului penal şi cele de drept material au legătură cu cauza, ci în sensul teleologic, al finalităţii ce se urmăreşte, al pertinenţei acesteia, fiind necesar ca, în cazul constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale alegate, soluţia în cauză ar fi diferită decât cea care ar putea fi dată cu aplicarea dispoziţiilor respective.
Ca urmare, evaluând relevanţa cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022, Înalta Curte constată în cauză, nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu cauza, dispoziţiile a căror constituţionalitate este contestată neavând legătură cu soluţionarea cauzei, dat fiind stadiul procesual în care se află aceasta şi împrejurarea că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale căii extraordinare de atac.
Astfel, se constată că evaluarea raţionamentului avut în vedere de instanţa de judecată la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi realizată pe calea contestaţiei în anulare. De altfel, analiza legii penale mai favorabile este o analiză de fond, ce nu poate fi realizată în procedura admisibilităţii în principiu, care vizează o verificare formală a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru introducerea unei astfel de cereri.
Mai mult, se constată că în speţă contestatorii A. şi B., autori ai excepţiei de neconstituţionalitate, au fost condamnaţi în baza dispoziţiilor cuprinse în vechiul C. pen., iar contestaţiile în anulare formulate de aceştia urmează a fi analizate prin prisma dispoziţiilor C. pen. anterior şi, prin urmare, nu există o legătură concretă în contextul în care decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 vizează dispoziţiile C. pen. în vigoare.
Pe de altă parte, cu referire recurenţii contestatori D., C., se constată că din perspectiva Deciziei nr. 10 din 29 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, este inadmisibilă reinvocarea cauzei de încetare a procesului penal, după ce aceasta a fost deja analizată de către instanţa a cărei hotărâre definitivă se critică pe calea contestaţiei în anulare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 10 din 29 martie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală au următorul cuprins:
"Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: [...] b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; [...]", însă "instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal".
În concluzie, între excepţia de neconstituţionalitate invocată şi modalitatea de soluţionare a cauzei nu există o legătură efectivă care să determine necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale, sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate.
Totodată, se reţine că potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale "o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. (...) Aceasta, deoarece indiferent de soluţia pronunţată de Curtea Constituţională referitor la excepţia de neconstituţionalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză ." (Decizia nr. 203/2012; Decizia nr. 715/2016, Decizia nr. 244/2017).
Având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac formulate de contestatori, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că cererea de sesizare a instanţei de control constituţional este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenţii contestatori D., C., A. şi B. împotriva încheierii din data de 15 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurenţii D., C., A. şi B. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenţii contestatori D., C., A. şi B. împotriva încheierii din data de 15 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2022.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenţii D., C., A. şi B. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 februarie 2023.
GGC - ED