Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2022, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din actul normativ anterior menţionat.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că doamna judecător înregistrează întârzieri în motivarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate. Astfel, la data finalizării cercetării disciplinare, doamna judecător figura cu un număr de 157 de hotărâri neredactate, pentru care era depăşit termenul de redactare, cea mai veche fiind din 19 iunie 2017 în Dosarul nr. x/2017 .
2. Hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 15J din 23 noiembrie 2022, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A., judecător în cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi a aplicat acesteia sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 3 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004.
În motivare, secţia a reţinut, cu privire la situaţia de fapt, că, la 21 aprilie 2022, doamna judecător A. înregistra un număr de 131 dosare în care se depăşise termenul legal de redactare al hotărârilor judecătoreşti, cea mai veche datând din 29 octombrie 2020.
Din datele statistice furnizate de aplicaţia Ecris până la data de 1 iulie 2022, a rezultat că doamna judecător figura cu un număr total de 157 de hotărâri pentru care era depăşit termenul de redactare, cea mai veche fiind din data de 19 iunie 2017 în Dosarul nr. x/2017 .
La data finalizării cercetării disciplinare, 9 septembrie 2022, conform datelor Ecris, doamna judecător avea un număr total de 157 de hotărâri pentru care era depăşit termenul de redactare, cea mai veche fiind din data de 19 iunie 2017 în Dosarul nr. x/2017 .
Din registrul de evidenţă al redactării hotărârilor depus la dosar, a rezultat că la data de 8 octombrie 2022 pârâta mai figura cu 101 de hotărâri restante, cea mai veche fiind pronunţată la data de 14 februarie 2022.
Cu privire la volumul de activitate înregistrat în perioada de referinţă de doamna judecător A., secţia a reţinut că aceasta a rulat 1559 dosare, a soluţionat 951 dosare şi a participat la 57 de şedinţe de judecată, revenindu-i spre redactare 619 de dosare, în condiţiile în care, în perioada supusă verificării (2021 - primul trimestru 2022), la nivelul secţiei unde şi-a desfăşurat activitatea activau 41 de judecători în anul 2021, respectiv 40 de judecători în primul trimestru din 2022.
Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, "neredactarea hotărârilor judecătoreşti, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege", secţia a reţinut următoarele:
Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, la momentul finalizării cercetării disciplinare (9 septembrie 2022), doamna judecător A. înregistra întârzieri în redactarea a 157 de hotărâri, cea mai veche fiind pronunţată la 19 iunie 2017, în Dosarul nr. x/2017. De asemenea, la 8 octombrie 2022, pârâta figura cu 101 de hotărâri restante, cea mai veche fiind pronunţată la 14 februarie 2022.
Secţia a constatat că, în cauză, s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare, numărul acestora crescând exponenţial, astfel cum reiese din situaţia de fapt expusă anterior.
De asemenea, s-a avut în vedere că nerespectarea termenelor legale pentru redactarea hotărârilor de către judecător nu constituie, însă, singura cerinţă pentru a fi constatată abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004; elementul psihologic ce precede şi însoţeşte fapta trebuie analizat şi sub aspectul imputabilităţii conduitei pârâtei judecător.
Din perspectiva volumului de muncă, secţia a reţinut că, deşi acesta a fost unul considerabil, situaţie identificată şi la ceilalţi judecători din cadrul secţiei, aceasta împrejurare nu înlătură culpa magistratului în condiţiile în care doamna judecător înregistra, la 9 septembrie 2022, 157 de restanţe din totalul general de 639 de hotărâri judecătoreşti restante la nivelul instanţei, cu atât mai mult cu cât, la nivelul secţiei sunt şi alţi judecători care înregistrează hotărâri neredactate în termen, cu o perioadă de depăşire a termenului legal de motivare mult mai redusă.
Din perspectiva vechimii restanţelor înregistrate de doamna judecător, se observă că Sentinţa civilă nr. 4196 din 20 aprilie 2021, pronunţată în dosarul civil nr. x/2015, ce a făcut obiectul sesizării petentei B., a fost redactată la 29 aprilie 2022, cu o întârziere de aproximativ de 11 luni.
În consecinţă, secţia a constatat că doamna judecător A. a înregistrat, în mod constant şi progresiv, întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti, intervalele de timp cu care a fost depăşit termenul de redactare fiind deosebit de mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activităţii specifice.
Prin urmare, având în vedere numărul mare al hotărârilor neredactate în termenul legal şi durata excesivă a întârzierilor înregistrate de doamna judecător A., secţia a apreciat că această situaţie este rezultatul deficienţelor în activitatea judecătorului şi demonstrează faptul că nu a conferit suficientă importanţă prioritizării lucrărilor, prin redactarea hotărârilor raportat la data pronunţării acestora, cu consecinţe asupra duratei rezonabile a procesului.
Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat, din modul în care pârâta a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să dea eficienţă dispoziţiilor legale ce impuneau redactarea în termen a hotărârilor pronunţate, că atitudinea psihică a acesteia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor; ca urmare, nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 426 alin. (5) C. proc. civ., în modalităţile descrise anterior, are un caracter imputabil pârâtei, nefiind justificată de cauze obiective, care să o circumscrie unei culpe scuzabile.
Reţinând că, prin probele administrate în cauză, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, secţia a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtei A., judecător în cadrul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.
La individualizarea sancţiunii aplicată în condiţiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, secţia a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum şi consecinţele faptelor săvârşite de pârâta judecător.
Ca urmare, având în vedere cele arătate mai sus, precum şi faptul că sancţiunile ce se pot aplica trebuie sa fie proporţionale cu gravitatea abaterilor, s-a apreciat că se impune aplicarea faţă de doamna judecător A. a sancţiunii prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 3 luni " pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din acelaşi act normativ.
3. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei disciplinare
Împotriva Hotărârii nr. 15J din 23 noiembrie 2022, pronunţată de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, pârâta judecător A. a formulat recurs, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa casării, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a hotărârii judecătoreşti pronunţate şi înlăturarea sancţiunii aplicate în temeiul art. 51 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.
Într-o amplă motivare, recurenta a susţinut că, în mod nelegal, a fost apreciat incident art. 99 lit. r), respectiv sintagma din motive imputabile.
În motivare, a susţinut că întârzierea în efectuarea lucrărilor pe completul său de judecată se justifică prin datele statistice, or, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că aceasta nu îi este imputabilă, ci se datorează proastei organizări administrative a sistemului; pasivitatea Statului Român şi a factorilor decidenţi, care a dus la mărirea încărcăturii de dosare repartizate spre soluţionare, a avut, ca efect, încălcarea art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Invocă şi Recomandarea nr. 94 a Comitetului de miniştri a Consiliului Europei privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor şi Recomandarea nr. 86 a aceluiaşi organism, cu referire la măsurile de prevenire şi reducere a volumului excesiv de activitate al instanţelor.
În realitate, Statul Român nu şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura judecătorului mijloacele necesare pentru buna exercitare a funcţiei şi pentru examinarea cauzelor într-un interval rezonabil, ceea ce afectează independenţa şi statutul magistratului. A mai arătat că a înaintat Inspecţiei Judiciare un punct de vedere, în care a susţinut că redactarea cu întârziere a lucrărilor este cauzată de problemele de sănătate, de îmbolnăvirile repetate, de gradul de uzură intervenit pe parcursul timpului din cauza suprasolicitării neuropsihice şi de volumul de activitate ridicat din anii anteriori.
Totodată, a învederat că, în timpul derulării cercetării disciplinare, nu s-a aflat în concediu, ci, dimpotrivă, a instrumentat dosare, a participat la şedinţe de judecată şi a pronunţat hotărâri, pe care ar fi trebuit să le redacteze în termen de 30 de zile.
Recurenta contestă cifrele reţinute în hotărârea secţiei, care nu reflectă realitatea, întrucât a reuşit să motiveze o parte din dosarele restante.
Susţine că instanţa unde îşi desfăşoară activitatea a avut parte de fluctuaţie de personal anuală şi de grave erori de management administrativ, care au adus la o aglomerare suplimentară a judecătorilor.
Cu privire la latura subiectivă a abaterii disciplinare, apreciază că, în general, atitudinea psihică a magistraţilor români, care au în redactare documente restante, nu poate fi circumscrisă intenţiei indirecte, de vreme ce variabilele privind normarea volumului de muncă nu se află în sfera de control şi decizia acestora, iar până la momentul de faţă nu a fost făcută nicio verificare de principiu în sistem, în privinţa timpilor necesari pentru gestionarea volumului de activitate, pentru că s-a avut în vedere doar programul de lucru de 8 ore, iar nu şi orele suplimentare.
În ceea ce priveşte termenul de 30 de zilele reglementat de principiu pentru redactarea hotărârilor judecătoreşti, conform art. 426 alin. (5) C. proc. civ., recurenta a susţinut că acest termen a fost apreciat chiar de către legiuitor ca fiind inadecvat volumului de muncă.
A prezentat pe larg situaţia de fapt existentă pe completul său, care justifică pe deplin reţinerea caracterului neimputabil al întârzierilor înregistrate, determinat de încărcătura excesivă de dosare şi de problemele medicale personale intervenite, care, nici acum, nu sunt rezolvate.
4. Apărările formulate de părţi
Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În motivare, s-a apreciat că motivele de recurs sunt neîntemeiate, câtă vreme datele statistice prezentate în hotărârea recurată sunt cele generate de statistica ECRIS.
Nici susţinerea privind caracterul neimputabil al abaterii, din perspectiva volumului de muncă nu este fondată, intimata arătând că, deşi volumul de muncă a fost, într-adevăr, unul considerabil, această situaţie s-a identificat şi la ceilalţi judecători din cadrul secţiei, care nu înregistrau restanţe.
De altfel, intimata a arătat că, în Hotărârea secţiei pentru judecători, s-a procedat la o analiză completă a elementelor obiective şi subiective care au intervenit în activitatea doamnei judecător; hotărârea cuprinde motivele pentru care s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare şi, totodată, argumentele pentru care celelalte circumstanţe invocate de judecător sau analizate de instanţa disciplinară nu au semnificaţia unor cauze justificative, cu atât mai mult cu cât doamna judecător continuă să aibă întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că recurenta şi-a subsumat criticile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare, aşa cum a decis Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 634 din 20 iulie 2018.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Hotărârea nr. 15J din 23 noiembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a reţinut că, prin probele administrate, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 în ceea ce o priveşte pe doamna judecător.
Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că starea de fapt rezultată din probe face dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenului legal de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare, termen prevăzut de art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta încălcând, prin conduita sa, dispoziţiile art. 12 şi 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.
Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că, din modul în care doamna judecător a înţeles să gestioneze întreaga sa activitate şi să dea eficienţă dispoziţiilor legale ce impuneau redactarea în termen a hotărârilor pronunţate, rezultă atitudinea psihică a acesteia de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere a acceptat-o, chiar dacă nu le-a urmărit.
La individualizarea sancţiunii, instanţa disciplinară a avut în vedere gravitatea concretă, precum şi consecinţele faptelor săvârşite de pârâta judecător.
Recurenta a criticat hotărârea de sancţionare disciplinară, arătând că este culpa Statului Român şi a factorilor de decizie pentru proasta organizare administrativă a sistemului.
Această critică este nefondată şi va respinsă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, cu motivarea că, fără a nega volumul de activitate al instanţei unde activează recurenta, în actualul cadru procesual, instanţa nu este învestită a aprecia cu privire la conduita Statului Român, prin autorităţile publice competente, cu privire la organizarea administrativă a sistemului de justiţie.
Recurenta a contestat, în parte, situaţia de fapt reţinută, arătând că cifrele prezentate de Inspecţia Judiciară nu sunt reale, reuşind să motiveze o parte din dosarele restante.
De asemenea, a învederat că, sub aspectul laturii subiective, întârzierile nu îi sunt imputabile, prezentând motive persoanele, de natură medicale, pentru care se tratează şi în prezent.
Înalta Curte reţine că instanţa disciplinară a apreciat, în mod corect, că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile răspunderii disciplinare a recurentei pârâte, sub aspectul săvârşirii abaterii prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, potrivit căruia "Constituie abateri disciplinare: (...) neredactarea hotărârilor judecătoreşti, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege;".
Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii şi procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afectează prestigiul justiţiei.
Sub aspectul laturii obiective, abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004 constă în neîndeplinirea obligaţiei de a redacta hotărârile judecătoreşti în termenele prevăzute de lege, în mod repetat, iar, din punct de vedere al laturii subiective, este necesar ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului.
Cu privire la probatoriul depus la dosar în susţinerea acţiunii disciplinare, Înalta Curte constată că sunt fondate, în parte, criticile recurentei, existând neconcordanţe între cele reţinute în considerentele Hotărârii secţiei, referitoare la cea mai veche hotărâre restantă a doamnei judecător.
Astfel, atât prin Rezoluţia nr. 1704 din 16 septembrie 2022, cât şi prin hotărârea recurată, s-a reţinut că, la 21 aprilie 2022, recurenta avea un număr de 131 de hotărâri restante, cea mai veche din 29 octombrie 2020, la 2 septembrie 2022 avea un număr de 157 de hotărâri restante, cea mai veche din 19 iunie 2017, iar la 17 iunie 2022, avea un număr de 126 de hotărâri restante, cea mai veche din 11 decembrie 2020.
Aceste aspecte conduc la concluzia că starea de fapt reţinută în sarcina recurentei pârâte nu este conformă realităţii, câtă vreme există neconcordanţele arătate anterior, fiind neclar care este cea mai veche hotărâre restantă a recurentei, dar acestea nu sunt în măsură să înlăture existenţa abaterii disciplinare reţinută în sarcina sa.
Cu alte cuvinte, deşi fondate în parte, aceste critici nu au valenţele pe care încearcă să le acorde recurenta, pentru că fapta acesteia, anume neredactarea în termenul legal a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit, reprezintă latura obiectivă a abaterii disciplinare imputate, încadrându-se în dispoziţiile legale incidente.
De altfel, cum a susţinut şi recurenta, pe durata cercetării disciplinare, a reuşit să redacteze parte din dosarele restante, numărul acesta scăzând, de la 21 aprilie 2022, când avea 131 de dosare restante, la 126 de hotărâri, în 17 iunie 2022; la data pronunţării prezentei, din înscrisurile depuse de intimată, se reţine că recurenta figura cu 135 de hotărâri, cele mai vechi din 29 decembrie 2022 şi cu 21 de încheieri de şedinţă, cea mai veche, de asemenea, din 29 decembrie 2022.
Sub aspectul laturii subiective, se constată, de asemenea, că sunt fondate în parte, criticile recurentei, întrucât întârzierile în redactarea hotărârilor judecătoreşti nu îi sunt imputabile în totalitate, iar secţia nu a ţinut cont de aspectele personale ale recurentei, de natură medicală, dovedite cu înscrisurile aflate la dosar.
Raportat la criteriul volumului de muncă, din analiza comparativă a activităţii recurentei faţă de ceilalţi judecători ai Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, rezultă că, în cazul acesteia, numărul de hotărâri neredactate în termen şi durata depăşirii termenului de redactare sunt mai mari decât în cazul colegilor săi, ale căror complete au avut un volum de activitate similar.
Totuşi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători apreciază că volumul de muncă exagerat de mare conduce la perturbarea activităţii de judecată, cu implicaţii inclusiv în ceea ce priveşte respectarea termenului de redactare a hotărârilor judecătoreşti, iar comparaţia realizată de secţie, în acest context, cu referire la situaţia altor judecători, în condiţii identice de muncă, nu poate fi validată.
În acest context, cu privire la individualizarea sancţiunii, Înalta Curte apreciază că, în raport cu dispoziţiile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care instituie drept criteriu de apreciere asupra sancţiunii aplicabile gravitatea abaterii săvârşite, cea aplicată recurentei, constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de 3 luni", nu respectă principiul proporţionalităţii.
Instanţa de control judiciar are în vedere, sub acest aspect, circumstanţele personale invocate de recurenta pârâtă, care rezultă din probatoriul administrat în cauză, respectiv diagnosticul medical de nevralgie cervico lombară pe fond polidiscartroză, pentru tratamentul căreia a efectuat multiple investigaţii, primind recomandare medicală de evitarea statului prelungit în poziţie şezândă.
Aceste chestiuni personale, referitoare la starea de sănătate a recurentei, deşi nu sunt de natură să o exonereze de răspundere, nefiind determinante în generarea întârzierilor în activitatea de redactare, reprezintă, totuşi, cauze obiective de care instanţa trebuie să ţină seama la individualizarea sancţiunii.
În acelaşi sens, la individualizarea sancţiunii, Înalta Curte apreciază că trebuie să se ţină seama şi de volumul mare de muncă desfăşurată de judecătorii care activează în cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Aceste împrejurări anterior redate reprezintă factori obiectivi care, coroboraţi, pot determina producerea de întârzieri în activitate, impunându-se a fi avute în vedere, alături de circumstanţele personale, la individualizarea sancţiunii.
Înalta Curte reţine şi efortul depus de recurentă în scopul scăderii numărului de hotărâri judecătoreşti restante cu implicaţii asupra duratei termenului de redactare, anume activitatea desfăşurată în afara orelor de program.
Raportat la motivele arătate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 20 iulie 2018, care consacră caracterul devolutiv al căii de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită, Înalta Curte, ţinând seama de circumstanţele personale şi obiective menţionate, apreciază că se justifică înlocuirea sancţiunii disciplinare aplicate, "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 3 luni" cu cea de "avertisment", pe care o consideră aptă să îndeplinească atât scopul sancţionator, cât şi cel de remediu.
Pentru aceste considerente, va fi admis recursul, casată hotărârea atacată şi, în rejudecare, va fi admisă acţiunea disciplinară şi aplicată pârâtei sancţiunea avertismentului, prevăzută de art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din aceeaşi lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 15J din 23 noiembrie 2022 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2022.
Casează hotărârea recurată şi rejudecând:
Înlocuieşte sancţiunea disciplinară "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 15% pentru o perioadă de 3 luni" cu sancţiunea disciplinară "avertisment".
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2023.
GGC - ED