Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
În cadrul dosarului nr. x/2022, recurentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 şi a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 148/2015.
Încheierea recurată
Prin încheierea din 16 ianuarie 2023, pronunţată în Dosarul nr. x/2022.1.1.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a respins cererea formulată de recurentul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat de Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 şi a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 148/2015.
În motivare, s-a apreciat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Astfel, instanţa a reţinut că este îndeplinită doar condiţia de admisibilitate privind autorul sesizării; excepţia a fost ridicată de recurentul A., parte a litigiului dedus judecăţii, nefiind îndeplinită condiţia ca excepţia ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial să se refere la neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă; actele emise de Consiliul Superior al Magistraturii nu pot fi calificate drept legi sau Ordonanţe ale Guvernului, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Calea de atac formulată în cauză - Recursul
Împotriva încheierii din 16 ianuarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, A. a formulat recurs.
Recurentul a apreciat că cererea sa privind sesizarea Curţii Constituţionale era admisibilă, întrucât erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocată de intimata B. SRL prin întâmpinare, urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce urmează.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, s-a reţinut că recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate este un remediu judiciar, cu o fizionomie juridică proprie, care nu preia niciunul din elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., obiectul acestuia fiind verificarea legalităţii respingerii cererii de sesizare, prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.
În aplicarea acestei decizii, obligatorii potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României şi art. 31 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că analiza pe care o va face în cauza de faţă nu poate privi încadrarea criticilor promovate de recurent în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ci legalitatea soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 47/1992.
Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:
În speţă, recurentul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat de Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005 şi a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 148/2015, cerere ce a fost respinsă prin încheierea din 16 ianuarie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2022.1.1.
Înalta Curte reţine că susţinerile recurentului sunt nefondate, câtă vreme excepţia de neconstituţionalitate ridicată se referă la acte emise de Consiliul Superior al Magistraturii, care este o instituţie publică cu rolul de garant al independenţei justiţiei şi care are competenţe în privinţa organizării instanţelor judecătoreşti, în temeiul Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
În concluzie, aşa cum s-a reţinut şi prin încheierea recurată, actele emise de Consiliul Superior al Magistraturii nu pot fi calificate drept legi sau ordonanţe ale Guvernului, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Aşadar, este legală reţinerea instanţei de recurs, în sensul că demersul iniţiat de recurent de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a unor acte emise de Consiliului Superior al Magistraturii nu este prevăzut de lege şi nu este admisibil.
Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 16 ianuarie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2022.1.1.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 mai 2023.
GGC - ED