Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia ce formează obiectul recursului
Prin Decizia nr. 2631 din 25 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 837 din 14 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, recurentul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2022.
Recursul a fost depus la 2 decembrie 2021, prin poştă electronică, conform dovezii de la dosar, fiind invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Recurentul critică hotărârea atacată pentru nelegala constatare a perimării în cadrul dosarului nr. x/2015, arătând următoarele: (i) nu i-a fost comunicată încheierea din 18 februarie 2021, prin care a fost dispusă suspendarea judecării dosarului nr. x/2015; (ii) nu are cunoştinţe juridice; (iii) la 12 august 2021, înainte de împlinirea termenului de perimare de 6 luni, a comunicat la dosar o cerere de menţinere a măsurii suspendării judecăţii, solicitând, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Faţă de cele de mai sus, recurentul arată că, până la 25 noiembrie 2021, când a verificat mai atent portalul instanţelor judecătoreşti şi apoi dispoziţiile art. 411 C. proc. civ., nu a avut cunoştinţă de faptul că judecarea dosarului nr. x/2015 a fost suspendată pentru lipsa părţilor, şi nu la cererea sa, fiind într-o eroare asupra motivului suspendării şi făcând o confuzie între art. 411 şi art. 413 C. proc. civ.
Recurentul invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 22 alin. (2), alin. (4) şi alin. (7) C. proc. civ., susţinând că nu putea fi constatată, în mod legal, perimarea recursului în Dosarul nr. x/2015, atât timp cât suspendarea a fost dispusă la 18 februarie 2021, iar recurentul a depus la dosar, la 12 august 2021, o cerere de menţinere a măsurii suspendării şi de judecată a cauzei în lipsă, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în cauză.
II. Procedura de filtrare
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la 4 mai 2016 astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.
Raportul întocmit în cauză a fost comunicat părţilor, conform dovezilor de comunicare ataşate la dosar, la filele x.
Recurentul B. a depus punct de vedere la raport prin care reia susţinerile din cererea de recurs referitoare la fondul cauzei.
III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., Completul de filtru constată următoarele:
Analizând excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât criticile formulate de recurent nu pot fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Potrivit art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reşedinţa, denumirea, sediul părţilor, precum şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.
Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.
Conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile şi în recurs", adică atunci când termenul pentru exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.
Se apreciază că susţinerile invocate de recurent în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerinţelor prevăzute de dispoziţiile citate, întrucât nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Sub acest aspect, se constată că aserţiunile formulate de recurent - cu privire la nerecepţionarea încheierii din 18 februarie 2022, prin care a fost dispusă suspendarea judecării cauzei; lipsa cunoştinţelor juridice; faptul că, până la data pronunţării deciziei de perimare a dosarului nu a avut cunoştinţă despre măsura suspendării pentru lipsa părţilor, dispuse în cauză potrivit art. 411 C. proc. civ. confuzia acestuia cu privire la conţinutul art. 411 şi art. 413 din C. proc. civ. depunerea, la 12 august 2021, a unei cereri de menţinere a măsurii suspendării judecăţii, solicitând, totodată, judecarea cauzei în lipsă - nu reprezintă critici concrete referitoare la decizia recurată, care să poată fi încadrate în ipotezele reglementate de art. 488 din C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, să permită, în mod real, un control exercitat de Completul de 5 judecători.
În consecinţă, se apreciază că susţinerile recurentului nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzute de art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.".
Criticile sale nu fac referire la soluţia de perimare a cauzei şi nu arată în cel fel instanţa le-ar fi încălcat sau interpretat greşit. În realitate, prin memoriul de recurs sunt aduse critici cu privire la soluţiile date de instanţele de fond şi care privesc netemeinicia hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză, ceea ce echivalează, în sensul art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., cu lipsa motivelor de nelegalitate.
Având în vedere cele constatate, se apreciază ca aspectele evidenţiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale deciziei recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2631 din 25 noiembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 iunie 2023.
GGC - ED