Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin decizia nr. 870 din 14 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat perimată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) C. proc. civ., formulată de petenta A. în dosarul nr. x/2020, reţinând, în esenţă, că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, operând sancţiunea prevăzută de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
2. Recursul
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs petenta A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., pentru criticile arătate în continuare.
Soluţia de perimare a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care nu se referă la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, aceasta fiind o cerere reglementată de o lege specială, Legea nr. 47/1992, căreia nu i se aplică dispoziţiile procedurale referitoare la prezenţa sau lipsa părţilor pentru judecarea cauzei.
Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 415 pct. 1 C. proc. civ., întrucât, în cadrul termenului de perimare de 6 luni, petenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, neputând fi obligată să solicite judecarea cauzei în lipsă, întrucât impunerea unei asemenea obligaţii încalcă principiul disponibilităţii în procesul civil.
Termenul de perimare nu curge de la data primei suspendări dispuse de instanţă, întrucât, ulterior acesteia, au fost îndeplinite acte procedurale, precum cererile de repunere pe rol şi încheierea din 7 octombrie 2021, prin care a fost menţinută măsura suspendării dispuse prin încheierea din 10 decembrie 2020, astfel că nu s-a împlinit termenul de perimare, aşa cum greşit s-a reţinut în hotărârea atacată.
3. Considerentele Înaltei Curţi
Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este învestit, în temeiul art. 421 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a constatat perimată o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale.
Criticile din recurs se încadrează în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În dosarul nr. x/2020, prin încheierea din 10 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (1) C. proc. civ., formulată de petenta A., reţinând, în raport cu prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că niciuna dintre părţile cauzei nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dosarul respectiv, petenta A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, înregistrată la dosar la 8 iunie 2021.
Cererea de repunere pe rol a fost discutată la termenul din 7 octombrie 2021, iar, prin încheierea de la termenul respectiv, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a constatat, în raport cu art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., că părţile nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, situaţie în care a apreciat că repunerea pe rol nu a fost formulată în vederea judecării cauzei, motiv pentru care a menţinut măsura suspendării judecăţii dispuse prin încheierea din 10 decembrie 2020.
Petenta A. a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, înregistrată la dosar la 4 aprilie 2022.
Cererea de repunere pe rol a fost discutată la termenul din 14 aprilie 2022, când instanţa a constatat perimată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, prin decizia ce formează obiectul recursului în prezentul dosar.
Perimarea este o sancţiune procedurală care se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii şi intervine numai consecutiv suspendării judecăţii, întrucât numai în acest fel poate fi întrunită premisa rămânerii cauzei în nelucrare din motive imputabile părţii.
Contrar susţinerilor din recurs, se reţine că dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 şi art. 416 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la judecarea cauzei în lipsă şi perimare se aplică tuturor cererilor de învestire a instanţelor judecătoreşti, nefiind indicate ori identificate dispoziţii legale care să prevadă o exceptare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale de la aplicarea dispoziţiilor menţionate.
În ceea ce priveşte criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., se reţine că cererea de repunere pe rol a cauzei nu înlătură aplicarea prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza întâi C. proc. civ., în temeiul cărora s-a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor, atât timp cât niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum se prevede în teza a doua a aceluiaşi text procedural.
Faptul că în perioada de suspendare a judecăţii dispuse, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza întâi C. proc. civ., prin încheierea din 10 decembrie 2020 şi menţinută prin încheierea din 7 octombrie 2021, petenta a formulat două cereri de repunere pe rol nu determină eo ipso reluarea judecăţii şi întreruperea cursului perimării, întrucât prin cererile de repunere pe rol nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă pentru a putea fi considerate, în sensul art. 417 C. proc. civ., acte de procedură făcute în vederea judecării procesului.
Împrejurarea că petenta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nici prin cererea de învestire a instanţei şi nici prin cererile de repunere pe rol, se circumscrie dispoziţiilor exprese ale art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora judecata cauzei se suspendă când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei şi nu a solicitat în scris judecarea în lipsă.
Pentru aceste argumente, nu pot fi primite criticile referitoare la încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil şi la faptul că, prin cererile de repunere pe rol, a fost întreruptă curgerea termenului de perimare.
În raport cu actele dosarului nr. x/2020, se constată că, prin decizia atacată cu recurs, în mod corect instanţa a reţinut că judecata cauzei a fost suspendată la 10 decembrie 2020 şi a rămas în nelucrare din vina părţilor, nefiind îndeplinit niciun act de procedură făcut în vederea judecării procesului, în sensul art. 417 C. proc. civ., până la 14 aprilie 2022, când s-a constatat perimată cererea, ca urmare a împlinirii termenului prevăzut de art. 416 din acelaşi Cod.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 870 din 14 aprilie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 12 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.