Şedinţa publică din data de 17 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 18.07.2019 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate anularea raportului de evaluare nr. x/02.07.2019 întocmit de pârâtă.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 94 din 02 octombrie 2019 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/02.07.2019.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, s-a apreciat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, raportat la faptul că nu a analizat, pe de o parte conţinutul H.C.L. nr. 22/26.10.2016, ca să observe dacă sau ce anume s-a rezolvat prin această hotărâre sau în ce mod s-a stabilit rezolvarea favorabilă a solicitării recurentului, iar pe de altă parte, deşi s-a invocat şi în faţa instanţei, nu s-a ţinut cont de faptul că această hotărâre de consiliu local nu a fost semnată de secretarul comunei pentru legalitate, astfel că hotărârea nu poate produce niciun fel de efecte .
In ceea ce priveşte reţinerea de către A.N.I. a faptului că recurentul se află într-o situaţie de confict de interese, raportat la faptul că acesta a iniţiat proiectul de hotărâre de consiliu local, s-a învederat că o astfel de situaţie nu mai este incriminată de lege, ca urmare a modificării art. 77 din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 59/08.04.2019.
Raportat la incidenţa prevederilor art. 71 din Legea nr. 161/2003, recurentul a arătat că acestea fac referire la principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice, respectiv: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.
Prin Raportul de evaluare întocmit de A.N.I., nu a fost identificat, în mod concret, ce principiu reglementat de art. 71 din Legea nr. 161/2003 a fost încălcat şi în ce a constat virtuala "vătămare a vreunui drept".
Din punctul de vedere al autorităţii pârâte, exprimat prin raportul de evaluare contestat, reclamantul a încălcat prevederile art. 46 din Legea nr. 215/2001. A.N.I. a făcut, însă, doar o apreciere formală a acestei situaţiii, fără a arăta în ce a constat interesul patrimonial al reclamantului în problema supusă dezbaterilor consiliului local, în condiţiile în care, pe de o parte, exista un interes public în rezolvarea problemei supusă atenţiei de către consilier - terenul înscris în CF x ce aparţine U.A.T. Sâmbata de Sus se suprapune peste mai multe terenuri ale proprietarilor persoane fizice din zonă, inclusiv peste terenul cu nr. top. x înscris in CF x Sâmbata de Sus, ce îi are coproprietari pe B., C., A. şi D.. Pe de alta parte, din cuprinsul hotărârii de consiliu local nu se poate desprinde finalitatea acesteia, modul efectiv de soluţionare a cererii înregistrate sub nr. x/07.10.2016 formulate de consilierul local A. şi nici care a fost interesul personal de natură patrimonială şi beneficiul patrimonial obţinut de consilierul local prin adoptarea acestei hotărâri a Consiliului Local Sâmbăta de Sus.
A mai arătat recurerentul că H.C.L. Sâmbăta de Sus nr. 22/26.10.2016 nu a fost semnată pentru legalitate de secretarul comunei, ba mai mult a fost sesizată şi Instituţia Prefectului, această hotărâre nefiind adoptată şi neputând fi pusă în practică în vreun fel. In aceeaşi ordine de idei şi la acest moment situaţia terenurilor ce a facut obiectul hotărârii din litigiu nu este rezolvată, reclamantul A. promovând o acţiune civilă la Judecătoria Făgăraş, înregistrată sub nr. x/2018.
In ceea ce priveşte răspunderea reclamantului şi posibilităţile de sancţionare, în speţa dedusă judecăţii nu se mai poate reţine incidenţa prevederilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, coroborat cu art. 75 din Legea nr. 393/2014, deoarece prin art. 2 din Legea nr. 88/25 aprilie 2019, la art. 75 din Legea nr. 393/2004 s-a adăugat alin. (2) conform căruia " fapta aleşilor locali de a încălca legislaţia în materie privind conflictul de interese constituie abatere disciplinară şi se sancţionează cu diminuarea indemnizaţiei cu 10% pe o perioadă de maximum 6 luni", fără a mai exista posibilitatea de a fi decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică.
4. Apărările formulate de intimată
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ raportul de evaluare nr. x/02.07.2019 prin care pârâta Agenţia Naţională de Integritate a constatat că reclamantul s-a aflat în conflict de interese, întrucât a iniţiat proiectul de hotărâre, a participat la deliberarea şi adoptarea H.C.L. nr. 22/26.10.2016, precum şi la dezbaterile ce au stat la baza adoptării acesteia, fapt ce a condus la rezolvarea favorabilă a cererii personale nr. 312/7.10.2016, încălcând astfel dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu art. 46 din Legea nr. 215/2001 şi art. 77 din Legea nr. 393/2004.
Fiind învestită cu soluţionarea recursului declarat de reclamant împotriva soluţiei de respingere ca neîntemeiată a acţiunii formulate, Înalta Curte constată că recurentul a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocând o pretinsă neanalizare a conţinutului H.C.L. nr. 22/26.10.2016 şi a efectelor pe care pretinsa nelegalitate a acesteia trebuia să le producă în cadrul activităţii de evaluare desfăşurate de inspectorul A.N.I.
Înalta Curte reţine că aceste argumente nu reprezintă o critică subsumată cazului de casare indicat, ci, împreună cu restul susţinerilor din calea de atac promovată, se circumscriu prevederilor pct. 8 al aceluiaşi articol, respectiv cazului de casare care sancţionează greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, criticile urmând a fi analizate din această perspectivă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 "Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi a altor acte normative".
Conform art. 77 din Legea nr. 393/2004, forma în vigoare la data de 26.10.2016 " (1) Consilierii judeţeni şi consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea şi adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali şi consilierii judeţeni sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunţarea interesului personal şi abţinerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei". De asemenea, art. 46 din Legea nr. 215/2001, forma în vigoare la aceeaşi data, prevedea că "nu poate lua parte la deliberare şi la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".
Prin actul administrativ contestat Agenţia Naţională de Integritate a reţinut situaţia de conflict de interese în care s-a aflat reclamantul, consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Sâmbăta de Sus, acesta nesocotind cadrul legislativ anterior expus prin iniţierea, participarea la deliberarea şi adoptarea H.C.L. nr. 22/26.10.2016, precum şi la dezbaterile ce au stat la baza adoptării acesteia, procedură finalizată prin rezolvarea favorabilă a cererii personale nr. 312/7.10.2016.
Înalta Curte nu poate primi argumentele recurentului din calea de atac promovată conform cărora în cauză nu a fost dovedit de către AN.I. şi nici analizat de către instanţă interesul personal de natură patrimonială şi beneficiul patrimonial pretins obţinut.
Astfel, noţiunea de "interes personal" este definitiă prin art. 75 lit. b) din Legea nr. 393/2004, conform căruia"aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru orice persoană fizică sau juridică cu care au o relaţie de angajament, indiferent de natura acestuia".
Contrar susţinerilor recurentului, interesul său personal rezultă fără echivoc din faptul că cererea sa a fost supusă dezbaterii şi aprobării prin H.C.L. nr. 22/26.10.2016. De asemenea, existenţa unui beneficiu concret de pe urma adoptării respectivei hotărâri nu este una dintre condiţiile impuse de lege pentru constatarea conflictului de interese, câtă vreme art. 75 lit. b) anterior enunţa foloseşte expresia "ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine".
În mod similar, sunt nefondate şi susţinerile recurentului referitoare la pretinsa nelegalitate a hotărârii de consiliu local adoptate pentru lipsa semnăturii secretarului comunei, întrucât legislaţia care reglementează şi sancţionează conflictul de interese nu impune o astfel de analiză. Această legislaţie obliga, în schimb, pe reclamant să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl avea în problema supusă dezbaterii, iar ulterior să se abţină de la deliberarea şi adoptarea hotărârii. Acest lucru nu s-a întâmplat, reclamantul participând activ în calitate de preşedinţe de şedinţă la dezbaterile pe marginea proiectului de hotărâre pe care chiar el îl iniţiase şi al cărui beneficiar direct era.
Astfel, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că a fost dovedită existenţa interesului reclamantului în adoptarea hotărârii de consiliu local, producerea beneficiului nefiind o condiţie reglementată de dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 393/2004 pentru constatarea conflictului de interese.
În privinţa susţinerilor recurentului referitoare la abrogarea dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 393/2004, Înalta Curte apreciază că acest eveniment legislativ nu poate produce efectele reclamate de recurent, câtă vreme ele s-au aflat în vigoare atât la momentul adoptării H.C.L. nr. 22/26.10.2016 cât şi la cel al întocmirii raportului de evaluare contestat. Mai mult decât atât, chiar dacă au fost abrogate, conţinutul prevederilor menţionate a fost preluat în cuprinsul art. 228 din O.U.G. nr. 57/2019 (Codul administrativ), aleşilor locali fiindu-le interzis în continuare să participe la deliberarea şi adoptarea unor hotărâri ale autorităţii publice locale dacă au un interes în adoptarea respectivei hotărâri.
Nu în ultimul rând, nici invocarea pretinsei imposibilităţi de atragere a răspunderii şi de sancţionare a recurentului nu reprezintă un argument valid de nelegalitate a sentinţei instanţei de fond şi, implicit, a raportului de evaluare contestat, câtă vreme analiza instanţei învestite cu acţiunea în anulare nu poate include şi modul de aducere la îndeplinire de către autorităţile competente a măsurilor ce se impun după rămânerea definitivă a acestuia.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 94 din 02 octombrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2022.