Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea disciplinară

Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători în materie disciplinară sub nr. x/2022, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtei A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I şi lit. h) teza a II-a şi lit. t) teza a II-a din acelaşi act normativ.

2. Hotărârea secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii

Prin Hotărârea nr. 23J din 8 decembrie 2022, secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti.

A fost respinsă acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva recurentei pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II a din Legea nr. 303/2004, republicată.

În baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, a fost aplicată doamnei A. - judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti sancţiunea disciplinară constând în "suspendarea din funcţie pentru o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I şi art. 99 lit. h) teza a II-a din acelaşi act normativ.

În motivare, secţia pentru judecători în materie disciplinară a reţinut cu privire la situaţia de fapt, că, prin rechizitoriul nr. x/2019 DNA a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B. şi C. pentru săvârşirea infracţiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, dosarul fiind înregistrat la 03.12.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2020/a1.

Prin încheierea pronunţată la 29.01.2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

La 23.02.2021 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, sub nr. x/2021 şi a fost repartizată completului CDA33, prezidat de doamna judecător A..

La 24.03.2021 dezbaterile cu privire la cererile şi excepţiile formulate în dosarul nr. x/2021 au fost închise, iar pronunţarea asupra acestora a fost amânată de opt ori, la 08.04.2021, 15.04.2021, 22.04.2021, 06.05.2021, 10.05.2021, 17.05.2021, 24.05.2021 şi 07.06.2021.

Cu toate că prin încheierea de cameră preliminară din 07.06.2021 doamna judecător A. a pronunţat o soluţie cu privire la cererile şi excepţiile formulate în dosarul penal nr. x/2021, din evidenţele aplicaţiei informatice Ecris, a rezultat că această încheiere de şedinţă nu era motivată nici la data întocmirii rezoluţiei de exercitare a acţiunii disciplinare.

Din relaţiile comunicate de conducerea instanţei la 09.08.2022, a reieşit că doamna judecător A. avea în curs de redactare 117 hotărâri, din care cea mai veche a fost pronunţată la 11.06.2020.

Din datele comunicate la 22.09.2022 cu privire la situaţia hotărârilor judecătoreşti neredactate în termenul legal de doamna judecător A. şi a celorlalţi judecători ai secţiei, indiferent de tipul final de document revenit spre motivare (sentinţă/încheiere) a rezultat că pârâta figura cu un număr de 228 de hotărâri neredactate.

Situaţia statistică prezentată la 26.09.2022 evidenţia un număr de 228 hotărâri şi încheieri pronunţate de doamna judecător A. şi neredactate în termenul legal, respectiv:

- 60 de hotărâri (cea mai veche pronunţată în 11.06.2020);

- 104 încheieri finale de dezînvestire (cu titlu de ex: plângere control judiciar, plângere soluţii de neurmărire - 340 C. proc. pen., constatare măsuri asigurătorii, cea mai veche 09.08.2016 - verificare măsură preventivă);

- 20 de încheieri măsuri preventive - faza UP - cea mai veche 24.08.2021;

- 2 încheieri de cameră preliminară, cea mai veche din 07.06.2021 făcând obiectul sesizării din prezenta acţiune;

- 42 încheieri finale cameră de consiliu (verificare măsură preventivă art. 205 C. proc. pen. - cea mai veche din 24.08.2021)

Totodată, conducerea administrativă a secţiei penale a Tribunalului Bucureşti a comunicat o situaţie vizând 95 de încheieri fără număr, pronunţate de doamna judecător în cauze având ca obiect confiscare specială şi confirmare renunţare urmărire penală, încheieri care ar fi fost redactate, însă nu au fost evidenţiate în sistemul Ecris, deoarece nu au fost verificate şi semnate de doamna judecător. Au fost identificate 39 de astfel de încheieri pronunţate în anul 2020 (cea mai veche din 20.07.2020), 41 pronunţate în anul 2021(cea mai veche din 25.02.2021) şi 14 pronunţate în anul 2022 (cea mai veche din 26.01.2022).

Până la 03.10.2022, doamna judecător s-a angajat în faţa echipei de inspectori că va finaliza cele 2 încheieri de cameră preliminară şi va verifica, semna şi închide în Ecris cele 95 de încheieri fără număr.

La 03.10.2022 din cele 95 de încheieri doamna judecător verificase şi semnase doar 30, rămânând un rest de 65 de încheieri nesemnate dar, şi, cele 229 de hotărâri/încheieri finale neredactate.

De asemenea, încheierea pronunţată la 07.06.2021 în dosarul nr. x/2021, dar şi cea pronunţată în dosarul nr. x/2020 la 08.02.2021, au fost precedate de amânări repetate de pronunţare şi nici în prezent nu sunt redactate.

În aceeaşi situaţie au fost şi 2 hotărâri de fond pronunţate în dosarele nr. x/2016, la 11.06.2020 şi nr. x/2020, la 15.09.2020, în care inculpaţii au fost condamnaţi, după amânarea pronunţării de 4, respectiv 7 ori (2 luni), hotărâri care pot fi atacate cu apel în 10 zile de la data comunicării hotărârii, însă în niciunul din dosarele menţionate hotărârile nu erau redactate.

Din relaţiile depuse la dosar la termenul din 8.12.2022 a rezultat că doamna judecător A. mai figura în plus cu 3 hotărâri (2 sentinţe şi o decizie) pentru care s-a depăşit termenul legal de redactare.

Cu privire la volumul de activitate, s-a reţinut că în intervalul 01.01.2021-31.12.2021, doamna judecător A. a participat la 156 de şedinţe, din care 140 conduse, a rulat 560 de dosare şi a soluţionat 339, revenindu-i spre redactare un număr de 474 de hotărâri, înregistrând o operativitate de 60,54%.

În primul semestru al anului 2022, doamna judecător a participat la 84 de şedinţe, din care 76 conduse, a rulat 411 de dosare, a soluţionat 252 de dosare, revenindu-i spre redactare un număr de 200 de hotărâri, înregistrând o operativitate de 61,31%. Ca şi volum de activitate, raportat la nivelul secţiei doamna judecător s-a încadrat în media instanţei.

În legătură cu modul de lucru adoptat de doamna judecător s-a reţinut că aceasta îşi redacta singură hotărârile şi a fost desemnată, împreună cu alţi colegi, prin rotaţie, cu atribuţii la compartimentul executări penale.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004 "neredactarea hotărârilor judecătoreşti, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege", secţia pentru judecători în materie disciplinară a reţinut următoarele:

Sub aspectul laturii obiective a abaterii disciplinare, secţia pentru judecători în materie disciplinară a reţinut că la data finalizării cercetării disciplinare, respectiv, 26.09.2022, pârâta figura cu un număr de 228 hotărâri şi încheieri neredactate în termenul legal, detaliate la care se adăugau alte 95 de încheieri fără număr, pronunţate în cauze având ca obiect confiscare specială şi confirmare renunţare urmărire penală.

Secţia a constatat că în cauză s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către doamna judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătoreşti ce i-au revenit spre motivare, numărul acestora crescând exponenţial astfel cum reiese din situaţia de fapt expusă anterior.

Din perspectiva volumului de muncă, secţia a reţinut că, la un volum de activitate relativ similar cu al celorlalţi judecători din cadrul secţiei Penale a Tribunalului Bucureşti, pârâta înregistra foarte multe restanţe în redactarea în termenul legal de hotărâri judecătoreşti.

Din perspectiva vechimii restanţelor înregistrate de doamna judecător, s-a observat că încheierea de cameră preliminară pronunţată la 07.06.2021 în dosarul nr. x/2021 nu a fost redactată nici măcar la data întocmirii acţiunii disciplinare, în condiţiile în care doamna judecător s-a angajat în faţa echipei de inspectori la redactarea acesteia şi introducerea în sistemul Ecris în ziua finalizării cercetării disciplinare, respectiv 26.09.2022. Ceea ce a prezentat relevanţă a fost faptul că din probele administrate a rezultat că au fost formulate cereri de urgentare a redactării atât de către DNA (14.01.2022), cât şi de inculpatul B. (23.08.2022).

În aceeaşi situaţie fost şi încheierea pronunţată în cameră preliminară în dosarul nr. x/2021 la 08.02.2021, dar şi cele 2 hotărâri de fond pronunţate în dosarele nr. x/2016, la 11.06.2020 şi nr. x/2020, la 15.09.2020, hotărârile nefiind redactate la momentul exercitării acţiunii disciplinare.

Mai mult, din datele statistice comunicate de conducerea administrativă a secţiei penale a Tribunalului Bucureşti a rezultat că există multe încheieri pronunţate în dosare asociate vizând verificări preventive, contestaţii ori chiar hotărâri pronunţate în cereri de reabilitare, a căror redactare a fost întârziată cu mult peste termenul legal.

În acelaşi sens, secţia a reţinut că încheierea de cameră preliminară din 07.06.2021 în care doamna judecător A. a pronunţat o soluţie cu privire la cererile şi excepţiile formulate în dosarul penal nr. x/2021 a fost motivată abia la 08.10.2022, în cea de-a doua încheiere de cameră preliminară pronunţată de doamna judecător la 08.02.2021 în dosarul nr. x/2020 nu a fost redactată nici până la 7.12.2022.

În consecinţă, secţia pentru judecători în materie penală, cu unanimitate, a reţinut că doamna judecător A. a înregistrat, în mod constant şi progresiv, întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti, intervalele de timp cu care a fost depăşit termenul de redactare fiind deosebit de mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce a relevat o gestionare necorespunzătoare a activităţii specifice.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că atitudinea psihică a acesteia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

Faptele săvârşite de recurenta-pârâtă au avut consecinţe grave, fiind încălcate drepturile procesuale ale persoanelor care aveau calitatea de părţi în cauzele evidenţiate mai sus, aducându-se atingere şi prestigiului justiţiei prin nerespectarea cadrului legal de soluţionare a acestora.

În consecinţă, din probele administrate în cauză a rezultat că nerespectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 346 alin. (1) ultima teză din C. proc. pen. şi art. 406 alin. (3) din C. proc. pen., în modalităţile descrise anterior, au avut un caracter imputabil pârâtei, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile.

Pentru toate aceste considerente, s-a constatat că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, republicată.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza a II a din Legea nr. 303/2004 constituie abatere disciplinară întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile.

Textul de lege impune îndeplinirea cumulativă atât a condiţiei întârzierii în efectuarea lucrărilor din motive imputabile judecătorului, cât şi a condiţiei caracterului repetat al acestei întârzieri.

Încheierea pronunţată la 07.06.2021 în dosarul nr. x/2021 (ceea care constituie fundamentul sesizării), dar şi cea pronunţată în dosarul nr. x/2020 la 08.02.2021, au fost precedate de amânări repetate de pronunţare, nefiind redactate nici în prezent, deşi au fost formulate contestaţii împotriva încheierilor imediat după pronunţare.

În aceeaşi situaţie au fost şi 2 hotărâri de fond pronunţate în dosarele nr. x/2016, la data de 11.06.2020 şi nr. x/2020 la 15.09.2020, în care inculpaţii au fost condamnaţi, după amânarea pronunţării de 4, respectiv 7 ori (2 luni), hotărâri care puteau fi atacate cu apel în 10 zile de la data comunicării hotărârii, însă în niciunul din dosarele menţionate hotărârile nu erau redactate.

Conduita adoptată de către recurenta-pârâtă a avut consecinţe, atât asupra dreptului recunoscut părţilor de a beneficia de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, cât şi asupra respectării termenului în care trebuiau finalizate lucrările, creându-se premisele încălcării cerinţei derulării procedurilor judiciare într-o perioadă rezonabilă, în sensul art. 6 din CEDO.

Prin urmare, secţia, cu unanimitate, a constatat că faptele pârâtei judecător, s-au circumscris laturii obiective a abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. h) teza a II a din Legea nr. 303/2004, republicată.

Faţă de toate aceste considerente, secţia a constatat că amânarea pronunţării în modalităţile descrise anterior a avut un caracter imputabil pârâtei, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia doamnei judecător, sub forma intenţiei indirecte, a rezultat din conduita adoptată pe parcursul soluţionării cauzelor evidenţiate anterior, fapt ce a avut drept consecinţă prelungirea nejustificată a procedurii judiciare, aceasta constituind totodată, şi o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din CEDO referitoare la durata rezonabilă a procesului.

În acelaşi sens, vinovăţia recurentei-pârâte a rezultat din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluţionării cauzelor expuse mai sus, precum şi din modul în care aceasta a înţeles să gestioneze activitatea, deşi dosarele menţionate înregistrau o vechime considerabilă în sistem.

Perioada şi motivele pentru care doamna judecător A. a dispus amânarea pronunţării în cauzele exemplificate mai sus, frecvenţa cazurilor în care a apelat la acest procedeu, au condus fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a acestuia faţă de acţiunile sale a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

În consecinţă, secţia, cu unanimitate, a constatat că fapta doamnei judecător A. concretizată în amânarea repetată a pronunţării a avut un caracter imputabil acesteia, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile şi a întrunit elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată.

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată, constituie abatere disciplinară "exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă".

Conform prevederilor art. 99¹ din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, "există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual".

Angajarea răspunderii disciplinare este supusă cerinţei îndeplinirii cumulative a condiţiilor generale referitoare la faptă, vinovăţie şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul produs, iar în ceea ce priveşte vinovăţia, aceasta trebuie constatată în mod cert, pe baza probatoriului administrat în cauză.

Referitor la latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată, Inspecţia Judiciară a reţinut că recurenta-pârâtă prin redactarea cu întârziere a hotărârilor judecătoreşti şi prin amânarea repetată a pronunţării în dosarele ce i-au revenit spre soluţionare a încălcat dispoziţiile art. 346 alin. (1) ultima teză, art. 405 alin. (2) şi art. 406 alin. (3) din C. proc. pen., acest mod de gestionare a dosarelor conducând la o temporizare a procedurilor judiciare şi la o încălcare a termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor.

Prin urmare, ceea ce s-a imputat doamnei judecător A. din perspectiva acestei abateri disciplinare a fost faptul că prin încălcarea dispoziţiilor procedurale care reglementează instituţia juridică a amânării de pronunţare şi prin nerespectarea termenelor pentru redactarea hotărârilor judecătoreşti a prelungit în mod nejustificat procedurile judiciare, cu consecinţa afectării termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor.

Secţia pentru judecători în materie disciplinară a constatat că faptele imputate doamnei judecător A. şi în raport de care s-a susţinut că a săvârşit şi abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 au fost aceleaşi cu faptele reţinute în conţinutul constitutiv al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I şi lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Astfel, abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a raportat la art. 99¹ alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a fost reţinută de Inspecţia Judiciară în sarcina recurentei judecător prin prisma faptului că aceasta ar fi încălcat în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept procesual referitoare la instituţia juridică a amânării de pronunţare.

În speţă, conduita culpabilă a recurentei judecător constând în nerespectarea dispoziţiilor procedural menţionate anterior a avut drept consecinţă temporizarea procedurilor judiciare, fiind încălcate astfel dispoziţiile legale ce reglementează efectuarea lucrărilor în termenele stabilite şi soluţionarea cu celeritate a cauzelor. Această faptă s-a circumscris abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I şi lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată, reglementează situaţia încălcării, cu gravă neglijenţă, a oricărei norme de drept material sau procesual, această dispoziţie legală având un caracter general.

Pe de altă parte, abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată, are în vedere, în concret, doar nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la efectuarea lucrărilor în termenele stabilite, această abatere având caracter special în raport de norma generală cuprinsă la art. 99 lit. t) teza a II-a din acelaşi act normativ.

Prin urmare, ori de câte ori un judecător nu a respectat, în mod repetat şi din motive imputabile, dispoziţiile legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor a comis abaterea prevăzută de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată, iar în toate celelalte situaţii când a exercitat funcţia cu gravă neglijenţă a comis abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată, norma specială aplicându-se cu prioritate conform principiului specialia generalibus derogant.

De asemenea, neredactarea hotărârilor judecătoreşti în termenele prevăzute de lege constituia abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, republicată, normă specială în raport de art. 99 lit. t) teza a II-a din acelaşi act normativ.

Prin urmare, faptele recurentei constând în neredactarea hotărârilor judecătoreşti în termenele prevăzute de lege şi nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează instituţia amânării de pronunţare, cu consecinţa temporizării nejustificate a procedurilor judiciare, nu au putut fi circumscrise, în mod distinct, şi conţinutului constitutiv al abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată.

Astfel, secţia pentru judecători în materie disciplinară, cu unanimitate, a admis în parte acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei judecător A. pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I şi art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată. De asemenea, secţia a respins acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei judecător A. pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată, ca neîntemeiată.

La individualizarea sancţiunii aplicate în condiţiile art. 100 din legea amintită, secţia, cu majoritate, a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă precum şi consecinţele faptei săvârşite de recurenta judecător.

La aprecierea asupra sancţiunii aplicate, secţia, cu majoritate, a avut în vedere şi faptul că recurenta a mai fost anterior sancţionată disciplinar.

Astfel, prin hotărârea nr. 7J din 09 iunie 2010 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară i s-a aplicat doamnei judecător A., sancţiunea constând în "avertisment", pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare.

Prin Hotărârea nr. 29J din 29 octombrie 2015 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară i s-a aplicat doamnei judecător A. sancţiunea constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată. Prin decizia civilă nr. 187 din 30 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ‒ Completul de 5 judecători a fost casată în parte hotărârea atacată şi i s-a aplicat doamnei judecător A. sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare brută lunară cu 20% pe o perioadă de 6 luni". Prin Hotărârea nr. 24J din 05 noiembrie 2019 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară i s-a aplicat doamnei judecător A. sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 10% pe o perioadă de 2 luni" pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, republicată.

În acest context, secţia pentru judecători în materie disciplinară, cu majoritate, a apreciat că sancţiunile disciplinare anterioare trebuiau să constituie un factor de conştientizare de către doamna judecător, în sensul de a lua toate măsurile pentru a remedia deficienţele constatate.

Ca urmare, cu majoritate, recurentei-pârâtei i s-a aplicat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, republicată şi anume, "suspendarea din funcţie pentru o perioadă de 6 luni" pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I şi art. 99 lit. h) teza a II a din acelaşi act normativ.

3. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei disciplinare

Împotriva Hotărârii nr. 23J din 8 decembrie 2022, pronunţate de secţia pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, pârâta judecător A. a formulat recurs, invocând incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă susţine în primul rând că, dintre faptele reţinute doar pentru abaterea prevăzută de art. 99 lit. r) teza I, sunt întrunite cumulativ elementele constitutive specifice abaterii disciplinare prevăzute, dar nu şi pentru cea de-a doua - raportat la care s-a reţinut incidenţa art. 99 lit. h) teza a II-a din lege, respectiv "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile", iar, în al doilea rând, individualizarea sancţiunii aplicate (cu majoritate) a fost prea severă.

Referitor la primul aspect, susţine că incidenţa art. 99 lit. h) teza a II-a din lege poate fi reţinută numai în cazul întârzierii repetate în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile, altele decât întârzierea repetată în redactarea hotărârilor judecătoreşti.

Arată că, deşi a fost repartizată la Biroul Executări Penale, efectuând şi alte activităţi pe lângă pronunţarea şi redactarea hotărârilor, nu a avut alte întârzieri, chiar dacă chiar dacă a lucrat ore suplimentare sau a revenit peste orele de program la sediul instanţei pentru urgenţe.

Referitor la al doilea aspect, susţine că individualizarea sancţiunii în contextul dat s-a îndepărtat de rolul său, chiar influenţează negativ actul de justiţie prin aceea că a impus reluarea cercetării judecătoreşti în dosare penale care se apropiau de dezbateri sau care erau deja reţinute în pronunţare.

Pentru determinarea caracterului imputabil sau neimputabil al nerespectării dispoziţiilor referitoare la efectuarea cu întârziere a lucrărilor, în lipsa unor criterii expres stabilite de lege, apreciază că era esenţial a fi analizat dacă întârzierile au fost determinate de cauze obiective şi care a fost ponderea acestor cauze în ansamblul motivelor care au concurat la înregistrarea întârzierilor.

În acest context, consideră că trebuia să fie avute în vedere toate aspectele care ţin de activitatea profesională desfăşurată de către recurenta judecător în perioada analizată pentru că activitatea unui magistrat trebuie privită în ansamblul ei şi nu secvenţial.

În aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al întârzierilor apreciază că trebuia avute în vedere şi alte aspecte, precum volumul de activitate al judecătorului, calificarea profesională a personalului auxiliar, suficienţa sau insuficienţa mijloacelor materiale, cauzele personale etc.

Menţionează că redactează integral hotărârile, fie că sunt încheieri de şedinţă sau sentinţe şi indiferent de natura lor ori de complexitatea cauzelor, cu puţine excepţii, acest lucru caracterizându-i activitatea încă de la începutul carierei de judecător la Tribunalul Bucureşti, secţia I Penală, unde a fost încadrată de 14 ani şi unde a debutat ca judecător - anterior desfăşurându-şi activitatea ca procuror timp de 9 ani, preponderent la unităţi de parchet din Bucureşti, după absolvirea Institutului National al Magistraturii, în 1999.

Aşadar, apreciază că nu este realizată condiţia caracterului imputabil chiar dacă a depăşit termenul de redactare recomandat de lege, întrucât apreciază că aceasta nu poate fi disociată de conduita, efortul şi interesul demonstrate de judecător pentru îndeplinirea responsabilităţilor.

Consideră că întreaga sa activitate ca magistrat nu poate fi caracterizată de dezinteres faţă de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ci, justifică întârzierile prin ceea ce este denumit "burnout" (sindrom de epuizare), pe care l-a conştientizat, de altfel, gradual, preocupată fiind despre situaţia existentă, fără a se plânge la conducerea instanţei, cu solicitare de degrevare. Existenţa unor sancţiuni disciplinare anterioare a fost reflexia acestei stări, nu a lipsei de conştientizare a ei sau a indiferenţei.

În plus, arată că în perioada anterioară celei ce face obiectul acestei cercetări disciplinare, a avut de gestionat şi anumite aspecte de ordin personal, care au influenţat concentrarea şi efortul solicitate de activitatea profesională.

Mai arată că precedentele situaţii care au condus la înregistrarea de întârzieri în redactarea hotărârilor judecătoreşti, au fost determinate de aspecte similare, pe lângă modul de lucru dedicat şi efectuat cu migală. Arată că preferă calitatea şi acurateţea în redactare.

În concluzie, apreciază că împrejurările expuse sunt în măsură să înlăture parţial caracterul imputabil al întârzierii în redactare, strict pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. r) teza I din Legea nr. 303/2004, iar nu pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza a II-a din lege, care se suprapune peste prima atunci când se face referire la hotărâri judecătoreşti (sentinţe, decizii şi încheieri), iar nu la alte tipuri de lucrări.

Cât priveşte amânarea pronunţării, opinează că nu poate fi încadrată la întârzieri, pentru că au fost sporadice şi justificate fie de complexitatea cauzelor, fie de terminarea şedinţelor de judecată la o oră înaintată, la care oboseala afecta semnificativ gradul de concentrare în deliberare şi redactare minută şi/sau deliberare, redactare minută şi motivare hotărâre.

Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate şi respingerea acţiunii disciplinare privind săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată; în subsidiar, solicită schimbarea sancţiunii disciplinare aplicate, în sensul "diminuării indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pentru o perioadă de 9 luni", aşa cum s-a apreciat în cele două opinii separate ale hotărârii atacate.

4. Apărările formulate de părţi

Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, Inspecţia Judiciară a susţinut că motivele de recurs sunt neîntemeiate.

Intimata arată că abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza a II a din Legea nr. 303/2004, republicată, fost analizată în acţiunea disciplinară din mai multe perspective. S-a reţinut, pe de o parte, modul de lucru adoptat şi perpetuat de recurentă, concretizat prin neredactarea unui număr semnificativ de hotărâri/încheieri finale, ulterior amânării repetate de pronunţare a soluţiilor, cu consecinţe directe asupra duratei procedurii judiciare, în condiţiile în care, unele din aceste hotărâri/încheieri cu care magistratul figura restant erau susceptibile de cale de atac.

Totodată, întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor a rezultat şi din conduita profesională a magistratului cercetat care, deşi cunoştea că are un număr semnificativ de încheieri pronunţate în cauze având ca obiect confiscare specială şi confirmare renunţare urmărire penală nu a alocat timp pentru verificarea şi semnarea acestor documente.

Astfel, arată că încheierea pronunţată la 7 iunie 2021 de magistrat la finalizarea procedurii de cameră preliminară în dosarul nr. x/202l/al (ceea care a constituit fundamentul sesizării), dar şi cea pronunţată în dosarul nr. x/2020 la 8 februarie 2021, au fost precedate de amânări repetate de pronunţare şi nu fuseseră redactate la data soluţionării acţiunii disciplinare, deşi au fost formulate contestaţii împotriva încheierilor imediat după pronunţare.

S-a apreciat în analiza elementelor constitutive a acestei abateri ca şi amânările repetate de pronunţare, urmate de neredactarea acestora în termenul legal, atrage după sine întârzierea soluţionării căii de atac şi stabilirea primului termen în şedinţă a cauzei penale, respectiv temporizarea întregii proceduri judiciare ce urmează acestei etape procedurale.

Intimata consideră că, în speţă, conduita adoptată de către magistratul recurent a avut consecinţe, atât asupra dreptului recunoscut părţilor de a beneficia de soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, cât şi asupra volumului de activitate al judecătorului care a crescut.

Întrucât la calculul termenului rezonabil se are în vedere durata judecăţii, atât în primă instanţă cât şi în cursul căilor de atac, prin modul în care recurenta a întârziat redactarea hotărârilor s-a prelungit implicit termenul de soluţionare a cauzelor, creându-se premisele încălcării cerinţei derulării procedurilor judiciare într-o perioadă rezonabilă, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Precizează că la data efectuării cercetării disciplinare, potrivit datelor statistice comunicate de conducerea secţiei penale şi însuşite de magistratul recurent a rezultat că 95 de încheieri nu au fost introduse în sistemul informatic Ecris întrucât nu au fost verificate şi semnate de preşedintele de complet respectiv de către doamna judecător A., 39 pronunţate în anul 2020 (cea mai veche 20.07.2020), 41 pronunţate în anul 2021(cea mai veche 25.02.2021) şi 14 pronunţate în anul 2022 (cea mai veche 26.01.2022).

Deşi magistratul s-a angajat pe parcursul cercetării disciplinare că până la 03 octombrie 2022 (termen acordat în raport cu dispoziţiile art. 26 alin. (2) ultima teza din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie aprobate prin Ordinul 51 din 14 iunie 2021 emis de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare) să finalizeze cele două încheieri de cameră preliminară şi să verifice, semneze şi închidă în Ecris cele 95 de încheieri fără număr, acest angajament a rămas doar la stadiul de promisiune.

În ce priveşte cele 95 de încheieri fără număr, au fost verificate şi semnate până la momentul soluţionării acţiunii disciplinare doar 30, rămânând încă nesemnate 65 de încheieri pretins motivate, deşi 24 au fost pronunţate în ultimul trimestru al anului 2020, 31 au fost pronunţate în anul 2021 şi 10 în primul semestru al anului 2022.

Obligaţia respectării drepturilor procesuale este neîndoielnică, iar nesocotirea dispoziţiilor procesuale, care vizează finalizarea actului de justiţie prin semnarea hotărârii/încheierii generează un sentiment de insecuritate socială.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia doamnei judecător, sub forma intenţiei indirecte, a rezultat din conduita adoptată de-a lungul anilor de neredactare a hotărârilor/încheierilor, cu consecinţa implicită a temporizării procedurii jurisdicţionale.

Prin urmare, din perspectiva consecinţelor faptei, a reieşit că întârzierile în redactarea hotărârilor judecătoreşti, precedate, de regulă, de amânări repetate de pronunţare, au determinat în mod direct tergiversarea procedurilor judiciare, prelungind nejustificat durata acestora, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale, din culpa instanţei, cu consecinţa prejudicierii drepturilor procesuale ale părţilor din cauzele respective.

În raport de argumentele expuse solicită respingerea recursului şi menţinerea Hotărârii nr. 23J din 8.12.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care reiterează cele susţinute prin cererea de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători:

Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele şi criticile formulate de recurentă, cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în parte, după cum se va arăta în continuare.

Prin hotărârea atacată s-a reţinut că, prin probele administrate, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I şi art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată. De asemenea, prin aceeaşi hotărâre secţia pentru judecători în materie disciplinară a respins acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva doamnei judecător A. pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, ca neîntemeiată.

De asemenea, se reţine că prin cererea de recurs, recurenta pârâtă a formulat critici, în principal, cu privire la reţinerea în hotărârea atacată a săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute la art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, arătând că în cauză nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale acestei abateri şi, în subsidiar, referitoare la individualizarea sancţiunii aplicate cu majoritate pe care o consideră prea severă.

În acest context, se reţine că recurenta a arătat că incidenţa art. 99 lit. h) teza a II-a din lege poate fi reţinută numai în cazul întârzierii repetate în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile, altele decât întârzierea repetată în redactarea hotărârilor judecătoreşti. A arătat că pentru determinarea caracterului imputabil sau neimputabil al nerespectării dispoziţiilor referitoare la efectuarea cu întârziere a lucrărilor (în cazul particular al redactării hotărârilor), în lipsa unor criterii expres stabilite de lege, este esenţial a fi analizat dacă întârzierile au fost determinate de cauze obiective şi care este ponderea acestor cauze în ansamblul motivelor care au concurat la înregistrarea întârzierii.

În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, este de observat, cu titlu preliminar, că recurenta-pârâtă nu contestă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută în hotărârea atacată, ci formulează critici numai în ceea ce priveşte aprecierea caracterului imputabil al faptei, prin invocarea de circumstanţe legate de volumul de activitate şi problemele de sănătate (bornout) cu care s-a confruntat.

Criticile prin care recurenta tinde să demonstreze existenţa unei culpe scuzabile justificată de cauze obiective - precum volumul de activitate, complexitatea cauzelor şi problemele de sănătate - nu sunt de natură a demonstra contrariul aspectelor reţinute de instanţa de disciplină sub aspectul caracterului imputabil al conduitei profesionale a pârâtului.

Potrivit art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, constituie abatere disciplinară întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile.

Totodată, art. 91 alin. (1) din Legea 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instituie în sarcina judecătorilor obligaţia de a rezolva lucrările în termenele stabilite şi de a soluţiona cauzele în termen rezonabil, în funcţie de complexitatea acestora

Dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti prevăd ca obligaţie a judecătorilor, soluţionarea într-un termen rezonabil a cauzelor deduse judecăţii.

Aceste obligaţii sau îndatoriri sunt prevăzute şi în Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, dar ca standarde de conduită a acestora, conform cu onoarea şi demnitatea profesiei, judecătorii fiind obligaţi să-şi îndeplinească cu competenţă şi corectitudine îndatoririle profesionale, să respecte îndatoririle cu caracter administrativ stabilite prin legi. Din aceleaşi dispoziţii rezultă că judecătorii sunt datori să depună toate diligentele necesare în vederea îndeplinirii lucrărilor repartizate, cu respectarea termenelor legale, iar în cazul în care legea nu prevede, înăuntrul unor termene rezonabile (art. 12 şi 13).

Textul de lege impune îndeplinirea cumulativă atât a condiţiei întârzierii în efectuarea lucrărilor din motive imputabile judecătorului, cât şi a condiţiei caracterului repetat al acestei întârzieri.

În lipsa unor criterii prevăzute de lege în funcţie de care să se stabilească caracterul imputabil al întârzierilor în efectuarea lucrărilor, Înalta Curte, astfel cum a reţinut şi instanţa disciplinară, va avea în vedere toate aspectele care ţin de activitatea profesională desfăşurată de judecător în perioada de referinţă şi în raport de care să se constate, în concret, dacă această conduită este sau nu imputabilă acestuia, respectiv durata efectivă a procedurii judiciare, complexitatea cauzelor ce constituie obiectul dosarelor menţionate în acţiune, numărul total de dosare mai vechi de un an aflate în curs de soluţionare pe completul aceluiaşi judecător, volumul de activitate al judecătorului etc.

În acest context, se apreciază că prin întârzieri repetate se înţelege efectuarea în mod frecvent a lucrărilor sau îndeplinirea altor atribuţii de serviciu de către judecător cu nerespectarea termenelor fixate de lege sau regulamente.

Sub aspectul laturii obiective, se reţine că potrivit art. 8 din C. proc. pen. "organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil".

Potrivit art. 405 alin. (2) din C. proc. pen. "în cazurile în care rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, deliberarea şi pronunţarea hotărârii au loc în termen de cel mult 15 zile de la închiderea dezbaterilor, daca legea nu prevede altfel. În cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea şi pronunţarea hotărârii nu pot avea loc în acest termen, instanţa poate amâna pronunţarea o singură dată, pentru o durată de cel mult 15 zile. Preşedintele sau, după caz, alt membru al completului pronunţă minuta hotărârii, în condiţiile alin. (1), dacă legea nu prevede altfel."

Din situaţia de fapt expusă anterior, care de altfel nu a fost contestată, rezultă că doamna judecător a uzat de instituţia amânării de pronunţare în multe dintre cauzele ce i-au revenit spre soluţionare, dovadă fiind numărul dosarelor în care acesta a dispus amânarea pronunţării în mod repetat, astfel cum s-a detaliat pe larg în prezentele considerente.

Astfel, încheierea pronunţată la 07.06.2021 în dosarul nr. x/2021 (ceea care constituie fundamentul sesizării), dar şi cea pronunţată în dosarul nr. x/2020 la 08.02.2021, au fost precedate de amânări repetate de pronunţare, nefiind redactate nici în prezent, deşi au fost formulate contestaţii împotriva încheierilor imediat după pronunţare.

În aceeaşi situaţie sunt şi 2 hotărâri de fond pronunţate în dosarele nr. x/2016, la 11.06.2020 şi nr. x/2020, la 15.09.2020, în care inculpaţii au fost condamnaţi, după amânarea pronunţării de 4, respectiv 7 ori (2 luni), hotărâri care pot fi atacate cu apel în 10 zile de la data comunicării hotărârii, însă în niciunul din dosarele menţionate hotărârile nu sunt redactate.

În aceste condiţii, întemeiat s-a reţinut lipsa de fermitate a recurentei în exercitarea rolului activ al judecătorului şi în aplicarea normelor procedurale astfel încât să asigure soluţionarea cauzelor cu celeritate. Din această perspectivă, probatoriul administrat şi apărările recurentei nu demonstrează existenţa unor cauze obiective care să înlăture caracterul imputabil al conduitei repetate, prezentând relevanţă deosebită din perspectiva abaterii disciplinare, elementele expuse în prezenta decizie, precum şi în cuprinsul hotărârii instanţei disciplinare.

În circumstanţele expuse, întemeiat s-a reţinut că este îndeplinită latura obiectivă a abaterii disciplinare, iar, în privinţa laturii subiective, s-a reţinut atitudinea pasivă şi lipsită de fermitate a recurentei în aplicarea dispoziţiilor procedurale în pofida vechimii dosarelor şi a conduitei părţilor şi celorlalţi participanţi la judecată, magistratul prevăzând consecinţele şi acceptând producerea lor, dovadă în acest sens fiind lipsa de diligenţă şi de preocupare pentru soluţionarea cauzelor cu celeritate ori în cadrul unui termen rezonabil.

Apărările recurentei, concentrate pe volumul mare de activitate, complexitatea cauzelor, conduita părţilor sau alte particularităţi ale cauzelor, nu pot primi relevanţa propusă şi nu sunt apte să înlăture caracterul imputabil al conduitei repetitive reprobabile a magistratului, care s-a răsfrânt în mod negativ asupra soluţionării cu celeritate a cauzelor, întrucât circumstanţele invocate în apărare nu se regăsesc în mod exclusiv în activitatea recurentei ori în cauzele analizate în cadrul prezentei acţiuni disciplinare, ci sunt specifice întregului sistem judiciar şi activităţii oricărui judecător.

Astfel fiind, întemeiat a concluzionat instanţa de disciplină că sunt îndeplinite condiţiile de angajare a răspunderii disciplinare în sensul art. 99 lit. h) teza a II a din Legea nr. 303/2004, reţinând caracterul imputabil al modului în care, în mod repetat, în privinţa litigiilor analizate în cadrul acţiunii disciplinare, magistratul a înţeles să aplice normele procedurale de o manieră ce a avut drept consecinţă întârzierea procedurilor judiciare, apreciată în mod corect ca fiind de natură a aduce atingere principiului soluţionării cauzelor cu celeritate şi într-un termen rezonabil, prin nesocotirea obligaţiei ce revine judecătorului conform art. 21 din Constituţie, art. 5 alin. (2) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, art. 12 şi art. 13 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte apărările întemeiate pe volumul de activitate, nu sunt identificate, în sensul susţinerilor recurentei şi comparativ cu datele reţinute de instanţa de disciplină, discrepanţe de natură a conferi un caracter scuzabil conduitei culpabile a judecătorului cercetat. Sub acest aspect, se observă că volumul de activitate, complexitatea cauzelor, gradul de încărcare sau conduita procesuală a părţilor nu reprezintă ipso facto cauze exoneratoare de răspundere disciplinară, atât timp cât situaţia constatată în privinţa recurentei nu reprezintă o constantă în activitatea magistraţilor care îşi desfăşoară activitatea în condiţii similare.

Faţă de toate aceste considerente, se constată că amânarea pronunţării în modalităţile descrise are un caracter imputabil pârâtei, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia doamnei judecător, sub forma intenţiei indirecte, rezultă din conduita adoptată pe parcursul soluţionării cauzelor evidenţiate anterior, fapt ce a avut drept consecinţă prelungirea nejustificată a procedurii judiciare, aceasta constituind totodată, şi o încălcare a dispoziţiilor articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la durata rezonabilă a procesului.

În acelaşi sens, vinovăţia recurentei rezultă din conduita pasivă adoptată pe parcursul soluţionării cauzelor expuse mai sus, precum şi din modul în care aceasta a înţeles să gestioneze activitatea, deşi dosarele menţionate înregistrau o vechime considerabilă în sistem.

Perioada şi motivele pentru care doamna judecător A. a dispus amânarea pronunţării în cauzele exemplificate mai sus, frecvenţa cazurilor în care a apelat la acest procedeu, conduc fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a acestuia faţă de acţiunile sale a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

În consecinţă, în mod întemeiat, secţia pentru judecători în materie disciplinară a constatat că fapta recurentei-pârâte concretizată în amânarea repetată a pronunţării are un caracter imputabil acesteia, nefiind justificată de cauze obiective care să o circumscrie unei culpe scuzabile şi întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza alia din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.

Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea secţiei pentru judecători este legală şi temeinică în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii disciplinare, iar recursul declarat de recurentă este fondat doar în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate.

La aplicarea sancţiunii, instanţa trebuie să se raporteze atât la circumstanţele reale identificate de cercetarea judecătorească, precum şi la circumstanţele personale ale recurentei.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere circumstanţele profesionale ale magistratului cercetat, conturate de vechimea în magistratură de peste 24 ani.

Scopul imediat al sancţiunii este acela de a determina îndreptarea celui/celei care a comis o faptă disciplinară. De asemenea, sancţiunea constituie şi un mijloc de prevenţie atât pentru cel/cea sancţionat(ă), cât şi pentru societate că astfel de fapte nu vor mai fi comise.

Este de necontestat faptul că recurenta a avut o conduită profesională culpabilă, sub aspectul componentei de redactare a hotărârilor judecătoreşti, care a produs consecinţe grave în privinţa drepturilor procesuale ale părţilor, afectând şi încrederea justiţiabililor în eficienţa sistemului judiciar, aspecte care reprezintă în sine deficienţe ale activităţii magistratului-asistent persistente în timp, ceea ce justifică aplicarea unei sancţiuni apte să îi atragă atenţia asupra atitudinii sale.

Totuşi, la aprecierea sancţiunii prezintă relevanţă şi faptul că în perioada de referinţă recurenta-pârâtă a înregistrat un volum de activitate considerabil.

Astfel, în perioada 01.01.2021-31.12.2021, doamna judecător A. a participat la 156 de şedinţe, din care 140 conduse, a rulat 560 de dosare şi a soluţionat 339, revenindu-i spre redactare un număr de 474 de hotărâri, înregistrând o operativitate de 60,54%.

În primul semestru al anului 2022 doamna judecător a participat la 84 de şedinţe, din care 76 conduse, a rulat 411 de dosare, a soluţionat 252 de dosare, revenindu-i spre redactare un număr de 200 de hotărâri, înregistrând o operativitate de 61,31%.

Un alt aspect care prezintă relevanţă din perspectiva circumstanţelor ce justifică aplicarea unei sancţiuni disciplinare mai puţin severe este acela că doamna judecător A. îşi tehnoredactează singură hotărârile, fiind o persoană meticuloasă. De asemenea, în perioada de referinţă a îndeplinit şi alte atribuţii, fiind desemnată, prin rotaţie, la compartimentul executări penale.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii disciplinare, Înalta Curte reţine că scopul procedurii disciplinare, sub aspect punitiv şi preventiv, poate fi atins şi prin aplicarea sancţiunii constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pe o perioadă de 9 luni", prevăzută de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004. Sancţiunea aplicată se consideră a fi de natură să o determine pe recurentă să îşi adapteze conduita profesională la standardele profesiei, în acord cu imperativul împlinirii aşteptărilor pe care societatea, în general, şi justiţiabilii, în particular, le au în relaţia cu autoritatea judecătorească, circumscrise criteriilor de calitate asociate actului de justiţie specific statului de drept.

Pentru toate aceste considerente, va fi admis recursul, va fi casată în parte hotărârea atacată şi, în rejudecare, va fi aplicată recurentei sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pentru o perioadă de 9 luni", pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I şi art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta A. împotriva hotărârii nr. 23J din 8 decembrie 2022 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în dosarul nr. x/2022.

Casează, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând, aplică recurentei A. sancţiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu 25% pentru o perioadă de 9 luni", pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r) teza I şi art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2023.